De ce sa le spunem copiilor de unde vin bebelusii

     Vorbeam acum cateva zile cu verisoara mea, viitoare mamica, de care sunt foarte apropiata si cu care povestesc orice. Cum se apropie cu pasi repezi ziua nasterii celui mic, am atins intr-una din discutiile noastre aspectele nasterii, travaliului si alte lucruri asociate lor.

     La un moment dat, tot povestind, mi-a spus faptul ca are emotii si ca ar fi fost mai simplu daca bebelusii veneau intr-adevar cu barza. O inteleg perfect, isi pune multe intrebari, urmeaza un moment netrait pana acum, necunoscut si de obicei atunci cand urmeaza un astfel de moment, noi oamenii intram intr-o stare de nesiguranta, intrucat nu putem controla multe lucruri pe care am dori sa le stim cu certitudine. Si eu am trecut prin acest cumul de stari care simteam ca imi inunda corpul, cu toate intrebarile aferente, insa l-am tinut in frau ca sa nu ma doboare psihic, sa nu ma simt vulnerabila in fata momentului nasterii si a functionat.

     Sa fim sinceri, imi imaginez ca toti viitorii parinti (cu atat mai mult viitoarele mame) au emotii cu atat mai mari cu cat se apropie momentul nasterii, un moment unic, plin de emotii traite intens si totodata un moment ce marcheaza venirea pe lume a celui mai asteptat membru al familiei.

     Pana la urma cine nu se gandeste la ziua cea mare, la nastere, la momentul intalnirii cu bebelusul? Cine nu isi pune intrebari daca o sa fie bine, daca o sa decurga asa cum trebuie, cand va stii ca a intrat cu adevarat in travaliu, daca o sa se nasca la termen, daca o sa apara complicatii? Cred ca toti ne-am pus aceste intrebari inainte de momentul cel mare. Totusi, conteaza sa fim tari, puternici, sa ne mentinem sub control emotiile, trairile si sentimentele puternice si sa le temperam ca sa nu ne conduca ele pe noi.

     Poate va intrebati ce i-am spus verisoarei dupa acea afirmatie cu barza. Am spus ceva ce m-a facut sa scriu acest articol, sa impartasesc cu voi, pentru ca mi se pare atat de frumos, de firesc si de important si mi-as dori ca toate mamele sa se simta asa cum ma simt eu impreuna cu puisorul meu atunci cand ne jucam astfel, dupa cum voi povesti in continuare.

     I-am spus ca este mai bine ca bebelusii nu vin cu adevarat cu barza, desi o inteleg de ce afirma acel lucru si nu este de condamnat. Daca bebelusii erau adusi de barza, nasterea nu ar mai fi resimtita atat de personal, ca parte din noi, iar copilul totodata, desi al nostru, nu l-am resimti ca parte din noi.

     Baiatul nostru are 1 an si 4 luni si intelege foarte multe, ii vorbim normal si corect, nu stalcit si cu cuvinte inlocuitoare folosite pentru anumite obiecte/ lucruri/ parti ale corpului. Pana la urma, orice copil, cat de mic ar fi, daca i se ofera ocazia, daca este auzit, ascultat, daca se simte iubit, respectat si mereu in siguranta cu parintii, va intelege mai multe decat un alt copil caruia nu i se ofera atentia cuvenita si explicatii (simple, dar atat de utile) cu privire la tot ce este in jurul sau, pentru a intelege lumea mai bine.

     Cel mic stie ca a fost in uter, in interiorul burtii lui mami si stie ca a fost conectat cu mami la buric, in interior, ca sa poata manca si sa creasca. Atunci cand vrea sa ii mai repovestesc asta, isi ridica bluza si imi indica buricul lui, apoi indica spre mine, ca sa ii arat buricul meu si sa ii mai povestesc cum eram legati prin intermediul unui cordon ombilical la buric. Este ceva minunat, este un sentiment pe care nu il pot descrie, dar care este atat de intim, plin de esenta, de emotii pozitive, de fericire.

     Este ceva ce merita simtit in fiecare zi, copilul chiar face parte din noi si ne dorim sa impartaseasca aceste trairi cu noi, atat cat poate luand in calcul varsta si nivelul sau de intelegere.

     Bineinteles, copiii vor creste si vor aparea alte intrebari care sa aprofundeze subiectul, insa este un aspect firesc, normal din natura umana si pe de alta parte nu dorim sa le ascundem lucruri sau sa ii mintim cu privire la ele pentru ca atunci cand vor auzi adevarul din alta parte si vor confrunta informatiile cu ceea ce stiu de la noi, increderea le va scadea si nu vor mai fi asa dispusi sa povesteasca parintilor orice; cu siguranta ca nu ne dorim sa afle aspecte de natura si educatie sexuala din alta parte decat din intimitatea casei, unde mama si tatal decid cum sa abordeze mai bine esenta situatiei. Altfel, ar putea incepe sa se ascunda, sa caute raspunsuri pe internet sau din alte surse si cand vor creste sa fie mai curiosi decat ar fi cazul.

     Voi cum ati abordat acest subiect cu cei mici?

 

Sursa foto: Pexels


     Mai puteti citi:

Atunci cand dormi…

Travaliul si nasterea naturala

O pauza binemeritata

Alegerea medicului ginecolog potrivit

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s