De ce plang bebelusii?

Îmi răsună și acum în minte o afirmație pe care am auzit-o în parc acum câteva luni, pe când aleile parcului răsunau de pașii oamenilor dornici de aer curat și ceva mai multă verdeață decât în alte zone ale orașului.

Noi eram cu cel mic și ne bucuram de o plimbare pe marginea lacului; era multă lume cu copii și la un moment dat, pe lângă noi, în sens opus, trece un părinte cu un bebeluș care plângea. Era așa de mic și de firav, cu siguranță că avea multe lucruri care-l deranjau, totul nou, poate foame, poate scutec, poate alt motiv, iar părintele încerca să-i aline supărarea micuțului așa cum putea în condițiile date.

În același timp, din spatele meu aud o voce mică, o fetiță care își intreabă bunica de ce plânge acel bebeluș. Bunica i-a răspuns pentru că așa plâng bebelușii, însă fără o argumentare logică. Fetița își dorea să afle în continuare de ce, însă răspunsul la întrebare a fost același.

Înțeleg că pe timpul bunicilor și chiar și al multora dintre noi și al părinților noștri nu se căuta un răspuns logic, nu aveai acces la atât de multă informație, nu se știau prea multe cauze, oamenii erau ”preprogramați” să răspundă doar nevoilor de bază și se considera suficient (nu mai plânge? înseamnă că-i e bine).

Acum, cu atât de multe informații la un click sau o carte distanță, cu atâtea studii care se efectuează, cu accentul pus pe alte cauze decât pe cele clasice, cu accentul pus pe dezvoltarea emoțională, pe somatizare și pe alte aspecte foarte importante, totodată relativ recente, putem oferi un răspuns cât mai complet și logic la întrebarea fetiței și de ce nu, a multora dintre părinți și/ sau bunici care au în grijă copii.

Până la urmă, bebelușii, incă de la naștere plâng și depinzând de mai mulți factori, pot fi copii care ulterior plâng mai mult sau mai puțin. Totuși, cauzele care duc la declanșarea plânsului sunt extrem de importante și este indicat să cunoaștem cât mai multe dintre acestea pentru a reuși, în mod corespunzător, să îi alinăm supărarea celui mic și să resimtă nevoia satisfăcută.

Plânsul induce o stare de disconfort foarte puternic resimțită de adult. Atunci când copilul mic începe să plângă, imediat se activează în noi modul de liniștire a acestuia și cei mai mulți dintre părinți încep cu shhh, legănat sau se uită la micuț și la prima vedere nu li se pare nimic în neregula (și atunci se tot întreaba de ce plânge, până când unii dintre aceștia, din cauza oboselii sau a altor factori, devin iritați de reacția de plâns care pare de neoprit).

Ceea ce mi se pare important de ținut minte (și aceasta este o mantra după care noi ne-am ghidat încă de la început) este faptul că cei mici nu pot vorbi încă, nu au acea capacitate de a ne spune ce îi doare, ce îi deranjeaza sau ce au nevoie și plânsul este singurul lor mod de comunicare, cu ajutorul căruia încearcă să ne ”vorbească”, să ne indice ce e în neregulă, ca să vedem ce putem face.

Bineînțeles, nou-născuții plâng (e în regulă, și noi când am fost mici probabil am plâns destul de mult, mai ales în prima parte a vieții) pentru că după o medie de nouă luni petrecute în siguranță, în uterul mamei, unde nu avea de ”înfruntat” factori externi, unde totul era cunoscut, constant și părea că nimic nu se schimbă, brusc iese la lumină și sunt atât de multe lucruri în jur resimțite, auzite, pe care le miroase sau le vede (mai neclar la început) care îi dau o stare de nesiguranță, se sperie și atunci începe să plângă.

Această reacție este complet naturală și nu trebuie să o percepem ca un ”inamic” pe care trebuie să-l oprim și gata, ci e nevoie să fim atenți la nevoile bebelușului și ulterior ale copilului mic și să ascultăm acest plâns, pentru a putea înțelege ce se află ”în spate”, ce cauzează de fapt plânsul și cum putem ajuta puiul de om, adecvat, pentru a-i oferi un mediu echilibrat.

  • Satisfacerea nevoilor primare

La început, întotdeauna verificăm dacă cel mic/ cea mică are scutecul schimbat, întrucât, pe lângă faptul că este necesară schimbarea scutecului – pentru a-i rămâne pielea îngrijită, uscată, ca să nu se irite sau să contracteze mici infecții din cauza bacteriilor din urină și fecale – umezeala resimțită sau materiile fecale în contact cu pielea pot provoca neplăceri la nivel subconștient.

Dacă bebelușul observăm că are în continuare o stare de agitație și plânge, poate să ne transmită faptul că îi este foame – cu cât e mai mic, cu atât poate avea nevoie să fie alăptat mai des. resimte un disconfort la nivelul stomacului și știe că după ce va mânca se va simți bine.

Nevoia de somn este la fel de importantă – este necesar să fim atenți la numărul de ore dormite și să urmărim semnalele pe care ni le oferă starea, comportamentul și ochii copilului (atunci cand știm că a fost schimbat, că a fost hrănit și alte surse aparente de stres nu par a fi, să verificăm dacă s-a odihnit suficient).

  • Satisfacerea nevoilor emoționale

Mulți bebeluși plâng atunci când se simt deprivați de brațele și atenția mamei sau a ambilor părinți. Toți copiii doresc să simtă căldura și atenția mamei în permanență și cum se manifestă o mică schimbare în acest sens, pentru bebeluși și pentru copiii mici, în general, este un factor de stres foarte mare.

Fie că se regăsește în pătuț, pe jos la joacă, în brațele tatălui, a bunicilor sau altor persoane (dar în brațele cărora cel mic nu se simte în siguranță, sau nu încă), dacă nu o aude, simte și vede pe mamă, cel mai adesea bebelușul va plânge, anunțându-și dorința arzătoare de a fi reunit cu ea.

Este indicat să respectați nevoile celui mic și să nu dați copilul din brațe decât atunci când vă poate indica prin diverse sunete/ spune/ arată intenția prin întinderea brațelor că este în regulă să meargă la altcineva în brațe. Așa cum nouă nu ne-ar face plăcere să ne ia străini în brațe, sau să ne oblige cineva să mergem în brațele respectivului/ respectivei, să empatizăm cu copiii noștri și să decidem ce este mai bine pentru ei și pentru starea lor emoțională.

De asemenea, tot la acest punct intră și starea afectivă a părinților și/ sau a altor persoane care au în grijă bebelușul. Bebelușii sunt foarte ușor influențați de starea emoționala a părinților – dacă părinții sunt fericiți, sunt liniștiți, au o stare de calm și prezintă un nivel de stres redus, atunci cel mic va percepe această stare și nu va avea motive de supărare/ frustrare, nu va percepe vreun ”pericol” din partea persoanelor cu care își petrece cel mai mult timp din viață; pe de altă parte, cu cât nivelul de stres, de anxietate, lipsa de implicare afectivă, de prezență a părintelui poate conduce la o total altă stare (nefavorabilă) a copilului și întrucât percepe acest aspect ca pe o amenințare, încearcă să comunice prin plâns această neliniște, această nesiguranță.

Tonalitatea vocii, viteza cu care vorbim, expresia facială, dar și intensitatea respirației îi indică dacă este ceva în neregulă cu adultul de lângă el și preia aceeași stare, mai repede decât vă puteți aștepta.

Atunci când știm că toate nevoile bebelușului sunt satisfăcute și totuși plânge, să încercăm să observăm starea noastră, a părinților:  Cum ne simțim? De ce ne simțim așa? Este important să observăm cauzele și ce putem face pentru a schimba ceva în bine în noi mai întâi, ca să-i fie bine mai apoi și celui mic.

  • Alți factori externi care pot declanșa plânsul copilului

– factorii microclimatici – temperatura aerului (ideal între 21 – 24ºC), nivelul de umiditate al aerului (optim între 40 – 60%), luminozitatea în cameră, lumina naturală/ lumina prea puternică de la soare, presiunea atmosferică, alte condiții meteorologice (ceață, vânt, ploaie), altitudinea sunt factori care dacă nu sunt percepuți de bebeluș la un nivel optim pentru el, îi provoacă disconfort;

– locuri noi, în care nu au mai fost (mai ales dacă nu li se spune înainte la ce să se aștepte);

–  locurile/ spațiile aglomerate, zgomotoase care pot copleși copilul (suprastimulare);

– spații comerciale cu aer recirculat (închis) și unde adesea este plin de lumini foarte puternice, multe fascicule de lumină și ecrane (duc tot la suprastimulare);

– mirosuri puternice;

– animalele de companie (prin mișcările făcute și sunetele scoase de animal);

– imbrăcăminte neadecvată sezonului sau din materiale care irită pielea ori prea stramtă pentru dimensiunea bebelusului;

– lovituri/ accidentări;

  • Factori de ordin medical

– colici/ balonare;

– erupțiile dentare;

– răceli, gripe sau alte simptome care îi oferă bebelușului o stare de disconfort și care pot anunța altceva mai grav (dacă nu sunteți lămuriți cu privire la ce are cel mic și nu îl puteți ajuta, nu știți de ce se simte așa și observați că pare ceva de ordin medical, sfătuiți-vă întotdeauna cu medicul pediatru care urmărește dezvoltarea copilului vostru);

– medicamente/ siropuri/ picături (care au un gust neplăcut sau sunt administrate ”cu forța”).

Bineînțeles, lista poate continua cu multe alte exemple similare. Poate unii copii plâng deoarece este vreun aliment pe care nu doresc să-l consume sau alții își arată intenția atât de puternic de a face/ primi sau a se juca cu ceva anume, încât dacă nu se întâmplă, încep a plânge. E în regulă, este tot dreptul lor să ne arate cum se simt și este foarte bine, e important să comunice cu noi ca să înțelegem perspectiva lor.

Totodată, schimbările survenite pot copleși copilul și îi pot induce o stare de oboseala, agitație, nervozitate. De aceea, este bine, încă de la naștere să avem stabilit și să pastrăm un program constant, să avem o anumită rutină cu care acesta să fie obișnuit, iar atunci când urmează anumite schimbări (oricât de mici percepute de noi, dar majore pentru copil), să-l anunțăm, să-i explicăm și dacă putem, să-i arătăm ce presupune înainte (prin intermediul pozelor, jocurilor sau a anumitor cărți).

Oricare ar fi cauza care declanșează plânsul copilului nostru, este responsabilitatea noastră, a părinților, să oferim celui mic/ celei mici toată atenția cuvenită și luând prin eliminare toți factorii pe care îi cunoaștem, să aflăm cum putem răspunde nevoilor copilului mai bine ca să se simtă liniștit, fericit, confortabil și în siguranță.

 

Sursă foto: Pexels

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.