Sa facem din spalatul vaselor o distractie

Spălatul vaselor…dacă ar putea fi înregistrat ca sport național, probabil că unii dintre noi ar putea câștiga detașat, măcar așa am avea și mai mult spor la a îndeplini acest task. Noi suntem trei, însă îmi imaginez cum este situația pentru familii mult mai numeroase decât noi, mai ales dacă în casă nu există mașină de spălat vase.

După fiecare masă și gustare, vasele își dau adunarea în chiuvetă, un loc de întâlnire clasic. Îmi aduc aminte că după începerea diversificării, deși în cantități mici la început, gătind des, mereu se adunau vase peste vase și câteodată, ni se părea copleșitor (aveam senzația că printre stat cu cel mic, somn, mâncat, joacă și întâlniri cu prietenii, doar asta făceam în anumite zile). Însă, cu câteva excepții – zile în care efectiv nu am avut stare să spăl imediat după ce am terminat de mâncat și făceam asta mai târziu – în rest, mereu am spălat și spălăm vasele imediat după terminarea mesei.

Atunci când bebelușul nostru era puțin mai mare decât un pisoi, pentru că avea nevoie foarte des de somn, spălam vasele ori în timpul somnurilor de zi (dacă nu adormea în brațe, pe perna de alăptat), fie direct când ajungea soțul acasă, sau seara după ce se culca cel mic.

M-am gândit să vă prezint cum am îmbinat eu spălatul vaselor cu statul cu băiatul nostru și cum o fac în continuare, astfel încât să îl mențin pe cel mic entertained, dar să fie și bucătăria ordonată, fără să-mi ”iau câmpii” când intru acolo.

După ce am început etapa de diversificare, la început, vasele le spălam la fel, când dormea, nedorind să-l țin prea mult în scaunul de masă ca să nu îi forțez postura, însă după ce a mai crescut puțin și s-a obișnuit să stea foarte bine în șezut, având mușchii coloanei întăriți, am început să spăl vasele imediat după masă, astfel că, păstram chiuveta mereu goală și curată.

Înainte să devină mobil pe picioarele proprii, îl lăsam în scaunul de masă cu o jucărie/ minge mică/ linguriță (sau ce altceva îi plăcea lui la acel moment și avea dimensiuni reduse ca să se joace acolo) și în timp ce spălam vasele vorbeam cu el, îi prezentam ce făceam, îi cântam, mai dansam, menținându-l permanent atent pentru a nu se simți ignorat sau plictisit. Nu dura mult toată activitatea și după ce terminam îl luam încântat din scaun.

După ce a învățat să meargă de-a bușilea și mai apoi să meargă în picioare, imediat după masă îl lăsam pe jos în timp ce eu eram la chiuvetă și am menținut același ritm activ de vorbit, povestit, cântat și/ sau dansat, combinat cu v-ați ascunselea – el se ascundea și eu tot întrebam unde este și mă aplecam să îl găsesc, luând-o apoi de la capăt cu ”căutările” – mereu se amuză când mai facem și acum asta și îi place mult să îl strig și să îl caut.

După ce a început să fie foarte dornic de a se juca cu apa (cam de la 1 an și 3/4 luni), am încercat să îmbin două activități într-una singură (și am reușit), lăsând totodată și un consum destul de scăzut la apă: spălatul vaselor și joaca în apă la chiuvetă.

Avem o scară de lemn, foarte solidă, de la Ikea pe care o poziționez în fața chiuvetei, cel mic se urcă pe ea, având acces astfel foarte ușor la chiuveta de vase, iar eu stau lângă el într-o parte și cu un picior pe scară în cealaltă parte (ținându-i paravan pe partea scării unde nu stau) ca să nu cadă și spăl vasele în timp ce el dă drumul la apă, oprește apa, își scufundă mâinile în castroane/ oale unde s-a acumulat apa, mai îmi dă și câte o lingură, furculiță, castron mic sau baveta să le spăl și apoi îl rog să mă ajute să le punem în suportul de vase și îi mai place să se joace cu sita de la chiuvetă, dornic mereu să o potrivească la fix în acel spațiu.

La un moment dat după ce a învățat cum să țină buretele bine și după ce și-a satisfăcut suficient curiozitatea de a-l strânge ca să vadă cum apare spuma de la detergentul de vase și să facă să curgă apa din burete, și-a spălat castronul singur (eu ținându-i castronul și inițial arătându-i cum să facă mișcarea circulară cu buretele ca să acopere toată suprafața), iar apoi după ce i l-am clătit, l-am lăsat să îl așeze singur în suportul de vase.

De menționat că înainte să spălăm vasele împreună, spăl eu cuțitele ca să nu se accidenteze și evenual vreo oală, dacă e prea mare, ca să nu se lovească, iar în timpul spălatului, îi menționez constant să țină obiectele din chiuvetă sau resturile din mâncare fără să le bage în gură (deși foarte rar are tendința de a duce la gură obiecte și de obicei asta coincide cu erupția dentară, când vine vorba de mâncare nu dorește să se risipească nicio fărâmă de mâncare).

De asemenea, după ce începem să facem împreună activitatea, pe parcurs, îi povestesc unde să nu pună buretele, laveta și unde să le pună alternativ ca să nu se simtă restricționat de spațiu, dar în același timp să înțeleagă că există un loc desemnat pentru fiecare lucru (așa cum facem și cu jucăriile, cu cărțile sau cu alte obiecte).

Întrucât știu cât de implicat devine în joaca cu apa și pentru a înțelege că timpul special de spălat vase se mai și termină, întotdeauna (și nu doar în această activitate, ci permanent) îl anunț cu câteva minute înainte de finalizare, că va trece timpul alocat pentru ce facem în momentul respectiv ca să nu fie luat prin surprindere. De exemplu, înainte să termin vasele de spălat, sau după ce le-am terminat de spălat (dacă au fost foarte puține și ca să se mai bucure și cel mic de apă încă puțin) îl anunț că mai sunt două minute din timpul special și apoi vom coborî de pe scară.

Noi ne ajutăm de metoda timpului în absolut tot ce facem, încă de când era foarte mic și funcționează de fiecare dată, fiind înțelegător și ajutându-ne să încheiem o activitate fără țipete sau plânsete (iar în cazuri foarte rare când își dorește așa de mult să mai facem încă puțin, îi mai explic cât consider că e nevoie și plânsul trece foarte repede, după ce și-a exprimat supărarea, pe care i-o înțeleg, spunându-i asta, pentru a vedea că îi înțeleg emoțiile și că i le respect).

Dacă doriți să îl antrenați pe copil în activitățile de bucătărie cu voi (fie că este vorba de spălat vase, gătit), sau în orice altă încăpere unde aveți treabă și nu puteți să îl țineți în brațe sau undeva ridicat ca să vadă ce faceți, fără să existe pericol de accidentare, puteți achiziționa Learning Tower Montessori, o scară din lemn cu suport lateral, astfel încât copilul să poată ajunge mai ușor la chiuvetă/ masă/ unde aveți de făcut o activitate ca să vadă/ să vă ajute/ să se joace, fără a fi risc de accidentare și fără să fie trimis în altă cameră. Astfel, puteți petrece mai mult timp de calitate împreună, iar cel mic descoperă lucruri noi.

Vă recomand, dacă nu faceți deja asta împreună cu copilul sau copiii voștri, să încercați această activitate – cei mici vor fi fericiți că experimentează joaca cu apă într-un mediu sigur și pe lângă asta, îi și responsabilizează fără a se simți forțați/ presați.

Sursă foto: Pexels

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s