Implicarea tatalui in cresterea si dezvoltarea copilului

Atunci când îl văd pe soțul meu cum se poartă cu cel mic și cât efort depune pentru a fi cât mai implicat în creșterea lui și ca să poată petrece cât mai mult timp cu noi, mi se umple sufletul de bucurie nemărginită, un sentiment atât de puternic pe care vreau să-l port cu mine mereu și oriunde.

Este minunat să văd cum cel mic este atât de atașat de tatăl său și cum de-abia așteaptă ca tati să vină de la serviciu ca să petrecem timp împreună și să facem diverse activități cu el, să petrecem timp de calitate.

Am apreciat de la început dorința nestăvilită de implicare a soțului și m-a ajutat tare mult în orice moment. A fost și este aici cu și pentru noi și pentru acest lucru sunt etern recunoscătoare, iar sentimentele de iubire sunt mai profunde ca niciodată.

Bineînțeles că lucrăm împreună zilnic la asta, la noi, la relația noastră, la relația pe care o construim cu băiețelul nostru, să ne fie cât mai bine nouă și lui și au fost multe momente în care știu că i-a fost greu, însă a reușit să parcurgă acest traseu și uite unde am ajuns.

Au fost anumite dăți în care și-ar fi dorit să îl îmbrățișeze pe copil, însă acesta dorea doar la mami (atașamentul de mami este o legătură extrem de puternică în general și noi nu facem excepție de la regulă), erau multe zile în care dorea să îl hrănească, însă cel mic refuza și accepta doar de la mine (noi întotdeauna, de când era foarte mic, l-am întrebat dacă vrea/ e de acord cu ceva anume și dacă observam că acel lucru îi dea o stare de disconfort sau chiar ne arăta/ spunea prin diverse semnale non-verbale sau sunete că nu, ne adaptam ca să îi fie bine, să aibe o stare pozitivă și să coopereze cu noi indiferent de activitate, observând că astfel ținem cont de părerea lui) și îl înțelegeam când se simțea descumpănit, crezând că tot efortul părea a fi în zadar.

Și uite că nu a fost! Așa cum relațiile noastre, ale adulților se construiesc în timp și vorbim aici de relații bazate pe iubire, încredere, comunicare, așa și relația noastră, a părinților, cu copilul nostru se construiește în timp și deși pare un drum anevoios și lung, această implicare nu doar din partea mamei, ci și a tatălui, conectare permanentă, această disponibilitate din partea noastră și abordarea avută în legătură cu metoda de parenting aleasă (parenting pozitiv, educație cu blândețe, attachement parenting, numiți-o cum vă este mai ușor, pentru că încercăm să le adaptăm într-un singur stil de parenting) dă rezultate.

Și nu doar metoda de parenting aleasă ajută, ci și implicarea susținută a soțului în viața noastră, a tatălui în creșterea și educarea celui mic.

Iubesc să fim toți trei, împreună și să ne jucăm, să alergăm, să cântăm, să ne iubim, să ne îmbrățisăm, să ne susținem emoțional și să o luam apoi de la capăt. După cum spune soțul, să ai copil nu e ușor, dar e atât de frumos. Și e și mai frumos atunci când ambii părinți sunt implicați în creșterea celui mic, pentru a-i oferi un model cât mai sănătos de viață, de educație, de dezvoltare emoțională armonioasă.

Toate acestea au un impact pozitiv asupra copilului, asupra vieții sale, asupra dezvoltării și asupra rețelelor neuronale create.

  • Cercetătorii susțin faptul că tații care interacționează activ cu cei mici și petrec timp de calitate împreună cu aceștia, pot avea un impact pozitiv în dezvoltarea cognitivă a micuților

Cercetând în amploare subiectul, am găsit faptul că s-a efectuat un studiu prin intermediul căruia cercetătorii au urmărit dezvoltarea cognitivă a copiilor cu tați implicați încă din primele luni de viață.

Studiul, publicat aici, ne arată că bebelușii ai căror tați au fost implicați activ în joaca cu ei, în primele luni de viață, au avut rezultate mult mai bune în urma unor teste cognitive efectuate la vârsta de doi ani, față de copiii care nu au avut implicați tații și după cum menționează profesorul Paul Ramchandani, cel care a condus studiul, încă de la vârsta de 3 luni, interacțiunile copil-tată pot avea un impact pozitiv foarte puternic care să conteze ulterior în dezvoltarea copilului.

De la o altă persoană implicată direct în cercetare (Dr. Vaheshta Sethna, din cadrul Institutului de Psihiatrie, Psihologie și Neuroștiințe) aflăm un alt lucru foarte interesant și deosebit – copiii care interacționează cu tați sensibili, calmi, mai puțin agitați în timpul unui moment de citit/ povestit la vârsta de doi ani au parte de o dezvoltare cognitivă mai bună, incluzând atenția, rezolvarea problemelor, dar și abilitățile lingvistice și sociale. Acest aspect sugerează faptul că activitățile de citire și referințele educaționale pot susține acest tip de dezvoltare pentru copii.

Sunt încă multe aspecte de descoperit, de cercetat, însă mesajul clar pe care-l consider important a fi transmis taților de pretutindeni este să fiți puternici, răbdători, să fiți acolo pentru copiii voștri și încă de la începutul vieții lor, să încercați o implicare cât mai activă (chiar dacă în primele luni de viață considerați că nu poate avea un impact deosebit, studiile, știința ne arată că ar fi momentul să acordăm mai multă atenție). Fiecare moment impreună cu cel mic/ cea mică conteaza, iar beneficiile pe termen lung sunt nemăsurabile.

 

Sursă articol: Imperial College London

Sursă foto: Pexels

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.