Atunci cand copiii au o zi proasta

Cu toții cred că am avut cel puțin o zi proastă (sau mai multe), iar copiii nu sunt feriți de astfel de zile, fiind chiar mai predispuși la stări majore de disconfort din cauza cumulului zilnic de informații noi și emoțiilor copleșitoare resimțite pe care nu le înțeleg în totalitate (sau deloc, la început, când sunt foarte mici).

Astăzi este prima dată când cel mic a ridicat tonul la mine, acest lucru fiind urmat de o repriză scurtă, dar puternică de plâns. Să vă povestesc:

Fiind joi, la noi în casă este zi dedicată curățeniei, iar cel mic așteaptă cu drag ziua, de multe ori indicându-mi chiar el aspiratorul, ca să ne apucăm de treabă împreună.

Totodată, astăzi a fost atins un nou apogeu de durere în ceea ce privește erupția dentară și nu am dorit să se simtă stresat, așa că am menținut la un minimum starea de curățenie, stând mult pe activitățile clasice împreună, în loc de cele legate de curățenie; simțindu-se iritat și mult mai obosit din această cauza, atenția îi era distrasă mai ușor și am dorit să își mențină un nivel cât mai redus de stres, lăsându-l să dicteze în totalitate momentele de joacă și de citit, dar și pe cele pe care considera el că le dorește dedicate curățeniei.

După masa de prânz a început să insiste pe lângă aspirator și știind cât de mult îi place să facem această activitate împreună, părea pregătit (apiratorul are cel mai redus număr de decibeli din modele actuale de pe piață și atunci nu îl sperie zgomotul creat; ca să vă imaginați, dacă vorbim la un nivel normal sau chiar puțin redus al vocii, ne auzim perfect unii cu ceilalți, fără să ne doară timpanele, fără să devină un pericol pentru auzul celui mic și fără să fim nevoiți să vorbim tare ca să ne facem auziți). Totuși nu a fost așa.

După ce a luat furtunul cu peria atașată în mână, ca să îl plimbe și să aspire local în zona aspiratorului, m-am oferit să îl ajut, ținând și eu de furtun pentru că este destul de lung și să nu se obosească sau să se lovească din greșeală – așa puteam aspira, cum facem de obicei, el simțind că mă ajută cu adevărat, împingând peria sau aspiratorul.

Dar cum am pus mâna pe mânerul de la aspirator a început să se supere mai tare. Se simțea iritat și asta a fost tot ce a avut nevoie ca să îi declanșeze supărarea în mod complet. Voia să țină doar el furtunul, mânerul, orice. L-am rugat să mă lase să îl ajut și să facem împreună, iar după ce a refuzat și a început să tragă brusc de brațul de la aspirator, pentru a nu se răni cu el, l-am prins ca să nu-l mai miște – pentru două secunde s-a uitat foarte serios la mine, a ridicat tonul și apoi s-a declanșat starea scurtă, dar intensă de plâns.

Mi-am dat seama că starea lui de disconfort era din cauza erupției dentare și a oboselii resimțite și fiind copleșit de ceea ce simte, nu știa cum să reacționeze – nicio clipă nu m-am gândit să mă supăr și să reacționez vehement la reacția lui, întrucât era un strigăt de ajutor din partea lui.

M-am lăsat la nivelul său și am început să îi spun că îl înțeleg, că îmi imaginez cât de greu îi este să resimtă durerea de gingie așa de puternică și de asemenea, i-am spus (așa cum facem de fiecare dată în astfel de cazuri) că este foarte bine că îmi spune și îmi arată ceea ce simte, acest lucru arătându-mi că se simte în siguranță să îmi/ ne spună, în felul său, ce este în neregulă și astfel poate trece mai ușor peste, cu ajutorul și îndrumarea noastră, a părinților săi. Apiratorul era doar o scuză pentru a-și evindeția starea de durere și iritabilitate, dar nu reprezenta adevaratul motiv.

Fie că cei mici au avut astfel de reacții în exemple similare sau în altele în care este implicată o jucărie, o carte, mama, tata sau altă persoană, sau vreo limită impusă cu empatie care nu pare pe placul copiilor însă este pentru binele lor, este important ca ei să se simtă înțeleși, ascultați. Contează mult să acceptăm emoțiile, sentimentele și stările micuților noștri pentru a le valida faptul că ceea ce simt este perfect normal, că emoțiile și sentimentele nu sunt periculoase sau că trebuie ascunse.

Ce vreau să spun prin exemplul oferit este faptul că atunci când copiii au o zi proastă, o astfel de ieșire, sau alte tipuri de crize/ tantrumuri, ei se simt foarte vulnerabili, nu se simt încrezători și au nevoie de tot ajutorul nostru, să îi ghidăm prin această furtună de emoții. Tocmai în astfel de momente au și mai mare nevoie de noi să le fim alături, să ne oferim să îi luăm în brațe și să le oferim vorbe calde, iubirea necondiționată și nu să-i îndepărtăm pentru că s-au purtat nepotrivit, prin pedepse, time-out sau alte tipuri de reacții care în final nu îi vor ajuta, ci vor înrăutați situația, iar starea nu va fi ameliorată, ci amplificată.

Întotdeauna, în spatele unui astfel de comportament care poate părea răutacios și voit (și nu este așa de fapt), se află un copil care suferă și prin intermediul acestui tip de comportament el ne spune să fim mai atenți, să îl ascultăm cu atenție și să încercăm să îi înțelegem mai bine nevoile, ajutându-l să treacă peste momentul dificil.

După cum dr. Laura Markham spune, copiii au nevoie de ajutorul nostru pentru a se liniști. Au nevoie să știe că suntem acolo pentru a-i îndruma și pentru a le oferi astfel șansa să deprindă în timp autoreglarea emoțiilor. În astfel de momente, conectarea și empatia sunt esențiale pentru că, odată recunoscute emoțiile amenințătoare, odată ce copilul și-a permis să simtă acea durere/ supărare/ frustrare, poate merge mai departe – imediat ce copilul se simte în siguranță să plângă, după o supărare sau alte emoții puternice, se eliberează,

Așadar, oricare ar fi motivul aparent care duce la un astfel de comportament nepotrivit și ”vocal” din partea copiilor noștri, este indicat, în loc de a reacționa sub imperiul primului impuls, să ne detașam puțin de moment pentru a ne da seama care este de fapt cauza adevărată și să ne gândim ce putem face astfel încât copiii noștri să se simtă reconectați cu noi, să se simtă ascultați și ce putem face astfel încât să le împlinim nevoile avute.

Sursă foto: Pixabay


Mai puteți citi:

Empatia la copiii mici

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s