Sarcina nu e un motiv sa ne comportam altfel

Îmi aduc aminte cu atât de mult drag de perioada când eram însărcinată, închid ochii și parcă încă mai simt cum dansa cel mic în interiorul meu, cum încerca el să-și facă loc și să se întindă cu toată forța în stânga și în dreapta, cred că dădea o adevărată petrecere.

Burta a fost vizibilă târziu în sarcină, de-abia după 7 luni și câteva zile, iar din punct de vedere al efortului fizic am fost activă până în ziua în care am născut, nefiind limitată în mișcare – zilnic făceam o plimbare sau două și dădeam câte o tură sau o tură și jumătate de parc, pe lângă toate celelalte activități din zi și mers în alte locuri, dacă făceam vizite sau dacă era nevoie de ceva pentru noi, pentru casă sau pentru cel mic care urma să apară.

Am avut foarte multă grijă de mine, de noi și de burtă și eram foarte atentă de fiecare dată și în casă, dar și când eram afară să nu mă lovesc din greșeală de ceva sau de cineva sau să ma lovească altcineva din greșeală în burtă, în transportul în comun sau la trecerile de pietoni aglomerate.

Câteodată mi se părea o adevărată junglă urbană afară și îmi țineam mâinile în față ca un paravan, sau, de multe, mai simplu, îmi țineam ghiozdanul în față și eram complet ferită de pericole. Știu că rămăsesem cu modul ăsta de mers câteva zile după naștere, pentru că devenise reflex și mi se părea amuzant, pentru că îmi dădeam seama cum voiam să mă feresc de ceva anume și vedeam că burta nu mai e, deci, hei, nu mai trebuie să mă feresc (la fel de mult).

Însă, cu ce nu am fost de acord nici înainte de sarcină și nici cât am fost însărcinată a fost tratamentul special (excepție făcând programul scurtat de la locul de muncă, un program pe care l-am acceptat cu brațele deschise).

Mi-a displăcut să aud și să văd cum alte persoane folosesc sarcina ca motiv de scuză pentru a se comporta nepotrivit cu ceilalți și de a-i trata fără respect, doar pentru că ”este însarcinată” – da, există schimbări hormonale, însă emoțiile resimțite pot fi temperate, se pot găsi alte soluții de a ne exterioriza ca să nu îi facem pe cei din jurul nostru să se simtă prost.

Nu am fost genul de persoană care să mă pun în fața altui om ca să-mi facă loc pe scaun în transportul în comun sau la coadă, când așteptam să plătesc, nici nu am rugat pe cineva să îmi facă loc, să termin mai repede, doar pentru că aveam burta mai mare decât a lor – copilul creștea acolo, era în regulă, eu eram în regulă, de ce să îi ”forțez” pe alții să îmi acorde tratament preferențial când nu era cazul?

Au fost cred că în șase sau șapte dăți diferite, persoane care au dorit să îmi acorde prioritate sau locul lor în transport, am apreciat că m-au întrebat dacă doresc să stau jos sau să avansez și le-am mulțumit bucuroasă, însă am dorit să stau în picioare (pentru că nu îmi plăcea să mă înghesui lângă ceilalți pe scaune, preferam sincer mai mult aer sus) și să aștept la coadă, nu mă simțeam rău, nu mă grăbeam undeva anume, nu era nevoie să profit de bunătatea și politețea oamenilor.

O singură dată am acceptat să o iau înaintea unei persoane la coadă ca să-mi plătesc cele două mici produse alese, întrucât devenise insistentă cu privire la acordarea priorității și m-am gândit că e mai bine așa, ca să nu pară că nu apreciez intenția de ajutor.

Stau și mă gândesc, fiecare dintre noi are o viață, unii dintre noi se grăbesc mai mult sau mai puțin undeva după acele cumpărături, după acele momente de circulat în metrou/ autobuz sau în alte situații, fiecare cu gândurile și grijile sale, ideal este să ne respectăm pe noi și pe ceilalți și cum tot acolo ajungem (la destinația stabilită: acasă, la serviciu, să luăm copilul de la grădiniță/ școală etc.), cu o persoană în plus sau în minus în față, foarte mare diferență nu este. Da, timpul acela contează totuși, sunt câteva minute în plus sau în minus, dar sunt de părere că dacă nu e un aspect de viață și de moarte (știu, sună radical) sau dacă nu ne simțim rău, atunci nu e cazul să îi agităm și să îi deranjăm pe cei din jurul nostru.

Bineînțeles, sunt și femei însărcinate care au diverse complicații sau stări de disconfort mai puternice din diverse motive și dacă așteaptă la coadă și consideră că nu pot aștepta așa de mult, pentru că li se face rău, nu au aer, le dor picioarele sau spatele și vor să se așeze pe bancă apoi sau să ajungă mai repede acasă ca să se întindă, politicos mi se pare să roage/ să întrebe persoana din față dacă îi poate ceda locul, din motivele vizate mai sus (sau altele), nu să se bage în fața omului din start și să-i arate că e însărcinată sau să împingă cu burta ca să își facă loc (pare greu de crezut, însă de-a lungul circulatului cu metroul și în transportul de suprafață am văzut multe astfel de cazuri).

Nu e ușor să porți un copil în pântece nouă luni de zile, nimic de zis aici, e un lucru minunat, dar și complex în același timp – apare o persoană în plus care are nevoie de grijă, mâncare, alte nevoi și ca să își asigure tot necesarul, întregul organism al viitoarei mame se schimbă, e un puhoi de hormoni resimțit puternic, centrul de greutate se schimbă pe măsură ce fătul crește, la multe persoane mișcarea este limitată pe măsură ce sarcina avansează si multe alte schimbări vizibile în exterior și în interior. Însă faptul că avem un copil ce urmează să se nască nu ne face mai bune decât ceilalți.

De asemenea, ce mi s-a părut exagerat să văd și să aud de la alte femei care au fost însărcinate era faptul că foloseau perioada sarcinii ca scuză să mănânce în exces și dezechilibrat.

Fiecare organism în parte e unic, se comportă altfel, schimbările sunt diferit resimțite, dar nu-i nicio problemă, îți este foame, mănânci. Totuși am interacționat direct cu multe persoane care aveau pofte și după ce își satisfăceau acele pofte, continuau linia de îndopare, deși îmi spuneau că nu mai simt nevoia să mănânce (și totuși mâncau necontrolat). Scuza era că oricum sunt însărcinate și că bebelușul oricum o să ceară, că ele oricum o să se îngrașe, așa că ce mai contează? Contează.

O alimentație corectă, sănătoasă, cu atenție la ce se consumă, mai multe fructe și legume, fără exces de zahăr și alți aditivi de la produsele din comerț, cu atât mai mult pe perioada sarcinii, contează. Copilul se hrănește din ce primește și e important să îi oferim un start sănătos încă din uter, pentru a reduce riscul de complicații în timpul sarcinii sau după naștere (mai ales, că multe dintre alimentele consumate pe timpul sarcinii influențează gustul și organismul celui mic de-a lungul vieții sale, fie prin ceea ce preferă să mănânce, fie prin tendința acneică, cauzată de prea multe dulciuri, fie prin imunitate redusă etc., acestea fiind influențate și de mulți alți factori externi, bineînțeles).

Este important să fim atenți la noi, la corpul nostru, la bebelușul nenăscut și la cei din jur și să oferim respect ca să-l primim în toate cazurile. Atunci când suntem însărcinate, nu trebuie să uităm de bunele maniere, de virtuți și de ce este în jurul nostru și să avem senzația greșită că ni se cuvine totul. Nu trebuie să ne gândim că totul se învârte în jurul nostru și că e obligat cel de lângă noi să facă doar ce zicem și cum zicem, pentru că suntem însărcinate.

Să ținem cont de nevoile și de stările noastre, fără a-i desconsidera pe ceilalți, iar atunci când este cu adevărat cazul, să întrebăm, să adresăm o rugăminte, sigur vom da de respect și bunătate și un loc mai în față la coadă sau de stat, dacă este cazul.

 

Sursă foto: Pexels

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s