In vizita la Gradina Botanica

De câteva zile ne-am decis ca astăzi să avem o zi dedicată nouă – o zi în care să ieșim undeva unde nu am mai fost cu cel mic până acum și pe care să o petrecem doar noi trei. Fiind zi liberă acordată prin lege, cu atât mai mult a fost minunat să profităm că era în timpul săptămânii și astfel ne-am putut bucura de un oraș destul de puțin aglomerat (pe unde am fost noi, cel puțin).

Am hotărât, întrucât celui mic îi place foarte mult afară, îi plac florile (plantele în general), insectele și tot ce ține de natură (și având suficiente cărți din care am învățat împreună despre plante și animale/ păsări/ insecte) să ne petrecem toată după-amiaza la Grădina Botanică ”Dimitrie Brândză” a Universității din București.

Se anunțase a fi o zi minunată și chiar așa a fost.

După masa de prânz, ne-am îmbrăcat (nu ne venea să credem că e vreme așa bună de stat doar în tricou) și am ieșit. Întrucât ne gândeam că va fi un oraș ceva mai liber, am decis să ne plimbăm cu transportul în comun și am ales metroul – băiatul nostru e fascinat de metrouri și întrucât am mai fost cu el efectiv cu acest tip de transport o singură dată anul trecut pe când era mult mai mic, am decis că e momentul pentru o nouă călătorie prin subteran.

I-a plăcut tare mult la metrou și a fost foarte liniștit tot drumul și în același timp extrem de atent și curios la tot ce se întâmpla în jurul său, ne arăta și ne întreba în felul său la fiecare câteva secunde așa că îi povesteam cu drag și răbdare, pentru a-l ajuta să înțeleagă tot și pentru a-i satisface curiozitatea, când se deschid ușile, de ce se întâmplă acest lucru, îi indicam pe ce parte urmau să se deschidă ușile, îi povesteam când eram în tunel, a mai văzut și alte metrouri trecând sau staționând în stație pe peronul alăturat, câte și mai câte.

Am urcat la suprafață apoi, ne-am mai plimbat în jur de 12 – 15 minute până am ajuns la Grădina Botanică și după ce i-am prezentat și înainte și la fața locului unde vom merge și ce vom vedea, pentru a știi de dinainte ce urmează ca să nu îl ia pe nepregătite și eventual să se sperie de locul nou, am intrat.

Am trecut de casa de bilete și a început o nouă plimbare din această zi care nu semăna cu nimic de până atunci: o plimbare în pași mici, curioși, cu ochii ațintiți asupra frunzelor verzi care luceau în lumina puternică a soarelui de primăvară, cu privirea lungă spre florile de piatră, lalelele și celelalte plante frumos colorate care ne-au întâmpinat pe aleile de la intrare.

Am mers încet, m-am coborât la nivelul său și indicându-i plantele, i-am povestit ce vede acolo. Ne-am plimbat pe aleile cu pământ și piatră în direcții îndrumate de cel mic, am ajuns și pe lângă zona cu apă, iar apoi ne-am jucat pe niște dealuri printre copaci, mergând agale pe rădăcinile ieșite din pământ ale acestora.

Printre momentele de plimbat și joacă pe dealuri nu au lipsit, bineînțeles, opririle pe bancă pentru o mică pauză de citit și o gustare sănătoasă – lucruri nelipsite cu noi oriunde, oricând, la (aproape) orice oră.

Orele au trecut și după o perioadă destul de lungă de plimbat și relaxat în natura din oraș, ne-am gândit că e momentul să o luăm încet spre casă, iar cel mic a fost de acord, dorind să ieșim la stradă și să admirăm drumul, mașinile, troleibuzele și autobuzele și să ne bucurăm apoi, normal, de călătoria cu metroul la întoarcere.

Deja se observa pe fața lui că tot acest cumul de informații de peste zi, loc nou și erupția dentară care nu-i dă pace îl făcea să se simtă destul de obosit, dar nu suficient cât să mergem direct acasă – așa că după ce am ajuns în zone cunoscute de el, am mai stat puțin și prin parc și la locul de joacă ca să mai luăm o mică doză de vitamina D până ajungeam acasă.

Pentru un confort sporit și protecție, ne-am dat cu crema de protecție solară pe față înainte să plecăm, iar pe toată durata călătoriei, am purtat șapcă noi și pălărie el și am menținut un nivel ridicat de hidratare, completat de gustările de fructe.

Așa cum facem mereu, încheiem ziua prin a povesti ce am făcut în ziua respectivă și îl întrebăm dacă/ ce i-a plăcut, iar micul nostru om se pare că de-abia așteaptă să revenim acolo.

Recomand, în măsura în care vă permite timpul, mai ales atunci când găsiți o zi liberă în timpul săptămânii, ca să fie mai liber, să profitați de natură și să mergeți la Grădina Botanică sau în alte zone înverzite – face bine și adulților și copiilor deopotrivă: părinții mai relaxați după o zi de liniște și răcoare la umbra unui copac, iar copiii cu energia consumată productiv și mai fericiți.

 

Sursă foto: Pexels 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.