Albumele cu amintiri – o mica incursiune in timp ce merita facuta impreuna cu copilul

Albumele foto în format fizic, în prezent, pare că sunt din ce în ce mai puțin prezente în casele oamenilor și cumva, luând în calcul era tehnologică în care trăim, pe de-o parte e de înțeles.

Pe de altă parte, să ai un album foto fizic, pe care să-l poți simți, mirosi, răsfoi și prin care să treci cu privirea și cu sufletul, nu doar apăsând click pe săgeata de pe ecran ca să treci la următoarea poză, mi se pare de nelipsit în cadrul unei familii.

Nu pun preț pe multe obiecte, casa ne-o păstrăm cât de ordonată și puțin aglomerată se poate, poze multe avem și noi în format digital, clar, însă avem și câteva albume foto pe care le putem scoate oricând din dulap și la care ne putem uita cu drag (fără să ne afundăm în multe cutii cu poze).

Orice ar fi, poate așa mi se pare doar mie, însă atunci când am albumul în față, deschis în palme (exact ca o carte), parcă îl simt total altfel, mă simt mult mai implicată în a-l privi și mai prezentă să ”retrăiesc” acele momente pentru câteva secunde; îmi place atât de mult acest sentiment și m-aș uita non-stop dacă aș putea (bine, aproape non-stop, mai am nevoie și de somn).

Noroc cu băiețelul nostru (căruia încercăm să-i insuflăm pasiune și respect pentru aceste lucruri mărunte și totuși atât de importante) căruia îi place la nebunie să ne uităm împreună odată la câteva zile prin albumele foto. Îi place așa de mult încât după o perioadă, am ajuns să-i prezint pozele ca pe o poveste și dăm fiecare pagină în parte, exact așa cum facem și în momentele pe care le petrecem citind.

Noi am început să-i arătăm poze încă de când avea sub 1 an, întrucât am dorit mereu să îi oferim acea siguranță de sine și că știe ce urmează cât mai bine, arătându-i astfel, prin intermediul pozelor din album (și nu de pe telefon/ laptop) cu cine urma să ne întâlnim (în măsura posibilităților de a avea acea persoană prezentă în albume), noi povestindu-i mereu, la tot pasul, ce urmează sa facem, cu cine ne întâlnim, unde mergem, dar și alte aspecte relevante de mare ajutor pentru a-l ajuta să perceapă cât mai ușor un mediu nou. I-a fost de mare ajutor, într-adevăr, și de fiecare dată când a fost cazul s-a adaptat foarte repede unei noi situații, sau unei noi fețe.

La început le luam eu din dulap și i le arătam, însă după vârsta de 1 an și 2 luni, din proprie inițiativă dorește să le vedem și la câteva zile îmi indică dulapul unde știe că le ținem, pentru a le scoate din nou la lumină, măcar pentru câteva minute.

După cum spuneam, electronic avem multe poze și toate îmi sunt dragi pentru că sunt imortalizate momente frumoase pe care le-am petrecut făcând anumite activități, fiind înconjurată de oameni calzi sau vizitând anumite locații străine unde nu ajung în fiecare zi.

Totuși, cele mai dragi poze pe care le avem sub forma de albume foto sunt cele de la ședința foto de nou-născut a celui mic, albumul de botez, albumul de la nunta noastră și albumul de la nunta celor mai buni prieteni, unde am fost nași, pe când al nostru mezin creștea în burtă.

El e mic și totuși e mare. Crește repede și înțelege și mai repede decât înainte pozele, tematica albumelor și la fiecare nouă ”citire” a albumelor mai observă câte un detaliu nou sau dorește să insistăm asupra unei anumite poze pe care pare să o îndrăgească. Îi place mult albumul lui de botez și nu ratează nicio șansă de a ne uita peste el, îndrăgește albumul de nuntă al nostru și îl captează atenția foarte mult și albumul în care știe că era înăuntrul meu pe când eram nași de cununie, indicându-mi în poze zona burții în care știe că se regăsea.

Este atât de plăcut să facem asta și aceste momente împreună, uitându-ne peste albumele noastre cu amintiri minunate ne oferă un moment de liniște, de relaxare, iar timpul pare că se oprește pentru câteva minute în loc, pentru că nimic altceva nu ne mai poate distrage atenția.

Aminitirile unei familii sunt importante și dacă știm cum să le prezentăm copiilor noștri aceste frânturi de trecut într-o manieră cât mai plăcută și cât mai ușor de înțeles, ne vom asigura că și ei vor transmite mai departe prin acțiunile lor valorile sănătoase și stabilitatea familială, acest lucru asigurându-le un punct important de plecare în relațiile lor viitoare.

Așadar, dacă aveți poze uitate, dacă aveți albume cu poze vechi sau mai noi, este momentul să vă reamintiți de ele. Luați-vă un moment, 10 minute, o oră sau cât timp considerați că aveți nevoie și, împreună cu copilul/ copiii, sortați-le, aranjați-le în albume, povestițile și includeți-i astfel în poveștile din trecut ale familiei din care fac parte; cu siguranță această activitate le va asigura un sentiment foarte puternic de apartenență în cadrul familiei lor dragi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s