Cum a fost in primul nostru concediu din acest an si de ce ne place atat de mult sa calatorim cu copilul

Îmi aduc aminte când încă eram însărcinată cu băiatul nostru și de-abia așteptam să ajungem la acele momente după nașterea lui când vom putea să călătorim toți trei. Auzeam multă lume din toate direcțiile că se sperie de concediile cu copilul mic, că odată ce ai copil nu mai ieși din casă și alte lucruri similare care, cel puțin pentru noi, sunt total neadevărate. Cred că oricine poate pleca în vacanțe cu copilul mic, însă aici ține mai mult de organizarea internă a fiecărei familii, de acceptarea schimbărilor și priorităților și de conectare cu cel mai mic membru al familiei, pentru a se simți în siguranță chiar și atunci când nu e în locuri cunoscute.

Primul nostru concediu din acest an a trecut deja și a meritat din plin. Este al doilea concediu mare în trei și vă spun cu mâna pe inimă că ne place la nebunie să călătorim împreună cu cel mic. Acum așteptăm răbdători următorul concediu care va fi în august.

Concediul acesta a reprezentat multe ”prime experiențe” pentru al nostru toddler: primul zbor cu avionul, prima țară străină, primul mers cu trenul, primul muzeu vizitat, prima participare la o cursă de Formula 1, câte și mai câte.

Pentru acest concediu din Marea Britanie (Londra și Northampton) l-am pregătit din timp pe mezin, povestindu-i de multe ori ce înseamnă concediul, ce schimbări vor fi, cu ce vom ajunge acolo, unde vom dormi, ce vom face. I-am spus și cu câteva luni înainte, cu câteva săptămâni, cu câteva zile înainte, cu o seară înainte și în ziua cea mare de plecare, dar și în toate zilele ce au urmat.

Deși știu că poate părea solicitant, este important și în același timp necesar pentru un copil mic să vadă că părintele e mereu conectat cu el, că e tratat cu respect, că i se explică tot (pe limbajul său, fără termeni greoi sau fraze interminabile), pentru a nu-l lua (cât de mult se poate) prin surprindere lucrurile noi pe care nu a avut ocazia să le experimenteze.

Astfel, a avut tranziții ușoare peste tot pe unde am fost și s-a adaptat surprinzător de bine. A avut, bineînțeles, și momente de plâns (în special când se simțea obosit și nu voia să doarmă în manducă), pentru că se simțea copleșit la un moment dat, însă știind și spunându-i că suntem acolo cu el, că îl înțelegem și că poate să ne spună tot ce simte (pentru că are multe emoții și nu știe cu să le gestioneze încă) l-au ajutat foarte mult și a trecut repede peste aceste momente în care chiar avea nevoie să se elibereze de încărcarea emoțională resimțită.

Au fost patru zile pline, în care ne-am păstrat ritmul nostru pe care îl aveam dinainte de copil, pentru că s-a adaptat ușor și având la îndemână, tot ce era nevoie (acte, bani, telefon, harta, oliță portabilă, gustări, cărți și manduca), nu a fost nevoie să ne schimbăm stilul sau să pierdem timpul mult pe alocuri. Făceam ori de câte ori era nevoie câte o oprire pentru relaxat, stat pe bancă și admirat verdeața sau odihnit picioarele, dar nu au interferat cu călătoritul de toată ziua și am făcut cam tot ce ne-am propus.

Am călătorit light, cu două ghiozdane în spate, cu manduca și cu un troller mic (încadrat ca bagaj de mână) și a fost chiar mai mult decât era nevoie. Deși am fost trei persoane, spațiul alocat în bagaje a fost mai mult decât suficient, luându-ne doar ce aveam nevoie și nimic mai mult și încă au rămas suficiente haine nefolosite în special ale lui A. Neavând timp sau posibilitatea de a spăla și usca haine, ne-am gândit să îi luăm câteva rânduri de haine în plus ca să avem schimb în caz de nevoie, alături de multe perechi de chiloți (întrucât nu mai folosește scutec de ceva timp), însă nu s-a murdărit și nici nu s-a udat și atunci au rămas nefolosite.

Din punct de vedere al mâncării, ca să nu facem o tranziție bruscă la mâncare cumpărată doar din supermarket/ restaurant, pentru micul dejun și pentru cină și pentru gustare i-am pregătit de acasă și am luat cu noi.

Pentru micul dejun a avut pregătită o budincă de griș cu mere și banane (voi reveni cu rețeta curând), pentru gustare i-am pregătit biscuiți cu karob și nucă (gustările de peste zi incluzând și multe fructe proaspete cumpărate local: banane, afine, pepene, cireșe, ananas), iar pentru cină i-am pregătit budincă de iaurt cu griș la care eventual mai completam cu iaurt grecesc 10% cumpărat. Pentru masa de prânz, la restaurant, alegeam ceva cât mai ușor digerabil și cu care e obișnuit și acasă: carne fragedă de pui, salată, avocado, cartofi copți, paste (nu toate în același timp 🙂 ).

Ne-am bucurat de fiecare zi, loc și moment împreună și dorim să repetăm cât de curând experiența. A. are o carte de stickere cu Londra foarte detaliat facută, cu locuri principale de vizitat și ori de câte ori are ocazia ne-o arată și o răsfoiește, spunându-ne că vrea să mai mergem acolo. Noi am fost de multe ori acolo și mereu revenim cu drag, așadar vom reveni și cu el în continuare. Ne bucurăm că i-a plăcut, am văzut și am simțit asta și dorim să-i oferim astfel de momente unice în continuare.

Călătoria până la urmă înseamnă relaxare, învățare, descoperire, înțelegere, acceptare și deși cu siguranță va uita multe momente sau imagini văzute, subconștientul nu le va uita și cu fiecare călătorie făcută personalitatea și felul său de a fi se vor contura puțin câte puțin, din ce în ce mai bine, până îl vor forma pe adultul nostru de mâine (responsabil, încrezător, respectuos, curajos, blând, adaptabil, fericit).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.