O pauza binemeritata

     Acum cateva dimineti ne jucam prin casa, in timp ce pe fundal se auzeau melodii de Craciun (am zis sa ne intram cum se cuvinte in atmosfera sarbatorilor de iarna).

     Era in jur 08:20. Dupa multa joaca, alergat prin casa, citit, pupat motanul si alte activitati incantatoare, asa cum se intampla in fiecare zi de la prima ora, cel mic dorea o pauza de relaxare la sanul mamei, asa ca m-am conformat – mai avea o ora si alte cateva minute pana la gustarea de dimineata, nu il decala cu mancatul fructelor si in plus, ce mod mai placut de a lua o pauza decat sa ne imbratisam si sa ne mai conectam putin.

     Ne-am asezat tacticos in balansoar si dupa ce puisorul s-a facut confortabil, s-a relaxat asa de mult incat l-a luat somnul; l-am simtit imediat moale si i-am soptit faptul ca daca doreste, poate dormi la mine in brate (daca nu simte ca e momentul de somn, chiar daca se vede ca a obosit, oricum se ridica imediat dupa ce se hidrateaza si cu cateva exceptii, doarme doar in al sau pat), asa ca in timp ce fredonam si ne leganam usor, somnul si-a intrat in drepturi.

     Si am ramas asa, imbratisati, conectati timp de mai bine de 40 de minute. Un timp minunat, o pauza de nepretuit.

     Desigur, mi-as fi dorit, in timpul in care el de obicei isi face somnul in pat, sa mai scriu pentru blog, ori sa citesc, insa ce am simtit in momentele acelea si toata abundenta de hormon al iubirii (oxitocina) care ne “inundase” corpurile lipite era de nepretuit, nu mai conta nimic altceva.

     Timpul acesta de calitate sub orice forma a sa (momentele tandre, imbratisari, sarutari, momente de alaptat) este deosebit de important pentru a putea ramane permanent conectati cu cel mic, pentru a ne simti acolo langa el, pentru a se simti iubit, increzator, confortabil, in siguranta si pentru a-i oferi baza emotionala sanatoasa pentru perioada adulta.

     Va incurajez, ca macar o data la un interval de timp, sa va opriti din ceea ce faceti, sa va iesiti din rutina si sa va conectati cat puteti de mult cu copilul, acest timp va trece, copilul va creste si tot ce simtiti acum va ramane “intiparit” in voi, in ei, insa daca timpul trece fara a fi umplut cu aceste momente, nu mai poate fi recuperat.

 

Sursa foto: Pexels


Mai puteti citi:

Ce faci atunci cand 24 de ore intr-o singura zi nu sunt suficiente

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s