Metode prin care ne putem face copiii sa coopereze la stransul jucariilor

     Stransul jucariilor…este o situatie complicata pentru foarte multi parinti, intrucat multa lume se confrunta cu reticenta copiilor de a strange dupa ei jucarii, carti, haine si alte obiecte cu care s-au jucat sau pe care le-au folosit.

     Copiii mici au nevoie de sustinere si de ajutor din partea noastra, inclusiv la acest capitol, de a strange jucariile. Ne dorim sa le stranga singuri si multi parinti reactioneaza vehement atunci cand cel mic nu le strange (sau dimpotriva, le imprastie mai bine) si putem face acest lucru posibil, insa e nevoie de un efort din partea noastra, de rabdare, calm, blandete in voce, implicare si oferirea unui exemplu ca ei sa fie dispusi sa ne ajute.

     Ce puteti face, va intrebati?

  • Organizarea camerei/ spatiului de joaca

     Este indicat ca spatiul in care copilul sta si se joaca sa fie ordonat, intrucat copiii au nevoie de ordine pentru a evita suprastimularea si pentru a se putea concentra mai bine asupra unei activitati.

     In functie de dispunerea camerei, este bine ca jucariile sa fie asezate pe categorii (de exemplu, un raft cu carti, o cutie cu lego, o cutie cu masinute, o cutie cu instrumente muzicale, o cutie cu animale de ferma din lemn si lista poate continua in functie de jucariile fiecaruia in parte), toate dispuse fara a aglomera camera (in special mijlocul camerei, pentru a face trecerea usoara in acel spatiu, ca cel mic/ cea mica sa nu se impiedice si sa existe riscul sa se raneasca).

  • Adaptarea spatiului de joaca in functie de copil

     Copiii au nevoie de un spatiu in care sa regaseasca cu usurinta jucariile si cartile cu care doresc sa se joace. Fiecare lucru are locul sau si e important sa le vada asezate la nivelul lor pentru a le fi cat mai usor sa le ia.

     Intrucat copilul poate invata/ fotografia locul din care a luat acel obiect, il poate pune mai usor singur la loc, mai ales daca are acces la acel spatiu. Asadar este bine sa adaptam spatiul din camera dupa copil, sa aibe niste cutiute sau rafturi jos, la nivelul sau, pentru a-si lua orice carte vrea sa citeasca sau jucarie/minge cu care vrea sa se joace (totodata fara a-i pune viata in pericol – cutiile de depozitare e bine sa fie din materiale moi, cu care sa nu se raneasca, iar rafturile sa fie bine ancorate in perete, in spatiul destinat, pentru a nu cadea peste cel mic atunci cand incearca sa ia ceva de pe ele, sau sa traga de raftul in sine).

  • Oferirea unui exemplu

     Copiii mici nu stiu ce inseamna curatenie si ordine, nu au aceste notiuni si ca orice alt lucru pe care il invata dupa ce inteleg ce este sau dupa ce li se arata ce presupune, asa este si in acest caz.

     Ca cei mici sa inteleaga ce presupune stransul jucariilor, trebuie sa le aratam noi si cu cat observa ca facem aceasta activitate constant cu ei de fata, cu atat vor intelege ca jucariile odata desfacute, dupa ce s-au jucat, e necesar sa fie si stranse. Nu ne putem astepta sau mai bine zis nu putem avea pretentii de la copiii nostri sa stranga dupa ei daca noi nu facem constant acest lucru sau daca nu le-am aratat ce inseamna de fapt, ca sa inteleaga la ce ne referim.

     Daca noi vom mentine casa si implicit camera lor ordonata si le aratam unde punem fiecare lucru/ jucarie in parte dupa ce s-au jucat cu acelea, le va fi mai usor sa inteleaga procesul. De asemenea, este foarte important sa le verbalizam fiecare actiune in parte pentru a face asocierea mai usor: uite, te-ai/ ne-am uitat pe aceste carti si acum intrucat nu le mai folosim, o sa le punem la locul lor, langa celelalte carti, ca sa le gasim si data viitoare, sa stii de unde le iei; observ ca nu te mai joci cu lego/ alte jucarii imprastiate pe jos, asadar urmeaza sa le punem la locul lor, in cutia aceasta destinata lor s.a.

  • Daca vrea sa se joace cu prea multe odata

     Exista cazuri in care dupa ce copiii se joaca cu ceva anume, vor altceva si de obicei toate jucariile ajung imprastiate in mijlocul camerei sau prin toata casa. Pentru a evita un astfel de scenariu este indicat (si la noi functioneaza de minune) sa ii rugam sa le stranga mai intai pe cele cu care nu se mai joaca si dupa aceea sa le desfaca pe urmatoarele.

     Si noi, spre exemplu avem anumite jucarii si carti cu care se joaca si le ia pe rand, dupa ce s-a jucat cu unele, daca observ ca isi indreapta atentia spre altele, ii spun ca le poate scoate/ desface dupa ce strange ce e pe jos (folosim special dupa si nu daca, ca sa nu conditionam actiunea de altceva, ci sa fie de sine statatoare).

  • Atentie din partea adultilor la limbajul verbal si non-verbal

     Ca un copil sa coopereze, are nevoie sa se simta inteles si are nevoie de noi sa fim implicati si conectati cu el permanent.

     Atunci cand ne dorim ca mezinul/ mezina familiei sa stranga jucariile cu care nu se mai joaca, putem avea o abordare blanda, calma, fiind atenti la cum formulam rugamintea de a strange jucariile si avand un limbaj non-verbal corespunzator.

     De exemplu, noi cand ne dorim ca baietelul nostru sa stranga jucariile, il rugam sa le stranga si ii formulam astfel: Intrucat nu te mai joci cu acele jucarii, te rog sa le pui la locul lor ca sa stii de unde le iei si data viitoare cand doresti sa te joci cu ele. Daca nu coopereaza de prima data, ii completam rugamintea cu: Jucariile raman acasa, nu le ia nimeni si e indicat sa le respectam locul, altfel s-ar putea sa nu le mai gasesti si cum sunt importante pentru tine, ar fi ideal sa nu le pierzi.

     In acelasi timp, ii aratam faptul ca suntem acolo pentru el, ne coboram la nivelul lui, jos, facem contact vizual in timp ce ii adresam rugamintea si ii spunem cu voce calma, fara sa-i impunem actiunea si sa-l facem sa resimta o presiune sau un stres pe care ulterior sa le asocieze cu stransul jucariilor.

     Pana la urma dorim sa le stranga pentru ca are aceasta optiune pe care noi i-o oferim si e fericit sa ne ajute, acest lucru responsabilizandu-l, nu pentru ca e obligat sa o faca, fara a simti ca are de ales.

  • Daca cooperarea este ingreunata

     Atunci cand exista momente in care cooperarea este ingreunata din diverse motive, precum nivelul ridicat de oboseala sau discomfort cauzat de eruptiile dentare, daca nu este deschis sa accepte stransul jucariilor singur, ii propun sa le strangem impreuna, si il intreb daca il pot ajuta: Vrei sa strangem jucariile impreuna? Intrucat observ ca te simti obosit, putem pune impreuna jucariile si cartile la locul lor, ma ajuti, te rog? Si abordarea functioneaza, fie asezand si el in cutie/ pe raft impreuna cu mine, fie aducandu-mi obiectele si eu le asez la locul lor, unde el stie ca stau (cateodata imi arata unde stau asezate jucariile si cartile, si ii multumesc ca mi-a indicat locul lor).

     De asemenea, atunci cand strangem jucariile impreuna ii ofer alternativa, ca sa isi aleaga ce strange: Vrei sa strangi cartile sau jucariile? Vrei sa strangi mingile sau lego? Vrei sa pui in cutie cubul galben sau pe cel albastru? Si astfel, nivelul de cooperare creste semnificativ.

     Indiferent ca le strange singur sau impreuna, la finalul actiunii ii multumesc intotdeauna pentru faptul ca le-a strans. Un copil, cat de mic, daca se simte respectat si simte atentia nedivizata a parintelui va coopera mai usor.

  • Ce sa nu faceti

     Pe diverse grupuri in mediul online mi-e dat sa citesc cate si mai cate, foarte “neblande” modalitati de a-i face pe copii sa stranga dupa ei. Ce nu le face bine copiilor si parintilor deopotriva, iar aceste aspecte sunt sustinute si de psihologi, sunt pedepsele si recompensele. Acestea sunt doua moduri care par ca functioneaza, dar nu e chiar asa.

     Pedepsele sau recompensele functioneaza doar pe termen scurt, pentru ca cei mici ajung sa stranga jucariile (sau orice altceva) doar de frica sau pentru a primi ceva la schimb si acest lucru nu este indicat, ne dorim sa ii facem sa inteleaga de ce e bine sa mentina ordine si sa le stranga, nu cu un scop/ interes permanent de a nu fi pedepsiti sau de a primi neaparat ceva.

     Pe termen lung, aceste abordari nesanatoase dezvoltarii vor duce la niste adulti care vor arata acest comportament si oamenilor din jur care interactioneaza sau copiilor lor, pe care ii vor avea.

     Copilul invata ca daca nu strange e pedepsit si viitorul adult va transpune acelasi comportament facandu-i pe altii sa sufere , crezand ca asa se rezolva problemele, pentru ca asa a fost crescut la randu-i. Va creste crezand cu tarie ca doar abuzul primeaza si doar asa se pot rezolva situatiile.

     Pe de alta parte, daca copilul invata ca primeste mereu o recompensa dupa ce face o activitate, va ajunge sa faca cam orice, doar pentru a primi la schimb altceva, nu pentru ca isi doreste cu adevarat, conditionand astfel tot ceea ce va face de acum inainte.

     Imi doresc sa vad, sa aud si sa citesc de cat mai multi parinti care isi trateaza copiii cu respect si care ii ghideaza cu blandete, care ii ajuta inclusiv la problema jucariilor imprastiate sa inteleaga cum sa stranga si de ce e indicat acest pas in dezvoltarea lor si totodata, imi doresc sa vad, sa aud si sa citesc de cat mai putini parinti care aplica pedepse (de genul aruncatul jucariilor sau alte asemenea) sau ofera recompense (bani, dulciuri, acces la TV) pentru a-i “motiva” pe copiii sa isi stranga jucariile.

     Voi cum va invatati copiii sa stranga jucariile? Ce metode aplicati pentru a-i face sa coopereze?

 

Sursa poza: Pexels

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s