Bebelusii si animalele de companie – motive pentru care e ideal sa creasca impreuna

De când eram mică, mulți ani am tot avut animal de companie și mi-a plăcut acest lucru la nebunie. Am crescut având peruși (câte unul pe rând), unul mai vorbăreț decât cel anterior și deși am suferit enorm după fiecare papagal pierdut (din cauza problemelor de sănătate care interveneau după câțiva ani de trai împreună), totuși sentimentele plăcute pe care le aveam atunci când ne jucam și când aveam grijă de ei m-au făcut să îmi doresc un nou animal de companie și recent.

Acum patru ani, am decis împreună cu soțul meu să ne luăm un animal de companie și noi locuind la apartament și luând în calcul programul zilnic care poate afecta traiul unui animal, ne-am gândit să ne luăm o pisică.

  • Cum am decis ce animal să ne luăm

Atunci când am început să vorbim pe marginea acestui subiect știam clar că dorim ca animalul să fie curat (să se mențină curat, pe lângă ce îl îngrijeam noi) și să nu emane mirosuri neplăcute persistente. Mai aveam și alte câteva asepcte în minte, inclusiv cele legate de cheltuielile aferente cu mâncarea și îngrijirea, însă acestea erau principalele.

Papagali am avut de-a lungul vieții mele de copil și dacă atunci când eram copil îmi petreceam foarte mult timp acasă, având grijă de papagal, lăsându-l liber prin casă și vorbind și jucându-mă cu el într-una, la timpul când luam în calcul aceste aspecte nu mi se părea o variantă la fel de bună – timpul petrecut acasă era mai puțin și știam că dacă luăm papagal/ altă pasăre ar fi însemnat să petreacă prea mare timp din zi în cușcă, astfel că am decis să nu luăm un animal pe care să-l privăm de prea multă libertare astfel.

Ne-am gândit și la varianta unor rozătoare (hamster, chinchila, iepure sau altele), însă am considerat că nu ni se potrivește ca stil, iar mirosurile neplăcute emanate din cușcă sunt destul de puternice.

Întrucât nu petreceam toată ziua sau măcar jumătate din zi acasă, am decis că nici varianta unui câine nu era fezabilă, întrucât nu doream să-l ”chinuim”, lăsându-l să ne aștepte până după-amiaza, după ce veneam de la serviciu, ca să îl scoatem la plimbare și să își poată face nevoile fiziologice și să își satisfacă nevoia de joacă și alergare. Am considerat că pentru un câine, e important să petrecem fie mai mult timp acasă, ca să-l putem scoate regulat afară sau să avem casă cu grădină și cum nu dispuneam de niciuna din aceste variante, am trecut la următorul animal de companie de pe listă.

Da, ieșeam foarte mult afară și înainte de copil, însă după-amiaza sau seara după serviciu, iar în restul zilei câinele ar fi stat singur. Mai era și varianta că noi ne-am făcut și ne facem destul de multe ieșiri și concedii și ar fi fost dificil să rugăm pe cineva să treacă pe la animal să îi țină de urât pe perioada concediilor, să petreacă niște timp și să-l mai scoată și afară.

Pisica – soțul meu a crescut cu o pisică și deja știa la ce să se așteapte, iar mie (ca mai toate animalele) îmi plac pisicile și cum nu necesita timp de scos afară, iar în interior se păstrează foarte curată și își poate face într-un loc desemnat nevoile fiziologice când simte nevoia (fără să stea să ne aștepte pe noi să ajungem acasă), era tot ce trebuia.

Am luat astfel un pui de motan, ca să-l putem crește de mic și să se obișnuiască cu casa și cu stilul nostru, pentru a-i face adaptarea lui cu noi și invers cât mai ușoară. Am pregătit tot ce era necesar din timp, iar în noaptea (da, ați citit bine) când l-am primit l-am lăsat să se miște prin casă, să o simtă, să o miroasă și să descopere spațiul. S-a obișnuit foarte repede, la litieră a făcut încă de la început (deși era foarte mic, avea 8 săptămâni când l-am primit și ne gândeam că poate nu va face de la început, când a avut nevoie, a patrulat până la litiera din baie și după ce a mirosit-o și a încercat să miște puțin nisipul, dar fără prea mult succes, a reușit să își facă nevoile).

Ne-am bucurat că nu ne-a stricat nimic prin casă de când îl avem: nu a ros fire/ cabluri, nu a rupt scaune sau colțar (doar într-o zona dintr-un scaun de la birou și-a băgat puțin ghearele scurtate așa că nu e cine știe ce, pentru că e superficial zgâriat).

De asemenea, încă de la început i-am păstrat un ritual de toaletare complet, pe care îl fac săptămânal: la fiecare final de săptămână înainte sau imediat după ziua dedicată curățeniei, îl periez (de multe ori fac asta de două ori pe săptămână, având blana cu firul lung), îl curăț în urechi și îi scurtez ghearele. L-am dus la controalele inițiale și i-am făcut primele vaccinuri necesare, iar la câteva luni, efectuăm deparazitare internă și externă – deși motanul stă exclusiv în casă, poate intra în contact cu anumite microorganisme de pe jos, din litieră sau de pe plasa de insecte de la fereastră.

  • Atunci când am rămas insărcinată

Ne-am dorit foarte mult un copil și după ce am aflat că sunt insărcinată (și după ce am făcut anunțul), am fost întrebată de mai multe cunoștințe dacă vom da pisica, acum că urma să avem un copil. Mi s-a părut ciudată întrebarea și știam clar că nu vom renunța la motanul nostru drag, totuși este membru al familiei, nu un obiect pe care îl luăm când ne place și de care scăpăm atunci când nu ne mai convine.

Așa că, în urma acestei întrebări primite, deși mai auzisem în trecut că dacă ai bebeluș, e bine să nu ții animale în casă, am început să mă interesez foarte bine în legătură cu acest subiect, să văd cât de relevant era totul și în ce măsura ar fi afectat prezența unui animal de companie viața bebelușului nostru.

  • Nu e nevoie să renunțăm la animalele de companie atunci când urmează să avem un bebeluș (sau mai mulți) în familie

Mulți oameni susțin (nefondat) că trebuie să scapi de pisică/ câine imediat ce afli că vei fi părinte și da, e important să menținem un nivel de curățenie și să știm că cel mic este protejat de vreun potențial pericol care ar putea implica animalul de companie, însă aceste lucruri pot fi îndeplinite și cu pisica/ câinele/ alt animăluț prin preajmă.

Principalele motive menționate de oameni pentru care nu ar trebui să avem vreun animal în preajma bebelușului (și care sunt neadevărate) sunt:

pe perioada sarcinii, viitoarele mame se pot infecta cu parazitul Toxoplasma gondii de la pisici – toxoplasma poate reprezenta un pericol pentru femeia însărcinată și pentru făt atunci când este contractată, însă riscurile sunt minime atunci când pisica este crescută exclusiv în interiorul casei și când este îngrijită adecvat (acest parazit este ingerat de pisică atunci când vânează șoareci/ alte rozătoare/ păsări, în momentul în care mănăncă carnea).

Pentru a se evita contaminarea cu toxoplasma care poate fi contractată din litiera pisicii, dacă se intră în contact cu materiile fecale, o pereche de mănuși folosite atunci când se curăță litiera și o bună spălare a mâinilor după aceea vă vor menține departe de acest parazit.

Personal am fost foarte atentă atunci când am fost nevoită să curăț litiera pisicii pe timpul sarcinii, la fel ca acum, însă au fost puține dăți în care am curățat eu întrucât, în restul timpului, soțul m-a ajutat, ocupându-se el constant de această treabă pentru a mă feri.

Din păcate, șansele sunt mai crescute de a deveni infectate cu toxoplasma dacă se consumă carne crudă sau insuficient gătită, în condiții adecvate, așa că grijă mare și la acest capitol.

– pisicile fură respirația bebelușului – hai ca am auzit-o/ citit-o și pe asta. Nu se știe de unde a originat acest mit, însă pisicile nu au astfel de puteri magice, sau puteri magice în general. Ce este important de menționat totuși este faptul că e bine ca pisica (sau orice alt animal, până la urmă) să nu se cuibărească lângă bebeluș în patul său, pentru a nu-i bloca căile respiratorii din greșeală.

– animalele mușcă și zgârie – când vine vorba de copii, animalele parcă au un total alt simț dezvoltat și chiar dacă sunt rele cu adulții, pe copii îi simt inocenți, îi văd mici și nu îi percep ca pe un pericol. Pot exista momente în care animalul, fie el pisică sau alt animal de companie să se simtă speriat/ iritat și să zgârie sau să muște, dar tocmai pentru a fi evitate astfel de cazuri este ideal ca membrul blănos al familiei să nu fie lăsat, pe cât posibil, nesupravegheat în preajma copilului.

înghițirea părului de animale dăunează sănătății – de când eram mică îmi aduc aminte cum auzeam astfel de afirmații, însă total nefondate. Părul de animale este similar ca structură cu părul nostru și nu are cum, biologic, să ajungă altundeva decât în stomac și apoi va fi eliminat din organism prin defecație (nu poate fi digerat); firul de păr de la animale nu poate ajunge în ficat, plămâni sau alte organe așa cum se auzea popular că se întâmplă.

  • La ce să fim atenți

Este important totuși, să fim atenți, dacă apar manifestări ale alergiilor la părul de animale la copii, pentru a le putea oferi celor mici îngrijirea necesară constantă; de asemenea, riscul de apariție a alergiilor este mai crescut atunci când există deja cazuri de alergie la părul de animale în familie.

Nouă, pediatra ne-a spus că șansele ca mezinul familiei să devină alergic la ceva anume cresc cu 30% din partea unui părinte, astfel că, dacă ambii părinți suferă de alergii la păr de animale, acarieni, polen, ambrozie sau altele, șansele sunt de 60% ca cel mai mic mebru al familiei ”să le calce pe urme părinților”.

  • Mari avantaje ale deținerii unui animal de companie

În cazul familiilor cu copii, deținerea unui animal de companie prezintă numeroase avantaje – îi ajută pe cei mici să iși dezvolte un simț mai mare al responsabilității, îi ajută să devină empatici și le îmbunătățește dezvoltarea cognitivă.

În ultimii ani au fost efectuate mai multe studii (ultimul studiu de referință fiind din 2017 și îl găsiți integral aici) care sugerează că copiii care cresc alături de animalul de companie au un nivel de inteligență emoțională mult mai crescut față de copiii care cresc fără un prieten blănos/ cu pene.

Printre beneficiile prezenței animalului de companie în viața copilului se numără:

  1. Empatia  – copiii învață de timpuriu să aibe grijă de animale, inițial prin cum observă ca fac părinții și apoi urmându-le exemplul. Astfel ei devin mai empatici față de animale și oameni decât cei care cresc fără animale de companie.
  2. Încrederea în sine – îngrijirea animalelor necesită un nivel ridicat de responsabilitate și atenție și le oferă copiilor un sentiment de împlinire personală și îi ajută să se simtă independenți și competenți (grad foarte ridicat de motivație intrinsecă).
  3. Dezvoltare cognitivă – timpul petrecut alături de animalul de companie poate duce la dezvoltarea timpurie a limbajului și îmbunătățirea acestuia (copiii nu doar se joacă cu animalele, ci vorbesc cu ele, le povestesc).
  4. Reducerea nivelului de stres – animalele oferă un sprijin emoțional mărit și în prezența lor, emoțiile și stările negative se reduc considerabil. Fie că cei mici aleargă și se joacă alături de câinele familiei, mângâie pisica sau vorbesc cu papagalul, nivelul de oxitocină (hormonul dragostei și al atașamentului) secretat de corp crește și astfel induce o stare de bine, de relaxare.
  5. Imunitate crescută – datorită microorganismelor care se găsesc pe blana animalelor/ penele păsărilor, copiii care au crescut împreună cu un animal de companie devin mai rezistenți la anumite virusuri, decât cei care nu au avut pisică/ câine/ papagal/ etc.
  6. Înțelegerea cu ușurință a ciclului de viață – explicarea unor concepte precum nașterea și moartea ar putea fi o adevărată provocare pentru noi, părinții. Cu toate acestea, animalele pot ajuta uneori ca cei mici să se familiarizeze cu astfel de mecanisme. Moartea unui animal este un proces dureros, dar poate fi o adevărată experiență de învățare, iar la celălalt capăt al vieții unui animal este nașterea.

Pentru majoritatea copiilor, nașterea animalelor este un moment interesant care le oferă părinților posibilitatea de a explica cum începe viața și poate face parte din educația sexuală, după cum explică autorii cărții ”The Waltham Book of Human-Animal Interaction: Benefits and Responsibilities of Pet Ownership” (Endenburg și Baarda).

  • În cazul nostru

Îmi aduc aminte când am venit cu bebelușul acasă și motanul părea atât de pierdut cu privirea, puțin speriat, dar în același timp curios. Vedea ceva mic care mișca în brațe și apoi în pat și analiza într-una, însă fără să se apropie prea mult. I-a luat câteva zile să se obișnuiască complet și alte câteva săptămâni ca să treacă peste sentimentul de gelozie, că nu mai era principalul membru al familiei în atenție.

Totuși, a avut grijă să se comporte ca un motan civilizat în preajma celui mic – deși mai are câteodată momente în care dorește să pară că e o mică panteră cu adulții, pe cel mic îl ocrotește, atunci când mai are câte un moment de nebunie și aleargă, încearcă să-l ocolească, ca să nu se lovească de el, iar atunci când băiețelul vine spre el, stă și îl lasă să îl pupe într-o parte, pe blană.

Micuțul nostru este foarte atașat de pisic și cât e ziua de lungă vrea să meargă după el prin casă, ca să-l vadă, să-l pupe și să observe ce face. Stă în apropiere atunci când îi curățăm litiera pentru a observa cum îi facem curat și mereu când este cazul/ nevoie, îi punem mâncare și/ sau apă în castroane împreună, fiind dornic să ne ajute și să aibe grijă de prietenul său patruped.

Deși încă de dinainte să rămân însărcinată, motanul nu a dormit în cameră cu noi, el având acces doar în sufragerie și baie, a fost foarte cooperant și liniștit, iar noaptea foarte rar miaună, mai mult atunci când ne simte treziți (că doar se mai plictisește și el după atâta somn).

Oricum ar fi și în orice situație v-ați afla, dacă aveți deja animal de companie și urmează să crească numărul membrilor familiei sau invers,  dacă aveți copil și vă gândiți (sau copilul vă roagă) să luați un animal de companie, nu mai stați pe gânduri, copiii alături de animale cresc mai fericiți.

 

Sursă foto: Pexels;

Surse articol: petMDNCBIlifegate

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.