Cum arata o zi obisnuita din viata noastra (fara ecrane incluse)

Noi susținem joaca liberă a copilului nostru, fără acces la ecrane, pentru o dezvoltare cât mai armonioasă pe toate planurile. Ne-am propus acest lucru încă dinainte de nașterea sa și am reușit cu brio să ne păstrăm acest obicei sănătos constant de a petrece timp de calitate împreună cu el și de a găsi activități variate de făcut, fără a implica ecranele, fără excepții.

Accesul la ecrane, după cum OMS susține, în cazul copiilor este bine să fie redus la minimum, adică deloc în primii 2 ani de viață și ulterior cu măsură, necesitând o foarte mare atenție din partea părinților la conținutul vizualizat și viteza de mișcare a imaginilor de pe ecran. Un articol detaliat pe această temă am scris aici, motivând de ce nu este indicat ca cei mici să aibe acces liber la ecrane.

Pe măsură ce copilul a crescut, ne-am adaptat la etapa sa de dezvoltare și fără nicio problemă din partea noastră, cu multă dedicație, am dorit să ne jucăm și să facem diverse activități împreună care să-l stimuleze fizic și cognitiv, fără ”ajutor” din partea telefonului sau televizorului.

Da, avem telefoane, laptop, calculator, TV în casă, nu suntem străini de astfel de device-uri, însă am ales să le utilizăm responsabil atunci când suntem cu cel mic, pentru a înțelege că el este cel mai important și nu ceea ce se petrece pe un ecran.

Televizorul îl folosim atât de rar, încât este mai mult piesă de mobilier decât orice altceva și atunci când îl deschidem, facem acest lucru doar seara, după ce l-am culcat pe A.

Eu la laptop lucrez doar când micuțul nostru doarme, iar în tot restul timpului, acesta stă închis, pus în sertar, astfel încât să nu ajungă piesă de joacă (i l-am arătat închis, ne-am jucat puțin la tastele sale și mă întreba literele de pe tastatură, dar cam atât) și în rest știe că nu îl folosesc cât ne jucăm și stăm împreună.

Soțul lucrează de acasă la calculator și deși cel mic, normal, devine curios si dorește câteodată de jos să arunce câte-o ocheadă la ecran, îl rugăm să lase monitorul pentru că îl vor durea ochii și nu e nimic interesant de văzut (știe că tati lucrează acolo) și fiind la distanță nu se observă mai nimic, iar apoi imediat ne luăm cu altele și nu-l mai remarcă, pentru că ne concentrăm împreună pe activități mult mai interesante, iar atunci când dorește atenția tatălui și el poate, i-o oferă nemarginit, se joacă împreună și apoi, cu bateriile încărcate, îl lasă liniștit să lucreze din nou, în timp ce noi facem altele prin casă sau afară.

În ceea ce privește utilizarea telefonului în preajma copilului, deși pare că a acaparat viețile tuturor, iarăși nu a fost o problemă pentru noi (cu efort mai mare din partea soțului, dar reușește și el la fel de bine). Atunci când primesc un telefon sau am nevoie să apelez pe cineva, îl anunț că urmează să fac asta și îl rog să aibe răbdare 1-2 minute ca să termin de vorbit și că apoi ne vom juca din nou. Utilizarea telefonului nu o fac la nivelul său, iar dacă e necesar să vorbesc scurt și e la mine în brațe, blochez ecranul ca să nu mai lumineze cât timp îl țin la ureche (detalii mici, care fac totuși diferența). Imediat apoi îl las jos, fără să umblu periodic sau să-l utilizez dacă nu este cazul de față cu el.

Telefoanele le lăsăm sus pe bibliotecă, nu la nivelul său, însă chiar și atunci când le-am mai uitat pe masă/ birou, le-a văzut, ni le-a arătat și fără să fie atras să se joace la ele, ori le-a lăsat acolo, ori ni le-a dat ca să le punem la locul lor, sus unde știe că stau, iar apoi am găsit altceva de făcut.

Deși nu ne uităm la TV, nu ne jucăm pe telefon/ tabletă/ laptop sau oferim altfel de acces la ecrane băiatului nostru, găsim întotdeauna ceva de făcut împreună, astfel că toată ziua este plină de activități frumoase, care la final se încheie cu un copil liniștit, fericit, nestresat și obosit, ce dorește să se odihnească ca să ”așeze” toate informațiile de peste zi.

Neluând în calcul zilele în care avem alt program deja stabilit, întâlniri cu familia și prietenii, ieșiri din oraș etc., cam așa arată ziua noastră:

Întrucât suntem matinali, trezirea e la ora 6 sau 7 și imediat după programul de dimineață de la baie (spălat pe dinți, față etc.), mergem să mâncăm micul dejun, citim două cărți alese de el, iar apoi facem puzzle și/ sau scriem/ desenăm (avem pregătite caiete cu carioci și pixuri în dormitorul său și în sufragerie pe masă, ca să scrie atunci când dorește (și respectă spațiile de scris).

După aceea, întrucât e devreme și așa plăcut afară, ne pregătim repede și cu ghiozdanul în spate, ieșim în parc să ne bucurăm de răcoare, aer mai curat decât după-amiaza, liniște, ciripitul păsărilor, fără aglomerație, țipete sau altele (cu excepția dimineților în care lucrătorii de la sector vin cu suflantele de frunze fix pe unde suntem noi ca să polueze, atunci nu prea mai e liniște sau aer curat, ca miroase a benzină mai rău ca la bulevard, dar asta for another day).

Afară nu luăm jucării cu noi, doar mingea de baschet (câteodată, când e hotărât să mergem direct la terenul de baschet) și câteva cărți nelipsite, pe care le citim atunci când simte cel mic că e momentul să stăm pe bancă și să ne relaxăm cu o poveste (sau mai multe) și să mâncăm o gustare.

În rest joaca liberă, în natură e de bază: ne plimbăm, alergăm, jucăm șotronul, mai admirăm câte-o frunză, ghindă, omidă sau orice altceva, facem opriri și mai escaladează câte un tobogan, iar apoi ne continuăm plimbarea și după o perioadă suficientă de stat afară ne facem drum către casă, pentru ora de somn care are loc înainte de prânz.

După somnul de prânz, mâncăm împreună în jurul orei 13 și apoi, întrucât în mijlocul zilei este cald afară (și nerecomandat să ieșim, fiind nivelul de radiații foarte ridicat), ne facem de lucru prin casă: puzzle-uri, citit, arca lui Noe cu animale de sortat, lego, se plimbă cu trotineta, ascultăm sau facem muzică, cântă cu tati sau singur la chitară, ne jucăm cu motanul, mai pregătim câte o gustare împreună, ne jucăm și ne ascundem printre pernele de pe colțar sau îl plimb cu cearceaful prin patul nostru din dormitor (tare îi mai place, că am adaptat asta și pentru sufragerie și l-am plimbat pe jos, pe un prosop mare).

După-amiază, după ora 16:30 ne facem din nou o ieșire afară și revenim pentru un duș răcoritor și cina de la 18:30, iar o oră mai târziu se culcă și până în ora 20 de obicei doarme. A doua zi, începem fresh, cu forțe proaspete pentru încă o tură de distracție împreună.

Iarna când e frig, ne păstrăm același ritm de peste zi în ceea ce privește joaca împreună, dar cu ieșirea afară adaptată în mijlocul zilei, după masa de prânz, când este mai cald decât dimineața sau seara și câteva ore bune ne oxigenăm și profităm de spațiul verde.

Ce am învățat de-a lungul timpului este faptul că copilul nu are nevoie de multe jucării ca să se simtă bine și ca să se joace, de fapt cele mai multe ”jucării” au fost și sunt diverse obiecte de uz casnic pe care le-am adaptat sau cărora le-am oferit un nou scop, ca să se joace el cu ele, de la cutii de șervețele, sticle mici de plastic sau bidoane mari goale, recipiente din bucătărie, diverse ustensile s.a., o joacă alături de noi, mult mai sănătoasă și care îl ajută astfel să devină mai creativ în adaptarea jocurilor viitoare.

Indiferent de ce obiecte/ jucării/ jocuri educative/ cărți aveți prin casă și de accesul de parc/ verdeață, tot ce vreau să spun e că se poate ca joaca să aibă loc fără a fi implicate ecranele. Spor la joacă împreună.

Sursă foto: Pexels

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.