“I-auzi, altul care tuseste…”

     Pe cand eram azi in parc, la un moment dat am mers sa il dau pe cel mic intr-un Kiddie Ride de la Davimat, aparatele acelea atrgatoare si distractive pentru copii.

     Dupa ce am introdus cardul si jucaria a pornit, cel mic era in extaz. Intrucat inainte de asta mancase niste fructe, i-am dat sa bea apa cat statea acolo, in aparat. Dupa bunul obicei, a luat cateva guri de apa atat de mari, incat s-a inecat si a tusit de cateva ori, pentru a-si elibera caile respiratorii.

     In timpul acesta, se apropia o bunica cu nepoata, sa o aseze intr-un aparat de langa noi si profund deranjata de tusea baiatului (tuse care a durat mai putin de 2 secunde), a zis pentru sine, dar cu voce tare ca sa empatizez, pe un ton veritabil suparat si din care reiesea ca stie de ce tuseste: “I-auzi, altul care tuseste…fir-ar!”.

     Clar, din replica aceasta insotita de tonalitatea vocii si mimica fetei pe care o avea in momentul respectiv, credea ca e racit/ gripat si ca imprastie germeni in aer, ca sa fie darnic si cu altii prin parc (fara a sti de fapt de ce tuseste; e in regula, nici nu trebuie sa stie). Mai mult decat atat, din acest tipar de comportament copiii prind foarte repede si ar fi indicat sa fim atenti in general cum abordam anumite situatii in jurul lor.

     Cel mic nu este racit, are rezistenta mare (pana in prezent, la 1 an si 2 luni ale sale, a racit doar de trei ori) si se pare ca eforturile noastre chiar dau roade si il ajuta (mai multe despre diferenta dintre raceala si gripa si cum crestem gradul de imunitate la copil, am scris aici).

     Sunt convinsa ca acea fetita este dusa la gradinita, in colectivitate, unde exista si copii raciti, dar asta nu inseamna ca toti copiii din jur sunt raciti, de asemenea.

    Mai degraba, ce vreau sa spun cu asta este ca ar fi bine si mai ales ar fi indicat sa incercam sa nu ne mai dam cu parerea asa rapid indiferent despre ce e vorba (tuse, stranut, cresterea copiilor in general sau alte subiecte ce nu implica copiii), oricat de pueril ar fi subiectul, mai ales daca nu cunoastem contextul/ persoanele.

     Luand in calcul situatia de fata, sunt atatia factori din cauza carora copiii si adultii, deopotriva, tusesc sau stranuta, incat nu-mi ajung cele zece degete de la maini sa le enumar.

     Ideea din spate este ca nu, daca un copil/ adult tuseste nu inseamna ca este racit/ gripat. Poate tusi din cauza faptului ca a inghitit prea multa apa, ca il deranjeaza vreun rest de mancare ramas in gat, poate in aer este mai mult praf; o persoana poate tusi de asemenea, daca trece pe langa alti oameni care fumeaza in spatiul deschis – acel fum de tigara daca este inhalat, provoaca iritatii ale mucoasei, iar organismul declanseaza tusea in semn de aparare ca sa nu patrunda in interior.

     La fel si in cazul in care cineva stranuta – nu inseamna ca este racit. La nou-nascuti, spre exemplu, stranutul este un ajutor in eliberarea cailor respiratorii de tot acel lichid amniotic in care a trait timp de noua luni.

     Stranutul poate fi declansat si din alte motive, precum alergii sezoniere sau rinita alergica, umiditate in procentaj nepotrivit pentru organismul uman, particule de praf sau daca in apropiere este o persoana care s-a dat cu o cantitate excesiva de parfum pe haine si emana un miros puternic intepator, dar si alte exemple.

      In cazul meu, desi cu imunitate crescuta, am zile in care tusesc si (mai ales) stranut destul de des (fara sa fie vorba de virusuri). Am rinita alergica si din cauza particulelor de praf, acarienilor, parfumului puternic de la o persoana sau provenit de la un magazin de parfumuri, stranut imediat si in reprize lungi cateodata; din cauza stranuturilor puternice, bineinteles ca am nasul infundat, din cauza faptului ca se inflameaza mucoasa nazala. Asta nu inseamna ca sunt racita (insa trebuie sa ma scuz de fiecare data fata de cineva daca imi reactioneaza organismul asa, ca sa stie ca nu sunt contagioasa si ca este in regula, nu va lua raceala/ gripa de la mine).

     Intr-o era marcata de cresterea periculos de mare a numarului de alergii diagnosticate la copii si la adulti si intr-o mare de oameni cu acces imediat la internet, in loc sa ne informam corect, sa cunoastem mai mult si sa acceptam aceste schimbari care au loc, ne complacem in aceeasi situatie de a ne da cu parerea de ceva ce credem ca avem cunostinta, dar nu stim cu adevarat. Un moment de reflectare.

     Mi-as dori sa nu mai emitem judecati. Sa incercam sa fim mai buni pentru noi si pentru copiii nostri. Doar asa, prin exemplul propriu, vor deprinde si ei adevaratele valori dupa care sa se ghideze in viata.

 

Sursa foto: Pexels

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s