Copiii mici si placerea aruncatului cu obiecte

   Incepand cu varsta de 1 an, in majoritatea cazurilor, copiii isi descopera o noua abilitate, aceea de a apuca un obiect si de a-l arunca pe jos. Intre 1 an si jumatate si 3 ani, aceasta abilitate este repetata de zeci sau chiar sute de ori  pe zi.

     Copiii mici descopera ca isi pot deschide mana, pot apuca si manevra obiectul si ii pot da drumul (coordonare mana-ochi) si astfel sunt curiosi ce se intampla cu acesta. Toata actiunea face parte din procesul lor de dezvoltare, de invatare, de descoperire.

    Aruncatul marcheaza o noua experienta vazuta, simtita si auzita: copilul observa faptul ca obiectul se va duce mereu in jos, nu in sus; este prea devreme sa invete ce este gravitatia si alte legi ale fizicii, insa cu siguranta poate observa efectele asupra lucrurilor din jurul sau. Astfel invata despre cauza si efect, observa daca un obiect se sparge, isi schimba forma la atingerea cu solul, daca ramane la fel, daca se aude vreun sunet specific atunci cand cade sau nu.

    Daca nu este vorba de aruncatul de obiecte periculoase, care pot strica, rani alte persoane sau pe insusi copilul, nu incercati sa il opriti din acest obicei, ci ajutati-l sa si-l “cultive” intr-un mediu controlat, tinand cont de cateva aspecte:

  • Indicati obiectele ce pot fi aruncate

      Cel mic/ cea mica va invata ce sa arunce si ce nu, avandu-va pe voi in preajma pentru ajutor. Copiii simt nevoia sa fie ghidati si chiar daca nu pot exprima acest lucru, ne au pe noi, parintii, mereu in preajma.

     Este indicat sa inteleaga de mici ca este in regula sa arunce cu obiecte atat timp cat nu se strica altceva sau nu ranesc pe cineva; de asemenea, conteaza mediul in care se intampla actiunea si este bine sa le spuneti, de exemplu, ca acasa pot arunca cu mingi din spuma sau bile mici din plastic/ hartie mototolita sau alte lucruri inofensive, dar in alte zone sau cand mergeti in vizita la cineva, sa gaseasca altceva de facut/ jucat.

     Daca se indreapta spre un obiect, spre exemplu, incaltamintea de la usa/ trotineta sau alte obiecte similare, ii puteti spune ca incaltamintea nu este pentru aruncat; daca doresti sa arunci cu ceva, avem aici mingile.

  • Descurajati aruncatul de obiecte agresiv

     Daca copilul arunca cu obiecte precum nisip, piatra, jucarii din material dur sau cu alte obiecte nepotrivi, la care dintr-un motiv sau altul are acces, spuneti-i ca nu este bine ce face, ca obiectele acelea nu sunt pentru aruncat, este indicat sa ii spuneti motivele (pe scurt) de ce sa nu mai arunce, apeland la empatie: te vei rani si nu ne dorim asta, deoarece te va durea; vei lovi copiii si nici tie nu iti place sa te lovesti/ sa fii lovit/ lovita; se va strica acel lucru si apoi nu te vei mai putea juca cu el.

     De asemenea, este foarte important sa ramaneti calm in tot acest proces, fara sa aveti reactii exagerate, intrucat, daca i se va parea amuzant sau pur si simplu va dori sa va atraga atentia cand nu i-o oferiti, cel mai probabil va repeta aruncatul agresiv.

     Daca aruncatul de obiecte implica alti copii, prin lovirea lor (in joaca), pe langa cele de mai sus, indepartati copilul din zona “de actiune” si oferiti-i un moment ca sa isi iasa din acea stare de a arunca un obiect catre cineva.

     Daca aruncatul de obiecte observati ca se face atunci cand sunt implicate emotii puternic negative si copilul este suparat, nervos, frustrat, incurajati-l pe cel mic sa va vorbeasca despre ceea ce simte, incurajati exprimarea emotiilor – copilul reactioneaza violent pentru ca nu stie sa isi expuna verbal supararea/ durerea, dar cu ajutorul vostru o poate face, simtindu-se astfel in siguranta si avand incredere sa va spuna mereu ce il/ o supara (aici exista implicatii de natura neurologica (neurostiinta), pentru ca actiunea face apel la creierul reptilian, cu care ne nastem toti, unde au loc doar actiunile de supravietuire, fara sa fie zona emotionala implicata, inca nedezvoltata la copiii mici – va voi povesti mai multe despre acest subiect intr-un articol viitor).

  • Atasati jucariile la carut/ scaun

     Atunci cand mergeti la plimbare cu carutul, tricicleta sau cu masina si copilul este pus in scaunul sau special, incercati sa atasati la acestea jucariile pe care a dorit sa si le ia, ca sa se poata juca cu acestea fara sa le poata arunca sau sa le scape pe jos sau printre scaunele masinii.

  • Strangeti obiectele impreuna

     Dupa ce a aruncat anumite obiecte/ jucarii pe jos, il puteti ruga pe copil sa ridice un anumit obiect, insa daca sunt prea multe s-ar putea, cel mai probabil, sa nu reactioneze si sa le lase acolo. Astfel ca, cea mai potrivita abordare este sa coborati la nivelul copilului si pe un ton cald, bland sa il intrebati daca doreste sa strangeti/ ridicati obiectele impreuna, punandu-l sa aleaga ce doreste sa ridice: ai nevoie de ajutor? doresti sa strangem jucariile impreuna? da-mi voie sa te ajut sa le ridicam. ce cub/ jucarie ai dori sa pui pe masa, cubul galben sau pe cel rosu? tu poti strange mingile/ cuburile de culoare albastra si eu le pot strange pe cele de culoare rosie. 

     Daca va pastrati o abordare blanda, veti observa cooperare din partea celui mic si totul va decurge bine.

  • Oferiti-le un exemplu de urmat

     Stim cu totii, copiii adora sa ne imite si e bine, asta ii ajuta sa se dezvolte, asa invata. De aceea e important sa facem lucrurile noi bine de la inceput pentru a-i invata corect. Astfel, ii puteti arata cum aruncati usor pernele pe pat, cum strangeti jucariile impreuna, cum aruncati ambalaje/ cojile de fructe la cosul de gunoi, dar si alte activitati similare, ca sa inteleaga ce locuri sunt potrivite pentru anumite obiecte.

  • Pastrati-va conectati cu copilul la masa

     Copiii mici, in multe cazuri, la ora mesei mai mult se joaca cu mancarea si respectiv, o arunca pe jos, decat sa o manance. Insa acest lucru se intampla fie pentru ca parintele nu e implicat/ conectat cu cel mic pe perioada mesei, fie a reactionat intr-un anumit fel (chiar si amuzant, nu doar distant) in momentul aruncarii mancarii si pe cel mic l-a amuzat astfel ca va repeta “scena”.

    Daca pe perioada mesei, sunteti fizic prezenti si il hraniti, dar mental nu sunteti implicati, conectati cu cel mic prin priviri si comunicare, copilul imediat simte, preia starea si va face orice ca sa va atraga atentia spre el/ ea, incluzand jucatul cu mancarea, aruncatul tacamurilor si/ sau a farfuriei.

  • Concluzie

     Toti parintii au trecut sau vor trece cu ai lor pui prin aceasta etapa si este important sa ii sustinem in dezvoltare. Cel mai indicat este sa le oferim un cadru sigur, unde isi pot testa limitele, abilitatile si in interiorul caruia sa va puteti juca impreuna, ca sa isi “sature” pofta de aruncat si daramat lucruri, in special pentru momentele cand urmeaza sa mergeti in vizita sau in alte spatii unde nu si-ar putea desfasura activitatea asa cum o fac acasa.

     Jucati-va impreuna cu frunze sau cu bulgari de zapada, daca sunteti afara, iar in casa cu perne, aruncati servetele sau hartie mototolita la cosul de gunoi, sosete/ prosoape mici in cosul pentru rufe murdare sau chiar direct in masina de spalat rufe, mingi colorate intr-o cutie sau intr-un cos mic de bachet (sau cos improvizat), faceti astfel incat sa se desfasoare totul cu placere atat de partea lor, cat si pentru voi.

    Odata ce au descoperit ca au mobilitate sustinuta sa faca aceasta miscare si toate actiunile implicate derivate, o vor face de multe ori pentru ca le place, sunt curiosi si astfel exerseaza, bazandu-se pe noi sa le imbunatatim aceasta experienta.

 

Sursa articol: Link 1Link 2

Sursa foto: Unsplash

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s