Primul nostru joc de baschet in trei

Îmi aduc aminte cu drag de perioada liceului și a facultății, pe când, împreună cu soțul meu (iubitul meu la momentul respectiv), mergeam și jucam baschet. Am fost și suntem firi sportive amândoi și mereu ne-a plăcut să ne implicăm în diverse activități recreative de acest gen. E plăcut, relaxant, revigorant, imunizant.

Chiar și după terminarea facultății, am mai ținut legătura cu câțiva prieteni cu care mergeam împreună la baschet mereu și era tare distractiv. Doar că, odată cu trecerea timpului, oamenii își schimbă prioritățile, domiciliul și atunci devine puțin mai dificil să revii la obiceiurile mai vechi, pentru că devin mai greu accesibile din anumite puncte de vedere.

De-abia așteptam să crească cel mic, ca să putem face și mai multe lucruri împreună, să ne putem juca și mai mult. Ne place la nebunie să petrecem timp împreună și ne implicăm la maximum în joaca și activitățile cu cel mic.

De curând și-a ales singur o minge de baschet de dimensiuni reduse, după o vizită la un magazin ce vinde articole sportive și îi place tare mult în continuare mingea.

El știe ce presupune baschetul de când era chiar mai mic, pentru că acasă ne mai jucam cu mingile sale colorate baschet sub o formă sau alta, chiar și când urma să le strângem, o făceam sub formă de joc, ca să le aruncăm în cutia lor, și a avut chiar și un coș mic de baschet (care, din nefericire s-a rupt, atât de bine au ținut materialele, că forță brută nu a fost aplicată asupra lui).

Astăzi, înainte să ne încălțăm, s-a dus la el în cameră și…surpriză: și-a scos mingea din sertar și a adus-o la ușă, ca să o luăm cu noi afară, la plimbare.

Pe drum l-am întrebat dacă vrea să mergem la un teren de baschet să ne jucăm, sau dacă vrea doar să se joace așa, prin parc, cu ea și a decis să facem prima variantă.

Cât de plăcut și frumos a fost ca la 07:30 dimineața, într-o zi înnorată de vară în care temperatura a fost de doar 17°C, să jucăm pentru prima oară baschet împreună cu mezinul, în liniște, printre cântecele păsărilor. Pare că toată treaba asta cu jucatul împreună devine din ce în ce mai serioasă mai repede decât ne-am fi așteptat, ceea ce e foarte bine. Crește așa de repede (și ne putem juca mai mult).

Ne-am jucat, ne-am veselit și i-am arătat câteva mișcări de bază cu mingea și a prins foarte repede poziția pentru a ține bine mingea și pentru a o arunca în sus, spre coș, acolo, cât a putut el de bine, la forța pe care o are acum. I-am apreciat și încurajat fiecare efort, și a dorit de multe ori să prindă mingea, să o arunce și, în brațe la tati, să o împingă la coș.

La un moment dat a simțit nevoia de o pauză și singur s-a dus la ghiozdan să se hidrateze, a dorit să mănânce și o gustare și apoi a revenit cu forțe proaspete pentru o nouă rundă de joc. Asta da distracție pe cinste.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.