Si a fost o zi…cand a plans mult

Toată lumea are câte o zi mai puțin bună, iar copiii nu sunt feriți de asta. Că sunt mici sau mai mari, și ei se simt de mult mai multe ori copleșiți de tot ce îi inconjoară, de emoții, stări diverse, sunete, lumini, oameni ș.a.m.d.

Copiii, cu cât sunt mai mici, cu atât înțeleg mai greu de ce simt anumite emoții, de ce îi doare și cu atât mai mult se simt mai ușor suprastimulați, iar acestea le dau o stare de disconfort pe care cel mai adesea o exteriorizează prin plâns, pentru că, după cum bine știm, este cam singurul mod prin care ne pot transmite faptul că ceva e în neregulă cu ei, sau îi deranjează.

La 1 an și 10 luni, A. mai are de ”luptat” puțin cu erupțiile dentare, și, deși primul dinte i-a dat de-abia la 11 luni, în prezent așteaptă să îi mai erupă doar vreo trei dinți și o măsea. Stăm bine, zic eu.

Cu cât a crescut, cu atât gingia s-a întărit și cu atât a început să îi fie mai greu de gestionat durerea, mai ales în ultimele zile. De-a lungul timpului, s-a descurcat surprinzător de bine în ceea ce privește durerea cauzată de gingii (chiar și în momentele când i-au erupt câte trei dinți deodată), însă acum, pe final de etapă, îl cred că nu prea mai poate și îl înțeleg de ce îl doare atât.

Bineînțeles, i-am explicat, i-am povestit, însă durerea persistă și starea neplăcută de amorțeală la nivelul gingiei și durerea latentă transmisă către ureche îl deranjează clar.

Dacă până acum, rar plângea atunci când ieșea vreun dinte (și în general), aseară cred că și-a atins apogeul de durere și l-a luat din somn după ora 23 și efectiv nu se putea liniști. Era conștient de durere, îmi răspundea (în felul său) la întrebări, nu a fost cazul de pavor nocturn sau alte situații similare în care copiii pot izbucni puternic în plâns fără să fie conștienți și fără o rezolvare imediată, însă durerea era atât de apăsătoare, încât plânsul lui îmi sfâșia inima bucățică cu bucățică.

Cea mai bună soluție la această problemă cu care se confruntă bebelușii și copiii mici este, printre altele, alăptarea și a funcționat în 99% din cazurile noastre, însă la un moment dat îmi dădea din cap că nu mai dorește să stea la sân și încerca să adoarmă așa, lângă mine.

Nu dorea o poveste, un cântec, un mângâiat, doar să stea și să mă simtă și să mă audă lângă el, printre suspinele care se afundau în liniștea nopții, printre sunetele pescărușilor.

Am stat și am stat…și am stat, a fost conștient, deși îndurerat, să mă anunțe că are nevoie la oliță și apoi a revenit în pat, în săculețul lui de dormit, și a adormit ulterior, atașat la sân, câteva ore mai târziu.

Nu e ușor pentru noi, adulții, când vine vorba de durerile cauzate de dentiție, darămite pentru ei, cei mici. Nu e ușor nici pentru noi, mame, tați, bunici, să îi vedem că suferă și că le putem alina suferința doar până la un punct în anumite momente, însă așa este construit corpul nostru, ne adaptăm și așteptăm, cu capul sus, să treacă și această perioadă încărcată din punct de vedere al dezvoltării, pentru micuții noștri.

În final, totul va fi bine, și azi e mai bine decât ieri.

Sursa foto: Pexels

____________________________________________________________________________________________

Mai puteți citi:

Eruptia dentara la copii

Modalitati prin care sa-i faceti pe copii sa accepte usor spalatul pe dinti

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.