Fulgi de orz cu lapte de capra

     Orzul poate fi introdus in alimentatia bebelusului incepand cu varsta de 8 luni, intrucat contine gluten, iar daca in familie au existat cazuri de boala celiaca, atunci este bine sa asteptati varsta de 1 an pentru a-l oferi copilului.

     Orzul este un aliment de nelipsit in meniul baietelului nostru la micul dejun si este foarte gustos si in acelasi timp, sanatos, avand de 3x mai multe fibre decat ovazul si numeroase vitamine si minerale.

     Laptele de capra este de asemenea, cel mai potrivit lapte in alimentatia copilului, intrucat are numeroase beneficii si se apropie ca textura de laptele matern (am povestit pe larg aici beneficiile acestui tip de lapte si de ce il preferam in locul celui de vaca atat pentru micut, cat si pentru noi, adultii).

  • Ingrediente:

– 40 grame fulgi orz, clatiti inainte in apa rece;

– 200 ml lapte de capra;

– optional: indulcitor natural (1 lingurita sirop de artar/ 1 lingurita dulce de stevie/ 1 lingura miere) (dupa 1 an).

  • Preparare:

     Dupa ce laptele a ajuns la temperatura de fierbere, se adauga fulgii de orz si indulcitorul si se amesteca aproape continuu (ca sa nu se lipeasca de oala), timp de 10 minute, la foc mic.

     Pofta buna!

 

Scutecele in primul an de viata al bebelusului

     Pe cand eram insarcinata, am citit mult despre tot felul de produse necesare nou-nascutului, iar printre acestea se numara si scutecele, bineinteles. Sunt necesare si este important sa ne inarmam cu informatii utile din timp, sa incercam sa alegem masura potrivita, un tip de scutec cat mai bun pentru copilul nostru si sa ne pregatim mental pentru o perioada de consum constant de scutece si implicit, de cheltuieli, fara a o prelua asupra noastra ca un factor de stres, ci ca un lucru absolut normal care se intampla odata cu nasterea mult doritului copil.

     Noi alternam inca din primele luni scutecele de unica folosinta cu cele lavabile (ceea ce ne-a scutit de multe cheltuieli), insa daca e sa facem cateva calcule luand in calcul doar scutecele din prima categorie, numarul de scutece folosite si banii platiti pe acestea ajung la niste numere impresionant de mari.

     Desi pare un proces neplacut, schimbatul scutecelor este un aspect foarte important care ne poate ghida daca cel mic este sanatos sau daca sufera de deshidratare, constipatie sau daca sunt necesare anumite investigatii si cu cat veti avea exercitiu in schimbatul scutecelor, cu atat va va fi mai usor sa o faceti. In functie de numarul de scutece schimbate, de culoarea si/ sau mirosul urinei si al scaunului, dar si in functie de starea de spirit a bebelusului, ne putem da seama daca ii este bine (pana la urma nu sta totul in numere, acestea fiind estimative, ci in cum ii observati comportamentul).

     Cum fiecare dintre noi are un buget alocat pentru anumite lucruri si dupa cum stiti, este important sa fim chibzuiti in ceea ce priveste cheltuielile aferente odata cu nasterea copilului, mai jos va redau cateva calcule ca sa va fie mai usor sa stiti la ce sa va asteptati, de cate scutece aveti nevoie pentru bebelus si care ar fi costul aproximativ.

     In prima luna de viata, un bebelus foloseste, in medie, 10 – 12 scutece pe zi, ceea ce duce la o medie de 320 de scutece utilizate.

    Dupa prima luna, intre lunile 1 – 5 de viata, numarul de scaune scade si astfel se reduce si numarul de scutece folosite, fiind necesare aproximativ 8 – 10 scutece pe zi, ducand consumul la o medie de 260 de scutece pe luna.

     Din luna a cincea, tranzitul intestinal se stabilizeaza, organele interne fiind mai dezvoltate acum si pe zi un bebelus va avea nevoie de circa 8 schimburi de scutece, adica 240 de scutece pe luna.

     Luand in calcul brandul Pufies (l-am dat ca exemplu pe acesta intrucat noi am ales cu mare atentie acest brand, fiind mai subtiri, cu aspect atragator pentru cei mici, cu grad de absorbtie mare si pret potrivit, dar si cu pachete BIG BOX economice, precum acesta), pentru 320 de scutece puteti plati aproximativ 190 lei, pentru 260 de scutece pretul este in jur de 156 lei, iar 240 de scutece costa aproximativ 144 lei. Bineinteles, preturile difera in functie de cantitatea luata si magazinul de la care le achizitionati.

     Este important sa verificam scutecele constant si sa le schimbam de indata ce acestea s-au udat/ murdarit, pentru a evita contactul prelungit al pielii bebelusului cu bacteriile din urina si din materiile fecale. Cel mai indicat este sa fie schimbat inainte de masa, mai ales atunci cand este foarte mic, pentru a putea observa ritmul de eliminare.

     In concluzie, in primul an de viata al bebelusului, in functie de greutatea acestuia si numarul de scutece schimbate, puteti achizitiona intre 2500 si 3000 de scutece.

 

Sursa articol: Link 1

Sursa foto: Pixabay


     Mai puteti citi:

Scutece lavabile vs. scutece de unica folosinta

Lista extinsa de cumparaturi pentru proaspetii parinti

Documente necesare dupa nastere

Alegerea pediatrului potrivit

Pregatirea camerei pentru nou-nascut

Aspecte care influenteaza starea de bine a bebelusului

Sughitul la bebelusi

     Stiu de la parintii mei ca atunci cand eram mica, sughitam foarte des si nu stiau ce modalitati sa mai gaseasca pentru a reduce sughitul. Totusi, pe atunci existau putine surse de informare si tot ce se stia se transmitea pe cale orale, neexistand acces la atatea studii, carti si site-uri cu detalii medicale de acest gen.

     Sughitul este un proces extrem de comun la bebelusi, nu este nimic anormal in a sughita, dar nici periculos si desi pare ca provoaca discomfort, bebelusii nu sunt deranjati de sughit. Pana la urma, sughitul apare chiar si atunci cand bebelusii sunt inca in uterul mamei, fiind un reflex natural al organismului.

  • De ce apare sughitul

     Sughitul la bebelusi este un “simptom” al bunei dezvoltari a organismului si s-a observat faptul ca acesta poate fi declansat in urmatoarele situatii cel mai adesea:

– bebelusul mananca prea mult;

– mananca prea repede;

– inhaleaza prea mult aer (eventual in timpul suptului/ mesei);

– se schimba brusc temperatura in stomac (daca spre exemplu mananca un preparat cald si la cateva minute bea apa/ lapte rece);

– reflux gastroesofaginal – mancarea partial digerata, impreuna cu sucul gastric din stomac urca inapoi pe esofag, cauzand discomfort si arsuri, care trecand de diafragma o pot irita si cauza sughiturile (de aceea este indicat dupa fiecare supt/ masa sa tinem ridicat bebelusul pentru a eructa, pentru a elimina aerul inghitit in timpul meselor).

     Totusi, daca bebelusul sughite pentru perioade foarte lungi de timp si pe langa refluxul gastroesofagian mai prezinta si alte simptome care arata discomfortul resimtit, este indicat sa va sfatuiti cu medicul pediatru care urmareste evolutia copilului, pentru un tratament adecvat prescris de specialist si nu “dupa ureche”.

  • Durata sughitului

     Sughitul poate dura in unele momente si 10 minute, sau chiar mai mult si se poate repeta de mai multe ori pe zi. Important este sa urmariti starea bebelusului, pentru ca atat timp cat acesta se simte bine, este fericit, se comporta firesc si nu pare deranjat de sughituri, este bine si nu aveti motive de ingrijorare.

  • Metode de reducere a sughitului

– dupa fiecare supt este bine sa ridicati pe umar bebelusul pentru a putea ragai;

– daca se intampla foarte des sa sughite dupa supt, incercati o reatasare corecta la san, ca cel mic sa cuprinda si mamelonul cu buzele, nu doar sfarcul;

– daca cel mic este hranit cu biberonul, doctorii pediatri recomanda ca dupa o jumatate din cantitatea totala de lapte de consumat sa ii oferiti o pauza de eructare, urmand ca dupa 5 minute sa reveniti la momentul hranirii;

– incercati repozitionarea biberonului astfel incat aerul din sticla sa fie la fundul acesteia, si nu langa tetina;

– este indicat, ca indiferent de metoda de hranire (san sau biberon) a bebelusului, daca nu adoarme in timpul mesei, dupa ce termina de mancat sa il tineti ridicat pentru 20 de minute;

– mai pot ajuta mangaierile pe spate care transmit caldura sau leganatul usor in brate;

– daca sughitul apare de la frig, imbratisarile ajuta (la fel si invelirea temporara cu un strat subtire/ o paturica) – caldura relaxeaza difragma si atsfel inceteaza sughiturile.

  • Ce sa nu incercati pentru incetarea sughitului

– sucul de lamaie – bebelusii au nevoie doar de lapte, nu de lamaie, mai ales in primele 6 luni de viata; sucul de lamaie creste aciditatea in stomac si poate irita tubul digestiv. In plus, lamaia se recomanda a fi introdusa in alimentatia celui mic abia dupa 7-8 luni, in functie de gradul de dezvoltare;

– nu zdruncinati/ nu speriati bebelusul – aceste metoda provoaca discomfort si nu atenueaza sughitul;

– nu incercati niciodata sa tineti respiratia bebelusului;

– nu il trageti de limba, urmat de apasarea fruntii sau a fontanelei (sincer am fost socata sa gasesc ca aceasta metoda este incercata de multi parinti, in special in Statele Unite, nu stiu la noi care este situatia, dar sigur merita sa fie mentionata ca fiind periculoasa pentru bebelus).

     In concluzie, copiii mici nu au nevoie de remedii “minune” ci de rabdare, sughitul va trece de la sine si este mai bine sa nu “interferam” in acest proces natural al organismului, iar daca aveti nelamuriri sau anumite temeri, discutati-le fara probleme cu pediatrul bebelusului.

 

Surse articol: Link 1Link 2

Sursa foto: Pexels

Ikigai, o filozofie de urmat

     Parentingul este despre parinti, si nu despre copii. Daca noi suntem bine cu noi insine, vor fi si copiii, pentru ca, stim foarte bine cu totii, copiii sunt foarte usor influentati de noi, de starile noastre si atunci avem mult de “lucru” cu propria persoana ca sa atingem acele puncte de fericire, de relaxare, de intelegere, de rabdare si sa le putem oferi celor mici sansa sa ne simta complet implicati si iubitori, indiferent de situatie.

     Avem nevoie sa ne reamintim constant sa nu uitam de noi, parintii, iar in momentele cand copiii nostri se odihnesc sau sunt plecati la bunici/ prieteni, este important sa avem si mai multa grija de noi, de bunastarea noastra si daca simtim nevoia sau dorinta de a face ceva care pare dificil de parcurs cu cel mic in zona sau pur si simplu nu avem timp cat suntem cu el/ ea, sa punem in aplicare atunci cand nu sunt in preajma (aici putem sa ne gandim la activitati variate precum citit, scris, lego pentru adulti, activitati casnice sau alte activitati sau proiecte personale care necesita timp dedicat si care va fac placere).

     La ultimul Craciun, printre cadourile primite am regasit o carte care mi-a atras atentia imediat si pe care stiam ca o voi parcurge cu foarte mare interes. M-as bucura sa o citeasca cat mai multe persoane, intrucat este un adevarat izvor de informatii care pot fi puse in practica cu usurinta si care cu siguranta vor ajuta la imbunatatirea calitatii vietii adultilor, dar si pe a celor mai mici membri.

      Cartea se numeste “Ikigai – Secrete japoneze pentru o viata lunga si fericita” si este foarte usor de citit, de inteles, cu explicatii foarte clare, avand la baza 1 an de cercetari teoretice asupra conceptului de ikigai si interviuri cu persoane din Japonia care practica ikigai, de la care avem ce invata.

     Cartea o puteti gasi aici, dar si pe site-ul editurii Humanitas, pe elefant.ro sau pe site-ul magazinului online eMAG.

  • Ce este, de fapt, ikigai?

     Ikigai este un concept japonez care inseamna “fericirea de a fi mereu ocupat” si reprezinta sensul vietii, misiunea pe care fiecare dintre noi o stabileste. Ikigai se regaseste ascuns in interiorul nostru si este responsabil de o existenta indelungata si fericita in randul niponilor, iar potrivit locuitorilor din Okinawa, insula cu cele mai multe persoane centenare din lume, ikigai este motivul pentru care ne trezim dimineata.

     Atunci cand avem un ikigai concret, cand avem o mare pasiune care ne ofera satisfactie si fericire, avem un sens al vietii bine stabilit, iar cu ajutorul acestei carti am putut descoperi numeroase aspecte ale filozofiei japoneze care pot fi urmate, pentru “o sanatate de durata a corpului, mintii si spiritului”, dupa cum mentioneaza autorii cartii.

  • Factori care favorizeaza o viata indelungata si fericita

mentinerea unei minti active – atunci cand ne mentinem mintea activa, ocupata cu activitati care ne fac placere si care ne stimuleaza creierul, procesul de imbatranire se reduce. Lipsa exercitiului mental provoaca pierderi la nivel neuronal si astfel se diminueaza capacitatea de reactie la diversi stimuli.

reducerea nivelului de stres in mod constient – stresul are o mare influenta asupra persoanelor si din cauza acestui fapt, multe dintre acestea imbatranesc prematur. Chiar si Institutul American al Stresului a ajuns la concluzia ca cele mai multe probleme de sanatate sunt cauzate din cauza nivelului ridicat de stres, in urma cercetarilor facute.

     Ritmul alert, competitia continua, conectarea 24 ore din 24 la tehnologie supune corpul la niste factori de stres care fac ca neuronii sa activeze glanda suprarenala, glanda responsabila de eliberarea adrenalinei si a cortizolului, iar in exces, stresul afecteaza neuronii asociati cu memoria si inhiba secretia altor hormoni, acest proces putand duce la aparitia insomniei, anxietatii, cresterea presiunii arteriale sau chiar depresie.

     Tocmai din motivele enumerate este important sa avem grija, sa prevenim aparitia unui nivel prea mare de stres resimtit, sa devenim mai constienti de noi, de actiunile noastre si de ce se intampla in jur. In acest sens, ajuta exersarea constiintiei depline (mindfulness) si prin mult exercitiu, meditatie, yoga, exercitii de respiratie si cunoasterea corpului putem ajunge la aceasta stare de relaxare.

– mentinerea unui regim alimentar sanatos – hara hachi bu sau “stomacul la 80%”, o intelepciune dupa care japonezii se ghideaza si care recomanda sa nu se manance pana la satietate; atunci cand percep stomacul plin in proportie de 80%, cand simt ca sunt aproape satui, nu mai mananca.

     De asemenea, alimentele consumate conteaza foarte mult, iar printre cele considerate secrete ale longevitatii locuitorilor din Okinawa, datorita continutului lor de antioxidanti se regasesc tofu, morcovi, varza, alge, ceapa, muguri de soia, boabe de soia, cartoful dulce si ardeiul. Niponii mananca cel putin cinci feluri de mancare cu legume sau fructe, pe zi, cerealele sunt la baza alimentatiei si consuma foarte putin zahar (iar atunci cand o fac, utilizeaza zahar din trestie).

reducerea sedentarismului – asa cum mintea necesita antrenament ca sa nu se deterioreze, acelasi lucru este valabil si pentru corp. Sedentarismul favorizeaza aparitia obezitatii prin dereglari alimentare sau a hipertensiunii arteriale, dar si a altor patologii precum bolile cardiovasculare, osteoporoza sau chiar anumite tipuri de cancer, care afecteaza longevitatea omului.

     Sunt multe studii efectuate in ultimii zeci de ani care ne demonstreaza efectele negative ale sedentarismului si fiind o problema intalnita in toate etapele vietii, este important sa avem o viata activa si sanatoasa, de la varste mici pana la cele mai inaintate.

     Un stil de viata mai activ ne face sa ne simtim mai bine, mai impliniti, in armonie cu noi si cu doar cateva modificari mici de rutina zilnica putem face acest lucru posibil. Pana la urma, nu este neaparat vorba despre efort sustinut (precum practicarea unui sport sau mers la sala de sport/ fitness), ci este despre a fi activi pe parcursul zilei:

– putem merge pe jos la serviciu, sau daca drumul este prea lung, sa parcurgem macar o portiune din drum in plimbare (coboram cu 1 – 2 statii mai devreme/ mergem 20 de minute si luam din drum transportul pana la serviciu);

– putem urca si cobori scarile in loc de lift sau scari rulante;

– este indicat sa ne gasim activitati sociale, pentru a evita statul in fata televizorului;

– inlocuirea gustarilor nesanatoase cu fructe, alune, nuci;

– sa ne facem numarul de ore de somn necesar (indicat intre 7 ore si 9 ore pe noapte, in functie de persoana, varsta, si alti factori care tin de individ).

  • Este important sa dam un sens vietii, pentru a trai mai mult si mai bine 

     Noi, oamenii, avem nevoie de un motiv pentru a trai si, odata descoperit propriul ikigai, este important sa nu ne abatem din drum, cu mult curaj si perseverenta.

     Dupa cum spun chiar Hector Garcia si Francesc Miralles in carte, “nu exista nicio reteta magica pentru fericire, pentru a trai propriul ikigai, dar unul dintre ingredientele fundamentale este capacitatea de a intra in starea de flux”.

     Acest flux de care pomenesc cei doi autori este acea stare in care suntem complet implicati intr-o activitate, incat nimic altceva nu mai conteaza si in care suntem atat de concentrati, incat timpul pare ca trece mai repede.

     Pentru a intra si a ne pastra in starea de flux pentru mai mult timp, putem aplica cateva tehnici:

– alegerea unei provocari suficient de dificle, fara a fi in exces;

– desemnarea unor obiective clare;

– concentrarea pe o singura activitate si nu multitasking.

     Pentru a ne mentine un ikigai bine definit, avem nevoie de rezilienta – capacitatea noastra de a face fata problemelor aparute, obstacolelor intampinate. Este ideal sa ramanem concentrati pe obiectivele stabilite, pe ce este cu adevarat important pentru noi si la primele dificultati aparute sa nu ne descurajam. Cu rabdare, flexibilitate, usurinta de adaptare la situatiile aparute putem atinge si pastra ikigai-ul; de retinut este faptul ca trebuie sa ne concentram pe factorii pe care ii putem controla, si nu pe cei asupra carora nu avem niciun control.

  • Cele 10 legi ale Ikigai-ului

Cartea este cuprinzatoare, contine multe elemente care merita mentionate, printre care si aceasta lista cu cele 10 legi care stau la baza filozofiei japoneze:

  1. Fii mereu activ, nu te pensiona niciodata;
  2. Priveste lucrurile cu calm;
  3. Nu manca pe saturate;
  4. Inconjoara-te de prieteni buni;
  5. Fii in forma pentru urmatoarea ta aniversare;
  6. Zambeste;
  7. Reconecteaza-te la natura;
  8. Fii recunoscator;
  9. Traieste clipa;
  10. Urmeaza-ti ikigai-ul.

     Fiecare dintre noi are o pasiune, un talent si odata ce ne descoperim ikigai-ul, este benefic pentru noi sa ni-l mentinem activ, sa-l urmam si sa-l cultivam zilnic. Acesta ne da sens vietii si ne ajuta sa avem activitati placute in care sa ne cufundam cu toata fiinta si ne face sa dam tot ce e mai bun din noi.

     Va doresc sa va descoperiti si voi ikigai-ul si sa va mentineti corpul si mintea sanatoase.

 

Sursa articol: Cartea “Ikigai – Secrete japoneze pentru o viata lunga si fericita”

Sursa foto: Pexels

Atmosfera de Craciun si de ce nu ne-am mintit copilul in legatura cu existenta lui Mos Craciun

     Doar ce au trecut zilele de Craciun. Zilele trecute eram impreuna cu familia, adunati toti in sufragerie, intr-un decor festiv, cu muzica de sezon pe fundal, langa brad, cu cadou ce astepta sa fie desfacut, mancare gustoasa de consumat si un baietel sprinten care adora sa fie inconjurat de cei mai apropiati, fara sa fie atras de cadouri (mai ales ca nu punem accent pe acest aspect).

     Si nu doar in ziua de Craciun. Noi am inceput oficial mesele de Craciun din prima saptamana completa din decembrie – nu va ganditi ca este ceva stresant, chiar deloc (nu pentru noi). Intrucat ne dorim sa facem resimtita atmosfera de Craciun inca de la inceputul lunii si cum dorim sa ne potrivim la program cu prietenii, ne stabilim datele astfel incat sa ne putem intalni cu toti pana in ziua de Craciun, ca mai apoi sa putem petrece timp alaturi de bunicii celui mic (facem asa anual, devenind o traditie pentru noi).

  • Nu cadourile sunt importante, ci atmosfera creata si timpul petrecut impreuna

     Baiatului nostru i-am povestit din timp de aceasta sarbatoare, ce presupune, faptul ca vom petrece timp impreuna cu prieteni dragi si cu bunicii, asa cum facem de obicei, totodata cu 3 elemente nou introduse: bradul de Craciun, cadourile si Mos Craciun.

     Cu bradul de Craciun am rezolvat repede, pe 6 decembrie am fost impreuna la piata de brazi si l-am rugat pe cel mic sa isi aleaga un brad din doi selectati de noi (brazi naturali, crescuti in pepiniere special concepute pentru a fi vanduti si mai apoi decorati pentru sarbatoarea Craciunului).

     S-a acomodat imediat cu existenta bradului in casa fara a reprezenta o piedica sau un pericol pentru el si ulterior ne-a urmarit atent cum il decoram.

     Desi noi nu punem accent deloc pe aspectul cadourilor, intrucat mai important este timpul de calitate impreuna cu cei dragi noua, iar cel mic resimte din plin implicarea, prezenta si conectarea cu noi, i-am povestit de faptul ca in acele zile organizate ca mese de Craciun, va primi cadouri (am stabilit sa i se ofere un cadou de la fiecare si nu mai multe: un cadou de la prieteni, doua cadouri din partea ambelor perechi de bunici si un cadou din partea noastra, a parintilor, mai mult decat suficient).

    Argumentele care stau la baza sunt reprezentate de faptul ca nu ne dorim ca cel mic sa se simta coplesit si suprastimulat de prea multe cadouri de care nu are nevoie, in special pentru ca noi petrecem foarte mult timp impreuna cu el si nu simte nevoia de a compensa cu jucarii. Are si el jucarii, nu ma intelegeti gresit, insa are cateva cu care se joaca cu adevarat (foarte putine), impreuna cu noi, iar cel mai mult timp il petrecem citind, explicand imagini din carti alese de el, joaca cu motanul, cu carioci si alte activitati casnice pe care le facem impreuna si care ii ofera o satisfactie intrinseca exceptional de mare.

     Copiii care primesc multe cadouri sunt mai agitati, se joaca superficial cu cele primite, nu se pot bucura cu adevarat doar de unul/ doua obiecte si se plictisesc repede, dorind altele (acestia, de obicei, ajung sa fie greu de multumit, fiind rasfatati cu tot felul de lucruri).

  • De Craciun nu il sarbatorim pe Mos Craciun, ci sarbatorim Craciunul

     Cel mic stie faptul ca Mos Craciun este un simbol al Craciunului, un personaj de poveste si ca face parte din povestile de Craciun, fara a avea nimic de a face cu oferirea cadourilor de Craciun.

     Mos Craciun este pana la urma, fiecare dintre noi, cei darnici, si nu ne-am pus niciodata in gand sa-l mintim in legatura cu acest personaj. Stie faptul ca toate cadourile primite sunt de la mami si tati, bunici, nasi si nu de la o persoana straina care pune darurile sub brad intrand prin efractie in casa (clar ca astfel nu se transmite un sentiment de siguranta).

     Magia sarbatorilor nu dispare odata cu cunoasterea adevarului despre Mos. Atmosfera de sarbatori este redata de noi, oamenii de pretutindeni, prin muzica, dans, voie buna, prin diverse elemente specifice Craciunului si prin tot felul de activitati desfasurate impreuna cu cei mici, cu familia si prietenii. Sarbatoarea Craciunului este pana la urma despre timp petrecut impreuna si iubire neconditionata, astfel ca si darurile ar trebui oferite din suflet, fara a se astepta nimic in schimb si fara a fi introdus in plan o persoana necunoscuta.

     De asemenea, copiii, in general, daca asteapta cadouri, se vor bucura sa le primeasca de la parinti/ bunici/ alte persoane apropiate, stiind ca acestia din urma au tinut cont de dorintele lor. In plus, cu cat copilul va creste, cu atat vor aparea intrebari noi, logice, mai elaborate pentru a intelege mai bine care este treaba cu Mosul asta si nu e indicat sa ne afundam in minciuni.

     Pana la urma, ce exemplu oferim celor mici, daca ii mintim/ pacalim? Asa cum noi nu ne dorim sa avem o realitate alterata, nici ei nu isi doresc sa le fie prezentata o realitate falsa, iar atunci cand, inevitabil, se ajunge la momentul adevarului, copilul poate suferi o deceptie cu atat mai profunda cu cat este mai implicat in aceasta poveste cu Mos Craciun si existenta sa.

     Pe de alta parte, dupa ce vor afla adevarul, vor incepe sa se indoiasca si de alte lucruri spuse de parinti si cu cat afla ca li s-au spus mai multe neadevaruri, cu atat relatia de incredere formata se destabilizeaza.

  • Psihologii sustin parintii care nu isi mint copiii in legatura cu existenta lui Mos Craciun

     Aceasta situatie a fost dezbatuta si de psihologi, care sustin, de asemenea, faptul ca este mai bine sa le spunem de la inceput adevarul copiilor nostri (acest adevar doar ii va ajuta si nu ii va afecta in mod negativ, nici nu le va distruge sarbatorile de iarna).

     Printre motivele sustinute de Dr. Justin Coulson este si faptul ca mintindu-i, nu le sustinem imaginatia. Copiii, atunci cand au sustinere, ajutor si multe povesti deja citite si aspecte reale in legatura cu care nu sunt pacalitit, isi pot dezvolta mai usor imaginatia, pot crea ei insisi mai multe povesti sau mai multe variante ale aceleasi povesti si cunoscand adevarul despre personaje precum Mos Craciun, ca fiind doar un simbol si un personaj, isi pot imagina ca exista. Astfel, va puteti crea propriile povesti si jocuri de Craciun, facand totul mai amuzant, fara sa fiti nevoiti sa inventati minciuni.

     In concluzie, copiii ai caror parinti nu ii mint in legatura cu existenta mult cunoscutului Mos Craciun (sau a altor personaje), dupa cum spun si unele cercetari, isi pot dezvolta mai usor imaginatia si pot face mai usor diferenta intre ce exista in realitate si fantezie.

 

Sursa foto: Pexels


Mai puteti citi:

Sfaturi pentru un Craciun fara pericole pentru cei mici

Pregatiti pentru Craciun

De ce isi lovesc copiii intentionat capul

      Lovirea capului in mod intentionat este un aspect comun in cazul copiilor trecuti de varsta de 1 an. In jur de 20% din numarul copiilor cu varsta cuprinsa intre 1 – 3 ani dezvolta acest obicei, baietii fiind mai predispusi la acest comportament decat fetele.

     Cel mai adesea, copiii sanatosi incep sa-si loveasca/ legene mai puternic capul de anumite obiecte (perete, calorifer, scaun, mobila, alte obiecte masive si/ sau eventual cu suprafete dure) dupa 1 an, apogeul fiind atins intre 18 si 24 de luni – la unii copii aceasta etapa poate dura cateva luni, iar in cazul altor micuti, chiar ani, desi cei mai multi dintre ei dupa varsta de 3 ani inceteaza sa mai repete miscarea.

  • Motive pentru care cei mici isi lovesc capul in mod intentionat

– relaxare – desi suna ciudat, expertii considera ca multi copii fac acest gest pentru relaxare; isi lovesc capul in mod ritmic pentru a-si spori starea de confort sau de a-si induce starea de somn;

– reducerea nivelului de durere – copiii isi lovesc capul intentionat de perete, calorifer, televizor, pat sau alte obiecte mari atunci cand resimt durere, in special cauzata de aparitia dintilor sau infectie la nivelul urechii. Loviturile ii fac pe cei mici sa se simta mai bine, distragandu-si atentia de la sursa principala de durere;

– frustrare – pot exista cazuri in care copiii de peste 1 an care au un tantrum sa isi loveasca capul in mod intentionat in acel moment pentru a incerca sa se “elibereze” de emotiile puternic resimtite; intrucat le este dificil sa se exprime verbal, neintelegand toata paleta de emotii si sentimente, reactioneaza fizic, incercand sa se calmeze/ relaxeze;

– nevoia de atentie – daca copilul mic se loveste cu capul de perete/ alte obiecte in mod repetat, acest lucru poate sugera ca doreste sa atraga atentia, iar daca din partea parintelui atrage o reactie puternica, va face aceasta actiune in continuare pentru ca simte nevoie de atentie si observa ca este usor sa o “castige” asa (de obicei, acest lucru se intampla cand parintii nu petrec, din varii motive, suficient timp cu cel mic/ cea mica si copilul ajunge sa recurga la aceasta metoda pentru a se simti vazut si auzit;

– problema de dezvoltare – in anumite cazuri, lovitul capului poate fi un simptom asociat autismului si altor tulburari in dezvoltare, insa este intotdeauna insotit si de alte aspecte ce indica o problema medicala (rareori, lovitul capului, fara alte indicii, poate semnala o problema serioasa).

  • Aspecte importante de urmarit 

– lipsa abilitatii de a indica – in jurul varstei de 14 luni, cei mai multi dintre copii indica anumite obiecte pentru a ii face pe ceilalti sa se uite/ sa numeasca acele obiecte;

– inabilitatea de a urmari cu privirea – pana la implinirea varstei de 14 luni, cei mici invata sa se uite in aceeasi directie in care se uita si adultul care ii insoteste;

inabilitatea de a pretinde ca se joaca – pana la 14 luni, copiii isi dezvolta abilitatea de a se juca utilizand obiecte in alt scop decat cel real (de exemplu, pretind ca se piaptana cu un cub, sau isi pun un cub in cap care sa aibe rol de palarie).

     Aceste comportamente sunt, adesea, absente in cazul copiilor care sufera de tulburare de spectru autist, insa cel mai indicat este sa urmariti evolutia copilului si daca in jurul varstei de 1 an si 6 luni incepe sa dezvolte macar una dintre aceste abilitati, sansele de a dezvolta autism sunt foarte mici. Daca totusi, aveti anumite ingrijorari, dupa aceasta varsta cel mai indicat este sa vorbiti cu medicul pediatru si sa mergeti la un consult de specialitate pentru a va infirma/ confirma banuielile.

  • Ce se poate face 

     Oferiti-le copiilor vostri atentia cuvenita (petreceti timp cu ei, jucati-va impreuna), dar nu atunci cand se lovesc intentionat. Daca acestia observa ca va deranjeaza puternic actiunea desfasurata, o vor repeta pentru a va face sa reactionati la fel, considerand ca doar asa va pot capta atentia.

     De asemenea, puteti pretinde ca nu se intampla – de obicei, loviturile sunt usoare si daca nu observa vreo reactie din partea parintilor, dupa cateva incercari, renunta si isi gasesc alta activitate de facut.

     Daca nu este pus accentul pe De ce faci asa? Termina!  si incercati sa ii distrageti atentia cu alte activitati/ obiecte, explicandu-i pe scurt, pe un ton bland, ca nu e indicat sa faca asa, nu isi va canaliza toata energia in repetarea lovitului intentionat si astfel etapa va trece de la sine mai usor.

     Copiii nu se ranesc cu adevarat, iar cei mai multi dintre cei sub 3 ani nu pot genera suficienta forta ca sa isi cauzeze durere puternica sau probleme neurologice. Copiii care dezvolta acest comportament nu vor avea probleme de dezvoltare si coordonare, avand parte de dezvoltare in mod corespunzator varstei lor.

     Un studiu de avengura axat pe aceasta problema relativ minora din punct de vedere comportamental in cazul copiilor sanatosi a evidentiat faptul ca acestia sunt vizibil mai avansati (in dezvoltarea fizica si mentala) in comparatie cu copiii care nu dezvolta acest obicei. Asadar, reiese faptul ca lovitul capului in mod intentionat de catre copiii sanatosi poate fi un semn de inteligenta ridicata.

  • Cum este in cazul nostru

    In cazul nostru, cel mic a dezvoltat acest comportament in jurul varstei de 1 an si 2 saptamani. Il face destul de rar, insa il remarcam atunci cand se loveste intentionat cu capul.

     De obicei, da cu capul destul de usor fie de perete, de calorifer, sau de televizor (atunci cand se catara pe comoda TV si in foloseste pe post de spatar). Neobservand o reactie vizibila din partea noastra, inceteaza foarte repede actul in sine si isi vede de alte activitati.

     Zilele acestea, trecut abia de pragul de 1 an si 4 luni, intrucat urmeaza sa ii mai sparga un dinte gingia, se simte frustrat si cateodata oboseste mai repede din cauza durerii resimtite la nivelul gurii si urechii si are momente cand se loveste mai des singur (de cateva ori pe zi). Cum are cate o zi cand nu resimte durerea (sau cel putin, nu asa puternic), cum e linistit si nu mai repeta miscarea.

     Intrucat se dezvolta normal, este atent la tot ce se intampla in jurul sau si la noi, se concentreaza, se joaca pretins si nu prezinta alte simptome pentru a ne pune semne de intrebare, nu avem motive de ingrijorare si sunt convinsa ca va trece destul de repede peste aceasta etapa, aparent destul de normala, din viata lui de “toddler”.

     In cazul copilului vostru, ati observat un astfel de comportament? La ce varsta a inceput sa se loveasca in mod intentionat?

 

Surse articol: Link 1Link 2

Sursa foto: Pexels

Fursecuri cu mere, gris si karob

     Dupa cum va povesteam ieri, avem mult timp petrecut in bucatarie in ultimele zile. Ne delectam cu tot felul de preparate de la feluri principale la deserturi pe care le putem consuma cu totii.

     Puteti incerca aceasta gustare sanatoasa ce poate fi consumata de catre cei mari si de catre cei mai mici membri ai familiei, dupa implinirea varstei de 1 an.

  • Ingrediente:

– 3 mere decojite si rase;

– indulcitor natural: 2 linguri miere/ 2 linguri sirop de artar;

– 3 oua;

– 100 grame faina 000;

– 120 grame gris;

– 1 lingurita praf de copt;

– optional: 2 lingurite karob (pudra de roscove);

– optional: 1 lingurita scortisoara;

  • Preparare:

     Daca aveti mixer planetar cu bol, puteti pune toate ingredientele, in ordinea de mai sus si amestecati intai la viteza mica, apoi la viteza mare timp de 2 – 3 minute, pana aluatul devine omogen, moale si lucios.

     Daca folositi mixer manual, amestecati mai intai ouale, indulcitorul si merele rase, urmate apoi de gris, faina, scortisoara, praf de copt si karob.

     Dupa ce aluatul este amestecat complet, asteptati cca. 20 de minute, pentru umflarea grisului, iar dupa aceasta perioada de timp, il puteti transfera in tava de copt pe care punem hartie de copt; compozitia am portionat-o cu ajutorul unei cupe de inghetata si introducem fursecurile in cuptorul preincalzit la 180º C timp de 20 minute, sau pana la rumenire.

     Din cantitatea mentionata s-au format 21 de fursecuri.

     Pofta buna!

Biscuiti cu karob si scortisoara

     Zilele acestea tot gatim, prajiturim, incercam diverse preparate dulci sau sarate. Printre acestea se numara si acesti biscuiti cu karob (pudra de roscove) si scortisoara.

     Reteta se face repede (5 minute timpul de preparare si 15 minute timpul de coacere) si daca aveti ingredientele deja cumparate, puteti incerca preparatul impreuna cu cei mici. Reteta recomandata incepand cu varsta de 1 an.

  • Ingrediente:

– 200 grame unt 82% grasime (la temperatura camerei);

–5 linguri miere/ 5 linguri sirop de artar (dupa 1 an);

– 3 oua;

– 310 grame faina 000;

– 1/2 lingurita praf de copt;

– 3 linguri de karob cu varf (pudra de roscove);

– 1 lingura scortisoara macinata.

  • Preparare:

     Daca aveti mixer planetar cu bol, puteti pune toate ingredientele, in ordinea de mai sus si amestecati intai la viteza mica, apoi la viteza mare timp de 2 – 3 minute, pana aluatul devine omogen.

     Daca folositi mixer manual, amestecati mai intai untul si indulcitorul natural, la care adaugati cele 3 oua pe rand (amestecand dupa fiecare); apoi adaugati faina, praful de copt, pudra de roscove si, in final, scortisoara.

     Dupa ce aluatul devine omogen, il puteti transfera in tava de copt pe care punem hartie de copt si il introducem in cuptorul preincalzit la 180º C timp de 15 minute; am pus toata compozitia intinsa complet pe suprafata tavii de copt, iar dupa ce am scos-o din cuptor si s-a racit preparatul, am conturat forma patrata a biscuitilor.

     Pofta buna!

Puseele de crestere in primul an de viata al bebelusului

     Puseele de crestere reprezinta acele perioade in care bebelusii cresc cel mai mult, atat din punct de vedere al masei corporale, cat si in lungime.

     In timpul unui puseu de crestere, bebelusii alaptati mananca mai mult decat de obicei (de multe ori chiar si la fiecare ora). Cresterea cantitatii de lapte este doar temporara, fiind semnificativ observata in special in primele saptamani de viata.

     Printre factorii care determina nevoia crescuta de hrana nu se numara doar dezvoltarea fizica a bebelusului; aceasta poate aparea si in momentele in care copilul urmeaza sa atinga anumite praguri de dezvoltare.

  • Perioadele de aparitie a puseelor de crestere

     In general, cel mai adesea, puseele de crestere au fost declansate in primele zile dupa nastere, dar si cu aproximatie la 7 – 10 zile, 2 – 3 saptamani, 6 saptamani, 3 luni, 4 luni, 6 luni, 9 luni, 11 luni (mai rar).

     Bineinteles, aceste intervale de zile/ luni sunt informative, fiecare bebelus avand propriul sau ritm de dezvoltare si nu este obligatoriu sa “respecte” aceste perioade pentru aparitia puseelor.

  • Durata puseelor de crestere

     In medie, un puseu inregistrat dureaza 2 – 3 zile, insa pot exista perioade in care puseul se exinde pe durata unei intregi saptamani, sau chiar doua.

  • Semne care indica aparitia unui puseu de crestere

foame permanenta – numarul meselor creste exponential pentru bebelusii exclusiv alaptati, fiind o perioada de alaptare aproape continua pentru cateva zile, iar bebelusii hraniti cu biberonul pare ca nu sunt satui dupa cantitatea de lapte consumata;

– modificarea temporara a duratei de somn – in functie de fiecare bebelus in parte, durata somnului ar putea fi mai scurta sau mai lunga decat programul obisnuit inregistrat pana atunci;

– iritabilitate – poate aparea in special in perioada puseului, cand tendoanele si muschii se intind, se lungesc odata cu intreg organismul si determina o durere la nivel local care transmite o stare de disconfort;

– vrea doar in brate – toti bebelusii vor in brate si este un aspect perfect normal (nu doar cand sunt mici), insa in special in perioadele acestea in care apar puseele si schimbarile mari in organism, sunt si mai “lipiti” de mama lor decat inainte;

– atingerea anumitor praguri de dezvoltare, precum rostogolire, tarat, mers sau vorbit.

  • Ce e de facut

     In aceste perioade este indicat sa urmati ritmul bebelusului, fie ca este vorba de perioade de alaptat mai dese si mai lungi, somn mai lung sau perioade suplimentare de liniste si alint in brate.

     Din punct de vedere al cantitatii de lapte matern nu e nevoie sa va faceti griji, organismul se adapteaza foarte usor acestor perioade si cu cat bebelusul suge mai des, cu atat creste mai rapid productia de lapte.

     In unele situatii, in functie de organismul mamei, este necesara o zi/ doua de adaptare, dar este important sa nu cedati si sa va hraniti in continuare puiul. Pe parcursul momentelor de alaptat este bine sa va mentineti la un nivel optim de hidratare si de nutrienti, intrucat cel mic/ cea mica va reduce din rezerva organismului vostru. Ascultati-va, deci, organismul, ca sa nu ajungeti in stadiul de deshidratare sau foame excesiva; in plus, hidratarea constanta ajuta producerea de lapte.

  • Cum a fost in cazul nostru

     Daca stau bine sa ma gandesc, in primele 6 luni am avut parte de foarte multe pusee de crestere, primul aparand cam la o saptamana si jumatate – doua dupa nastere. Urmatoarele pusee le-am inregistrat in jurul varstelor de 2 luni, 2 luni si jumatate, 4 luni si 5 – 6 luni.

     In medie un puseu de crestere a durat intre 2 si 4 zile, apogeul fiind atins de puseul de crestere de la 4 luni (care o coincis si cu regresie de somn cateva zile), durata acestuia fiind de aproape 2 saptamani.

     Printre simptome, cel mai adesea era frecventa crescuta de alaptare, urmata de treziri mai dese si usoara iritabilitate in primele doua zile de puseu; in brate la mine a fost si este permanent, deci nu-l iau in calcul ca un simptom exclusiv puseelor.

     Cu multa apropiere, conectare, alaptat, rabdare si sustinere din partea sotului, am trecut foarte usor peste aceste perioade, impreuna.

     In cazul copilului vostru care a fost frecventa puseelor de crestere? Cum ati trecut mai usor peste ele?

 

Sursa articol: Link1

Sursa foto: Pexels

Chec bicolor

     In spiritul unei zile de iarna pe final de an, m-am gandit sa va prezint o alta varianta de chec care este de nelipsit la noi in casa. Reteta este usor de facut, adaptabila in functie de preferinte, gust, varsta si va spun din experienta, este asa gustos si pufos, incat nu va rezista prea mult pe farfurie, se mananca imediat.

     Reteta se poate face incepand cu varsta de 1 an (insa este indicat ca unele ingrediente precum nuca macinata, mierea sau alti indulcitori naturali sa fi fost deja treptat introduse in alimentatie, dupa varsta de 1 an, ca sa nu fie prea multe ingrediente netestate in preparatul nou).

  • Ingrediente:

– 5 oua;

– 250 grame unt 82% grasime (la temperatura camerei);

– indulcitor natural: 5 linguri sirop de artar/ 5 linguri miere;

– 270 grame faina;

– 1 lingurita praf de copt;

– 1,5 linguri karob (pudra de roscove);

– optional: 150 grame nuci macinate pentru ornat.

  • Preparare:

      Amestecati mai intai (la viteza mica si apoi medie spre mare) faina cernuta impreuna cu untul, la care ulterior adaugati ouale, indulcitorul si praful de copt.

     Dupa ce aluatul devine omogen, transferati jumatate din continut in forma de copt (tapetata cu unt, faina sau pusa hartie de copt) obisnuita pentru chec. Apoi, peste cealalta jumatate de compozitie ramasa in castron, presarati cantitatea de karob mentionata si mai amestecati alte 2 minute, pana se integreaza complet in aluat. Dupa amestecare, adaugati cantitatea mixata in forma de copt, peste prima jumatate de compozitie deja turnata.

     Pentru gust suplimentar, noi presaram pe deasupra nuca macinata. Are un gust minunat.

     Compozitia o introducem in cuptorul preincalzit la 180ºC timp de 32 minute, sau pana trece testul scobitorii.

     Pofta buna!

Copiii mici si placerea aruncatului cu obiecte

   Incepand cu varsta de 1 an, in majoritatea cazurilor, copiii isi descopera o noua abilitate, aceea de a apuca un obiect si de a-l arunca pe jos. Intre 1 an si jumatate si 3 ani, aceasta abilitate este repetata de zeci sau chiar sute de ori  pe zi.

     Copiii mici descopera ca isi pot deschide mana, pot apuca si manevra obiectul si ii pot da drumul (coordonare mana-ochi) si astfel sunt curiosi ce se intampla cu acesta. Toata actiunea face parte din procesul lor de dezvoltare, de invatare, de descoperire.

    Aruncatul marcheaza o noua experienta vazuta, simtita si auzita: copilul observa faptul ca obiectul se va duce mereu in jos, nu in sus; este prea devreme sa invete ce este gravitatia si alte legi ale fizicii, insa cu siguranta poate observa efectele asupra lucrurilor din jurul sau. Astfel invata despre cauza si efect, observa daca un obiect se sparge, isi schimba forma la atingerea cu solul, daca ramane la fel, daca se aude vreun sunet specific atunci cand cade sau nu.

    Daca nu este vorba de aruncatul de obiecte periculoase, care pot strica, rani alte persoane sau pe insusi copilul, nu incercati sa il opriti din acest obicei, ci ajutati-l sa si-l “cultive” intr-un mediu controlat, tinand cont de cateva aspecte:

  • Indicati obiectele ce pot fi aruncate

      Cel mic/ cea mica va invata ce sa arunce si ce nu, avandu-va pe voi in preajma pentru ajutor. Copiii simt nevoia sa fie ghidati si chiar daca nu pot exprima acest lucru, ne au pe noi, parintii, mereu in preajma.

     Este indicat sa inteleaga de mici ca este in regula sa arunce cu obiecte atat timp cat nu se strica altceva sau nu ranesc pe cineva; de asemenea, conteaza mediul in care se intampla actiunea si este bine sa le spuneti, de exemplu, ca acasa pot arunca cu mingi din spuma sau bile mici din plastic/ hartie mototolita sau alte lucruri inofensive, dar in alte zone sau cand mergeti in vizita la cineva, sa gaseasca altceva de facut/ jucat.

     Daca se indreapta spre un obiect, spre exemplu, incaltamintea de la usa/ trotineta sau alte obiecte similare, ii puteti spune ca incaltamintea nu este pentru aruncat; daca doresti sa arunci cu ceva, avem aici mingile.

  • Descurajati aruncatul de obiecte agresiv

     Daca copilul arunca cu obiecte precum nisip, piatra, jucarii din material dur sau cu alte obiecte nepotrivi, la care dintr-un motiv sau altul are acces, spuneti-i ca nu este bine ce face, ca obiectele acelea nu sunt pentru aruncat, este indicat sa ii spuneti motivele (pe scurt) de ce sa nu mai arunce, apeland la empatie: te vei rani si nu ne dorim asta, deoarece te va durea; vei lovi copiii si nici tie nu iti place sa te lovesti/ sa fii lovit/ lovita; se va strica acel lucru si apoi nu te vei mai putea juca cu el.

     De asemenea, este foarte important sa ramaneti calm in tot acest proces, fara sa aveti reactii exagerate, intrucat, daca i se va parea amuzant sau pur si simplu va dori sa va atraga atentia cand nu i-o oferiti, cel mai probabil va repeta aruncatul agresiv.

     Daca aruncatul de obiecte implica alti copii, prin lovirea lor (in joaca), pe langa cele de mai sus, indepartati copilul din zona “de actiune” si oferiti-i un moment ca sa isi iasa din acea stare de a arunca un obiect catre cineva.

     Daca aruncatul de obiecte observati ca se face atunci cand sunt implicate emotii puternic negative si copilul este suparat, nervos, frustrat, incurajati-l pe cel mic sa va vorbeasca despre ceea ce simte, incurajati exprimarea emotiilor – copilul reactioneaza violent pentru ca nu stie sa isi expuna verbal supararea/ durerea, dar cu ajutorul vostru o poate face, simtindu-se astfel in siguranta si avand incredere sa va spuna mereu ce il/ o supara (aici exista implicatii de natura neurologica (neurostiinta), pentru ca actiunea face apel la creierul reptilian, cu care ne nastem toti, unde au loc doar actiunile de supravietuire, fara sa fie zona emotionala implicata, inca nedezvoltata la copiii mici – va voi povesti mai multe despre acest subiect intr-un articol viitor).

  • Atasati jucariile la carut/ scaun

     Atunci cand mergeti la plimbare cu carutul, tricicleta sau cu masina si copilul este pus in scaunul sau special, incercati sa atasati la acestea jucariile pe care a dorit sa si le ia, ca sa se poata juca cu acestea fara sa le poata arunca sau sa le scape pe jos sau printre scaunele masinii.

  • Strangeti obiectele impreuna

     Dupa ce a aruncat anumite obiecte/ jucarii pe jos, il puteti ruga pe copil sa ridice un anumit obiect, insa daca sunt prea multe s-ar putea, cel mai probabil, sa nu reactioneze si sa le lase acolo. Astfel ca, cea mai potrivita abordare este sa coborati la nivelul copilului si pe un ton cald, bland sa il intrebati daca doreste sa strangeti/ ridicati obiectele impreuna, punandu-l sa aleaga ce doreste sa ridice: ai nevoie de ajutor? doresti sa strangem jucariile impreuna? da-mi voie sa te ajut sa le ridicam. ce cub/ jucarie ai dori sa pui pe masa, cubul galben sau pe cel rosu? tu poti strange mingile/ cuburile de culoare albastra si eu le pot strange pe cele de culoare rosie. 

     Daca va pastrati o abordare blanda, veti observa cooperare din partea celui mic si totul va decurge bine.

  • Oferiti-le un exemplu de urmat

     Stim cu totii, copiii adora sa ne imite si e bine, asta ii ajuta sa se dezvolte, asa invata. De aceea e important sa facem lucrurile noi bine de la inceput pentru a-i invata corect. Astfel, ii puteti arata cum aruncati usor pernele pe pat, cum strangeti jucariile impreuna, cum aruncati ambalaje/ cojile de fructe la cosul de gunoi, dar si alte activitati similare, ca sa inteleaga ce locuri sunt potrivite pentru anumite obiecte.

  • Pastrati-va conectati cu copilul la masa

     Copiii mici, in multe cazuri, la ora mesei mai mult se joaca cu mancarea si respectiv, o arunca pe jos, decat sa o manance. Insa acest lucru se intampla fie pentru ca parintele nu e implicat/ conectat cu cel mic pe perioada mesei, fie a reactionat intr-un anumit fel (chiar si amuzant, nu doar distant) in momentul aruncarii mancarii si pe cel mic l-a amuzat astfel ca va repeta “scena”.

    Daca pe perioada mesei, sunteti fizic prezenti si il hraniti, dar mental nu sunteti implicati, conectati cu cel mic prin priviri si comunicare, copilul imediat simte, preia starea si va face orice ca sa va atraga atentia spre el/ ea, incluzand jucatul cu mancarea, aruncatul tacamurilor si/ sau a farfuriei.

  • Concluzie

     Toti parintii au trecut sau vor trece cu ai lor pui prin aceasta etapa si este important sa ii sustinem in dezvoltare. Cel mai indicat este sa le oferim un cadru sigur, unde isi pot testa limitele, abilitatile si in interiorul caruia sa va puteti juca impreuna, ca sa isi “sature” pofta de aruncat si daramat lucruri, in special pentru momentele cand urmeaza sa mergeti in vizita sau in alte spatii unde nu si-ar putea desfasura activitatea asa cum o fac acasa.

     Jucati-va impreuna cu frunze sau cu bulgari de zapada, daca sunteti afara, iar in casa cu perne, aruncati servetele sau hartie mototolita la cosul de gunoi, sosete/ prosoape mici in cosul pentru rufe murdare sau chiar direct in masina de spalat rufe, mingi colorate intr-o cutie sau intr-un cos mic de bachet (sau cos improvizat), faceti astfel incat sa se desfasoare totul cu placere atat de partea lor, cat si pentru voi.

    Odata ce au descoperit ca au mobilitate sustinuta sa faca aceasta miscare si toate actiunile implicate derivate, o vor face de multe ori pentru ca le place, sunt curiosi si astfel exerseaza, bazandu-se pe noi sa le imbunatatim aceasta experienta.

 

Sursa articol: Link 1Link 2

Sursa foto: Unsplash

Sfaturi pentru un Craciun fara pericole pentru cei mici

    Urmeaza o perioada incarcata (la propriu) in casele noastre: ornamente, brazi de craciun, luminite, beteala, lumanari parfumate si multe alte decoratiuni care inveselesc atmosfera incaperilor de pretutindeni in perioada sarbatorilor de iarna.

     Pe langa aspectul festiv pe care il confera, decoratiunile pe care le expunem impreuna cu cei mici le pot transmite copiilor o legatura puternica cu traditiile desfasurate in cadrul familiei.

    Pentru a fi siguri ca ornamentele nu reprezinta un pericol pentru copii, Academia Americana de Pediatrie ne ofera cateva sfaturi:

– atunci cand achizitionati un brad natural, verificati sa nu fie imbatranit, ci sanatos, proaspat. Acele bradului ar trebui sa iasa foarte greu, daca sunt trase si nu ar trebui sa se rupa atunci cand le indoiti. Cand desfaceti si pozitionati bradul, ar trebui sa cada foarte putine ace. De asemenea, pastrati suportul bradului permanent plin cu apa, pentru a se evita uscarea acestuia.

– daca aveti brad artificial, verificati sa faca parte din categoria celor rezistenti la foc.

– cand montati/ aduceti bradul de craciun, asezati-l cat mai departe de seminee, radiatoare, sau alte surse de incalzire a locuintei. De asemenea, pozitionati bradul intr-un loc unde sa nu va incurce pe voi sau pe cei mici si sa nu blocheze calea usilor.

– verificati instalatiile de lumini pe care urmeaza sa le folositi pentru decorarea bradului si/ sau a altor locuri din casa, chiar daca sunt noi; fiti siguri ca becurile functioneaza si ca nu sunt fire rupte sau desprinse.

– este indicat sa aveti grija cu instalatiile de craciun care pot contine plumb. Este indicat sa cititi pe cutie si sa incercati sa evitati achizitionarea acestor tipuri de instalatii. Partile componente ale instalatiei de craciun pot contine plumb in cantitati mari cateodata si este bine sa va asigurati ca nu au contact cu ele copii mici, care le-ar putea baga in gura; intotdeauna, spalati-va pe maini dupa ce le montati/ demontati.

– inainte de a folosi instalatii cu lumini afara, in gradina sau pe fatada cladirilor/ apartamentului, verificati intotdeauna eticheta care atesta ca sunt certificate pentru uz extern. Ca sa fixati beculetele, prindeti-le cu ajutorul unor capse speciale sau pe niste carlige mici fixate inainte, nu prin prindere cu cuie sau piuneze. Nu trageti/ smulgeti luminite pentru a le strange.

– cand aprindeti lumanari, indepartati orice material inflamabil ar putea exista in proximitatea lor si asezati-le in zonele unde nu pot fi daramate. Nu lasati niciodata o lumanare aprinsa daca parasiti camera respectiva; nu folositi lumanari aprinse pentru a le monta in brad sau la alte plante.

– se doreste atentie speciala si in ceea ce priveste evitarea decoratiunilor/ globurilor care sunt ascutite sau care se pot sparge. De asemenea, evitati sa expuneti, in locurile cu acces usor pentru copii, ornamente cu portiuni mici detasabile (reprezinta pericol de inghitire) sau sub forma de dulciuri/ mancare, care ii pot atrage sa le bage in gura.

– este indicat sa folositi manusi daca folositi spray-uri cu zapada artificiala pentru decorare, pentru a se evita iritatiile la nivelul pielii si mentineti tuburile departe de nivelul fetei pentru evitarea aparitiei iritatiilor la nivelul ochilor si plamanilor.

– dupa despachetarea cadourilor, indepartati toate hartiile de impachetat cadouri, funde, pungi si alte elemente similare – prezinta pericol de inec/ sufocare, daca sunt inghitite bucati din acestea si poate exista pericol de incendiu daca se regasesc in apropiere de semineu/ radiator/ alte surse de caldura.

– pastrati toate plantele decorative si naturale potential periculoase in zone neaccesibile copiilor mici (aici am detaliat care sunt plantele ce pot fi toxice pentru copii, daca sunt inghitite/ atinse).

     Voi ce masuri de protectie ati luat pentru un Craciun fara griji alaturi de copii?

 

Sursa articol: Link1

Sursa foto: Pexels

Ciocolata pentru copii, din karob

     Toata lumea adora ciocolata. La noi nu e cu mult diferit. Insa ce te faci cand ai un pui de om in preajma care pofteste la tot ce vede?

     Desi respectam toate mesele si gustarile, pentru a avea un program de masa constant, daca ar putea, cel mic ar manca si intre toate acestea, iar atunci cand dorim sa “rontaim” cate ceva la gustare, facem numai in casa, pentru a putea savura din plin cu totii ceva dulce si sanatos in acelasi timp.

     Asa face ca am ajuns si la aceasta reteta – atat de simpla si usor de facut, dar cu atatea beneficii pentru consumatori. Reteta merge facuta de la 1 an, fara limitare superioara de varsta si este indicat sa fie pastrata la frigider si consumata in maximum 3 zile, pentru a nu se altera fructele.

  • Ingrediente

– 1 banana mare coapta;

– 1 avocado copt (gasiti si variante “Ready to Eat” in magazine);

– 2 lingurite de karob (pudra de roscove);

– optional: 50 grame nuci pisate/ fistic macinat*;

– optional: 1 lingurita miere.

*nucile si fisticul pot fi introduse dupa varsta de 1 an daca nu exista istoric de alergii.

  • Preparare

     Puneti toate ingredientele intr-un mixer/ blender si amestecati pentru cateva secunde.

   O alta varianta – manual, pisati cu furculita banana si avocado, la care adaugati karobul, nucile/ fisticul si lingurita de miere si amestecati pana se uneste compozitia.

     Daca nu aveti avocado, puteti incerca si reteta fara, insa din propriile mele incercari, este mult mai gustoasa cu al doilea fruct adaugat.

     In reteta prezentata in poza am pisat fructele si am folosit nuci maruntite (de aici neregularitatile din pasta de ciocolata).

 Pofta buna!

Atunci cand dormi…

     Atunci cand dormi, te ador, copilul meu. Mi se umple sufletul de bucurie cand te am langa mine, cand te simt, cand te vad si cand iti simt mirosul.

     Esti o fiinta mica (momentan) care ne impacteaza pentru tot restul vietii intr-un mod atat de placut, incat cuvintele nu pot exprima tot ceea ce simt.

     Atunci cand dormi, nu-mi pot lua ochii de la tine. Ma uit frapata la tine, cata siguranta resimti din partea noastra, cu cata dorinta si nerabdare iti doresti mereu sa adormi cu mami si cu tati langa tine seara.

      Atunci cand dormi, te analizez – esti atat de calm si imi transmiti o stare de pace.

     Atunci cand dormi, iti simt pe fata mea parul valvoi cu tenta roscata, iti vad conturul fetei, observ tampla usor transpirata, urechea perfect conturata, genele bogate si mai negre decat noaptea, obrazul pufos si nasul rotunjior.

     Atunci cand dormi, pun mana usor pe tine, te invalui cu multa iubire si caldura. Iti simt pulsul, iti aud respiratia si observ cum pieptul tau mic se ridica in ritm cu aceasta. In ritm cu respiratia noastra.

     Atunci cand dormi, ma uit la mainile tale mici si solide, cu degete pufoase si lungi, maini impreunate cateodata, relaxate, amortite de somn.

     Atunci cand dormi, suntem atenti sa nu te deranjam, te asezi atat de bine, in pozitii numai de tine resimtite confortabil. Cateodata te lipesti de pieptul meu, cateodata de cel al lui tati, iti place mult sa resimti bratele noastre si sa auzi vocile linistite care iti canta sau iti povestesc.

     Atunci cand dormi, deja simtim lipsa…lipsa vocii tale, a ganguritului si a cuvintelor pe care ni le adresezi sau pe care incerci sa le pronunti, simtim lipsa zambetului tau larg si a rasului care ne umple sufletele si ne face fericiti pe tot parcursul zilei.

     Atunci cand dormi si noi suntem destinsi. Iti zambim si iti uram “noapte buna”. O  noapte buna sa avem cu totii la fiecare final de zi.

 

Sursa foto: Pexels

Campanie “Ajută-l să simtă căldura părinților de sărbători!

     Aceasta este o campanie de strangere de fonduri, pentru copiii născuți prematur și părinții lor care petrec sărbătorile în spitale alături de bebeluși.

  • Descriere campanie: 

     Este o campanie speciala, despre părinți care ajută alți părinți, despre altruism și compasiune. Despre bucuria de a ști că am putut oferi speranță și zâmbet unui părinte de copil născut prematur, care petrece sărbătorile în spital, alături de copilul său.

     Numai să ne gândim cât de greu este și câtă presiune, oboseală, depresie, câte lipsuri și incertitudini au acești părinți minunați care trec prin astfel de situații. Nu numai bebelușii devin luptători, ci și părinții. Acești părinți rămân copleșiti și speriați de situație, dar în același timp, mai plini de iubire ca oricând.

     În timp ce unii dintre noi abia așteptăm sărbătorile să putem petrece timp blând și magic împreună cu cei dragi și să împărțim cadouri, părinții de bebeluși prematuri suferă și dorința lor cea mai mare rămâne doar aceea de a își vedea copilul sănătos și de a pleca acasă împreună. Iar toată speranța bebelușilor născuți prematuri stă în forța, iubirea părinților, dar si devotamentul și implicarea medicilor și asistentelor medicale ce îi îngrijesc. Stă și în ajutorul și susținerea noastră.

     Numai când ne gândim că la nivel mondial, în fiecare an, 15 milioane de bebeluși se grăbesc să vină pe lume înainte de termen, ne dăm seama câți părinți și bebeluși luptători merită toată atenția noastră, a tuturor. Bebelușii născuti prematur au de înfruntat o serie de riscuri și complicații, însă majoritatea arată o forță ieșită din comun. Acești bebeluși luptă pentru fiecare zi de viață.

     Șansele de supraviețuire ale copilului prematur sunt substanțial îmbunătățite dacă este îngrijit corespunzător, dar și prin conexiunea permanentă cu părinții. La fel, alăptarea bebelușului prematur este cel mai bun lucru pe care îl poate face o mamă pentru el. Prematurul este predispus la infecții, iar lăpticul mamei îi va da anticorpi să lupte cu microbii și va ajuta la o creștere sănătoasă.

     Printre toate soluțiile de salvare a prematurilor, rămâne și ținerea copilului la pieptul părinților. Purtatul bebelușului prematur este cea mai bună soluție pentru toți.

  • Sistemele de purtare Kangaroo Care (Îngrijirea stil cangur) ajută la conectarea părintelui cu copilul imediat după naștere. Astfel, se stabilește un contact emoțional și fizic care are efecte pozitive pe termen lung și contribuie la scăderea anxietății părinților, previne depresia post-partum, îi oferă o stare de siguranță bebeluşului și îl ajută să se dezvolte sănătos.

     “Kangaroo Mother Care (KMC) este ideea pediatrului columbian Edgar Rey, care a introdus-o la Institutul Mamei și Copilului în 1978. Pe atunci, acest institut era cea mai mare unitate de nou-născuți din Columbia, responsabilă de nașterea a 30.000 de copii anual. Supraaglomerarea era atât de mare încât trei copii împarțeau un incubator și rata răspândirii infecțiilor era ridicată. Mortalitatea creștea precum și rata abandonurilor pentru că mamelor tinere și sărace, care nu apucau să își atingă măcar bebelușii, le era mai ușor să plece lăsându-i acolo.

     A învățat mamele de copii prematuri să își poarte bebelușii la fel cum o fac cangurii. Lucrând împreună cu colegul Hector Martinez, le-a învățat importanța alăptării și le dădea drumul acasă imediat ce copiii erau apți de plecare. Rezultatele au fost remarcabile. Mortalitatea și numărul infecțiilor au scăzut imediat. Supraaglomerarea s-a redus pentru că șederile în spital erau mai scurte, incubatoarele s-au eliberat și a scăzut și numărul abandonurilor.” (Lawn 2010 sursă)

     Îngrijirea stil cangur a bebelușilor născuți prematur vine cu beneficii extraordinare:
– reglează temperatura corpului;
– imită mediul calmant al uterului;
– îmbunătățește protecția imunologică;
– îmbunătățește lactația, prevalența și durata alăptării;
– îmbunătățește dezvoltarea/creșterea în greutate;
– stabilizează ritmul cardiac;
– crește oxigenarea corpului bebelușului;
– îi ajută pe părinți să joace un rol activ în locul unuia pasiv în recuperarea bebelușului lor;
– salvează vieți.
(date precizate în urma studierii surselor prezentate de Dr. Susan Ludinghton. Gazollo 2000).

     Ultimele studii arată clar că acest sistem de purtare în stil cangur a redus cu 51% moralitatea infantilă și datorită alăptării, bebelușii prematuri s-au dezvoltat sănătos și au supraviețuit. (Lawn 2010)

     “Un element important al KMC este că părinții au acces și pot sta cu copiii, creând legături unii cu ceilalți și câștigând încredere pentru că văd alți părinți cu copii foarte mici făcând același lucru.” – Nathalie Charpak, pediatră franceză.

     Julieta Villegas, colegă cu pediatra Nathalie Charpak spunea așa:
„Am descoperit că bebelușii purtați în sisteme cangur erau mai puțin hiperactivi, mai puțin antisociali. Am descoperit că dacă și tatăl s-a implicat în purtarea copilului în marsupiu, legăturile de familie erau mai puternice și apăreau mai puține separări.
Rezultatele arată că dacă iei o mamă, nu contează situația ei economică, și îi dai instrumentele și cunoștințele de care are nevoie pentru a purta de grijă propriului copil, va avea aceleași rezultate ca și cum ar fi avut o situație economică mai bună. E un mod de a micșora diferențele între păturile sociale și între nivelurile de educație.
Din acest motiv putem spune că prin îngrijirea de tip cangur, luptăm împotriva inegalităților. Nu doar salvăm vieți, schimbăm vieți.”

     Mai mult, Organizația Salvați Copiii a emis rapoarte în anul 2003 în care specifica cu exactitate că o data ce toate femeile din lume ar alăpta nou născuții în prima oră de la naștere, 830 000 de copii ar fi salvați anual de la moarte.

     Organizația Mondială a Sănătății, Unicef, The March of Dimes și National Institute of Health recomandă cu toții folosirea Îngrijirii Stil Cangur și o consideră o intervenție de dezvoltare testată științific, cu costuri mici, și un mare impact, pentru bebeluș și pentru mamă.

     Dr. Jack Newman afirmă că: “Probabilitatea ca alăptarea să reușească este mai mare atunci când mama și copilul sunt în contact piele pe piele, imediat după naștere.”

  • Scopul proiectului

     Părinții de bebeluși prematuri și copiii au mare nevoie de sprijin. Chiar nu putem ignora dovezile și este reală nevoie de mamă alături de bebelușii prematuri.

     Și ca să fim siguri că tot mai mulți bebeluși vot fi salvați și tot mai mulți părinți vor trece cu bine peste această perioadă dificilă din viața lor, cu provocări multiple, noi, Asociația de Pediatrie și Consultanță în Alăptare venim în ajutorul lor. Dar, evident, avem nevoie și de voi ca să reușim.

  • Cum îi ajutăm
    Fiecare donație va ajuta la salvarea unui bebeluș prematur. Cu banii colectați prin donațiile voastre, se vor cumpăra sisteme de purtare speciale pentru copiii născuți prematur.

Inițiator Proiect: Asociația de Pediatrie și Consultanță în Alăptare
Linii deschise
Cont lei: RO56INGB0000999905487678
Cont euro: RO76INGB0000999907115366
Cu mențiunea Donație Prematuri

  • Cui donez
    Persoanele care vor beneficia de acest proiect sunt bebelușii prematuri și părinții lor care se află în spital cu copiii.
  • De ce să donez
    Donând pentru copiii născuți prematur și părinții lor care sunt continuu alături de ei în spitale, contribui la salvarea unui bebeluș prematur și ajuți părinții copilului să poată depăși această perioadă.

     Hai să oferim împreună o clipă din timpul nostru copiilor născuti prematur, dar și mamelor.

     În urma donațiilor, se vor achiziționa sisteme de purtare în stil cangur și vom merge la Maternitatea Filantropia.

     În data de 18 Decembrie, membri ai Asociației de Pediatrie și Consultanță în Alăptare vor fi alături de părinții bebelușilor prematuri. Vor împodobi bradul și vor pregăti cadouri pentru părinții care petrec sărbătorile în spital. Au propus și cursuri de alăptare și babywearing pentru cadrele medicale.

     Aceștia și-au propus să strângă pana pe 16 decembrie, 3.480 lei, pentru cumpararea a 20 de maieuri pentru îngrijirea piele pe piele stil cangur, marime universală, pentru dotarea maternități Filantropia. Aceste sisteme de purtare pot fi dezinfectate si refolosite în cadrul maternități.

     Uniți să fim pentru a-l ajuta pe bebelușul prematur să simtă căldura părinților de sărbători!

   Pentru alte detalii, regasiti integral textul si pe pagina evenimentului creat aici, iar pentru a vedea ce alte noutati apar, puteti accesa pagina de Facebook Asociația de Pediatrie și Consultanță în Alăptare.


     Mai multe surse sigure și informative, despre beneficiile și studiile, poveștile Kangaroo Mother Care (KMC): 
– Kangaroo Care: The Best You Can Do To Help Your Preterm Infant, de Dr. Susan Ludington-Hoe
http://pediatrics.aappublications.org/content/n
https://www.youtube.com/watch?v=8hLo4_4ksAI
http://www.prematurity.org/baby/kangaroo.html
https://academic.oup.com/ije/article/39/suppl_1/i144/702431
http://kiddyshop.ro/docs/Kangaroo_Care
http://www.drmomma.org/2011/03/kangaroo-mother-care.html
http://apps.who.int/rhl/reviews/CD002771.pdf
http://www.boba.com/topics/kangaroo-care/
http://www.scienceandsensibility.org/?p=4995
https://www.llli.org/nb/nbpremature.html

Sursa articol: Asociația de Pediatrie și Consultanță în Alăptare

Sursa foto: Vija Design (producători din Canada, de sisteme de purtare pentru bebeluși) 

Conferinta Tribul #1: Nasterea si alaptarea – mituri contemporane

     O noua conferinta interesanta si deopotriva utila pentru viitorii si proaspetii parinti si-a facut loc in calendar, pe final de an.

     In cadrul evenimentului va veti intalni cu 6 speakeri de la care veti avea ocazia sa aflati raspunsuri la toate gandurile si intrebarile pe care le aveti in legatura cu nasterea si alaptarea:

  1. Irina Popescu – moasa licentiata si presedintele Asociatiei pentru Nastere Naturala si Alaptare;
  2. Dr. Marius Romila – medic primar obstetrica-ginecologie;
  3. Dr. Iosif Niculescu – fondatorul Centrului de Excelenta in Sanatatea Femeii Mediplus;
  4. Claudia Buneci – health coach certificat de Institute for Integrative Nutrition si tehnician nutritionist;
  5. Dr. Ilinca Tranulis – medic pediatru si consultant in lactatie certificat international, presedinte al Asociatiei 07ALAPTARE si manager la Clinica de alaptare;
  6. Ioana Blaj – actrita si mama a doi baieti.

 

  • In urma participarii la eveniment:

– veti intelege cum este cel mai bine sa nasteti;

– veti afla ce trebuie facut in timpul sarcinii;

– veti invata cum sa ingrijiti un nou-nascut;

– veti fi pregatite pentru alaptare;

– veti afla detalii despre diabetul gestational;

– veti afla impreuna cum va pot ajuta partenerii pe parcursul sarcinii si nasterii;

– veti afla inca o parere despre diferenta dintre nasterea naturala si cea prin cezariana.

Daca considerati ca acest eveniment este pentru voi, inca mai este timp sa va rezervati un loc.

  • Data: 15 Decembrie 2018;
  • Locatie: Mezanin, Palatul Universul – Str. Ion Brezoianu 23-25, Bucuresti;
  • Cost: 100 lei/ pers. sau 150 lei/ cuplu (biletele le puteti achizitiona aici).

     Pentru alte detalii, puteti citi integral pagina evenimentului creat aici, iar pentru a vedea ce alte noutati apar in materie de evenimente similare, puteti accesa pagina de Facebook Totul despre mame.

 

Sursa foto: Totul despre mame

Orez cremos cu lapte de capra

     Orezul cu lapte este un desert al copilariei. Unul gustos, pe care il consumam regulat si in prezent.

     In cazul copiilor mici, orezul (alb sau basmati) poate fi introdus inca de la inceputul diversificarii (6 luni), fiind un aliment fara gluten, cu un continut optim de minerale si vitamine; dupa varsta de 1 an se pot consuma si variantele de orez brun si integral.

     Laptele de capra este de asemenea, cel mai potrivit lapte in alimentatia copilului, intrucat are numeroase beneficii si se apropie ca textura de laptele matern.

  • Ingrediente:

– 250 grame orez alb (echivalent in cana/ pahar de 200 ml), clatit inainte in apa rece;

– 1 litru lapte de capra;

– optional: indulcitor natural: 4 linguri miere/ 4 linguri sirop de artar (dupa 1 an);

– optional: scortisoara pentru ornat (se poate folosi inca de la 6 luni in cantitati mici).

  • Preparare:

     Dupa ce am pus laptele pe foc, se adauga orezul si indulcitorul si se lasa la fiert aproximativ 20 de minute, initial la foc mediu (perioada de fierbere difera in functie de tipul de orez folosit, verificati pe ambalaj), iar dupa ce laptele incepe sa fiarba, amestecati constant, reducand focul la minimum.

     Inainte de stingerea focului, puteti verifica una-doua boabe, sa observati daca mai necesita cateva minute de fierbere. Daca boabele de orez sunt moi, dar nu sfaramicioase, este tocmai potrivit preparatul.

      Imediat dupa oprirea focului, timp de 5 minute puteti acoperi oala, pentru a se “imprieteni” orezul cu laptele, pentru a absorbi o parte si pentru a nu face acea pojghita de lapte (care apare atunci cand este lasat fara capac preparatul).

     Pofta buna!

Eruptia dentara la copii

     Una dintre preocuparile majore ale parintilor o reprezinta eruptia dentara, perioada care incepe in majoritatea cazurilor la 6 luni ale bebelusului si dureaza pana spre varsta de 2 ani si jumatate. In toata aceasta perioada si nu numai, este nevoie de o ingrijire atenta a dintilor de lapte.

      Ceea ce nu cunoastem multi dintre noi este ca radacinile (mugurii) dintilor se formeaza inca din viata intrauterina, la nastere dintii avand deja o mare parte din smalt formata, iar in cazuri extrem de rare, pot fi bebelusi care se nasc cu cativa dinti erupti.

  • Perioadele aproximative de timp in care apar dintii de lapte

     Dentitia temporara este alcatuita din 20 de dinti care vor erupe, in general, astfel:

– 6 luni – 8 luni – incisivii centrali inferiori;

– 8 luni – 10 luni – incisivii centrali superiori;

– 10 luni – 12 luni – incisivii laterali superiori si inferiori;

– 12 luni – 18 luni –  molarii primi inferiori si superiori;

– 18 luni – 24 luni – caninii;

– 24 luni – 30 luni – molarii secunzi inferiori si superiori.

     Important de mentionat faptul ca perioada de eruptie nu reprezinta o regula si este doar informativ scrisa, astfel ca bebelusul vostru poate avea traseul general cel mai des intalnit in cazul eruptiei dentare, sau poate avea parte de eruptie mai devreme (de la 2 – 3 luni) sau mai tarziu decat media copiilor (11 – 12 luni). Cel mai indicat este sa nu va induceti un stres suplimentar daca nu “urmareste” ordinea de aparitie in perioadele mentionate, atat timp cat totul decurge normal si este sanatos.

     Totusi, daca considerati ca perioada de incepere a dentitiei temporare este cu mult intarziata, cel mai bine este sa vorbiti cu medicul pediatru care urmareste evolutia copilului si sa faceti o vizita medicului pedodont, pentru verificari suplimentare.

  • Simptome care indica aparitia dintilor de lapte

– saliva abundenta;

– iritabilitate;

– eventuala tuse cauzata de saliva in exces;

– iritatie la nivelul pielii in jurul gurii din cauza salivei in exces;

– gingie inrosita, inflamata;

– mancarime la nivelul gingiei;

– gingie intarita in locul unde va erupe dintele;

– durere locala;

– apasat/ tras de urechi (durere extinsa din cauza eruptiei dentare);

– frecatul/ palmuitul obrajilor;

– apasarea gingiei cu degetul;

– muscat/ ros jucarii si orice alte obiecte ii ies in cale;

– somn des intrerupt.

  • Ingrijirea gingiei si a dentitiei temporare

     Inca de la primele semne de salivat excesiv, este bine sa curatam zilnic, de doua ori pe zi, gingia prin masarea acesteia cu un degetar special textil sau compresa sterila, care ajuta la mentinerea unei cavitati bucale curate.

     Incepand cu aparitia primului dinte, este indicat sa facem trecerea de la degetar la periuta de dinti speciala, cu peri moi (noi, dupa cautari selective, am ramas fideli acestui model, cu care cel mic se impaca foarte bine, acceptand-o cu usurinta), impreuna cu care putem folosi o pasta de dinti fara fluor (sau cu o cantitate minima de fluor) – acest aspect este foarte important, intrucat copiii mici nu isi pot clati gura singuri.

     De asemenea, pentru prevenirea problemelor dentare, cel mai indicat este sa evitam ingredientele si respectiv, mancarurile provocatoare de carii, precum zaharul si dulciurile, in general, care contin zahar si alti aditivi.

  • Reducerea nivelului de durere cauzat de eruptia dentara

     Intrucat eruptia dentara, de cele mai multe ori, cauzeaza un nivel de discomfort ridicat bebelusului, putem incerca sa ii reducem intensitatea durerilor prin:

– oferirea de jucarii/ inele dentare special concepute pentru ros/ muscat;

– aplicarea unui gel gingival la nivel local;

– masarea gingiilor;

– alaptat

  • Cum a fost, pana acum, in cazul nostru

     La 1 an si 3 luni, cel mic are 4 dinti si este pe cale sa isi faca aparitia al cincilea.

     In cazul lui, durerile asociate eruptiei dentare au inceput in jurul varstei de 3 luni, insa prima eruptie a avut loc de-abia la 11 luni.

     Simptomele cele mai frecvent manifestate sunt apasarea gingiei, trasul de urechi, gingie inflamata, salivare excesiva si iritatie cutanata, in jurul gurii si la nivelul barbiei, impreuna cu treziri dese noaptea, cand durerea incepe sa fie de nesuportat.

     Desi dintii au inceput sa iasa destul de tarziu, nu au fost probleme de nivel medical, nu ne-am facut griji si nici nu au fost probleme in ceea ce priveste alimentatia, el adaptandu-se sa manance muscat cu gingia bucati de mancare, inainte de aparitia dintilor.

     Tot ce va pot spune este ca in anumite momente, cand durerea isi atinge apogeul, devine sensibilizat rau in zona cu pricina si nu doreste sa il atingem, nici macar pentru a-l masa cu gel.

     Oricum ar fi si oricat de repede sau de lent ar erupe dintii temporari, imi doresc sa ramaneti rabdatori, calmi, empatici, alaturi de cei mici. Este important sa le puteti alina durerea cum puteti mai bine, chiar si prin simplia prezenta si imbratisari. Stiindu-va langa ei, vor trece mai usor peste aceasta perioada si daca sunt implicati cu voi in diverse activitati, vor percepe ca fiind mai suportabila durerea.

 

Surse articol: Link1Link2Link3

Sursa foto: Pexels

Saratele cu branza si iaurt grecesc

     Acum doua zile ma intrebam ce sa mai gatesc, gustare intre mese. Dupa ce am scos din frigider toate ingredientele cu care as fi putut face diverse prajituri, fursecuri, biscuiti s.a., m-am gandit ca nu am mai facut de ceva timp nimic sarat.

     Asa ca m-am decis sa fac o reteta de saratele in cantitate dubla, pentru a avea suficient de rontait acasa si, totodata, sa ramana si pentru gustarea luata la pachet de sot cand lucreaza la sediu.

     Aceasta reteta este potrivita pentru copii incepand cu varsta de 2 ani, intrucat branza nu este desarata.

  • Ingrediente:

– 450 grame faina 000;

– 350 grame branza sarata de vaca;

– 125 grame unt 82% grasime (la temperatura camerei);

– 150 grame iaurt grecesc;

– 2 oua;

– 1 ou pentru uns compozitia;

– chimen/ susan pentru ornat.

  • Preparare:

     Daca aveti mixer planetar cu bol, puteti pune toate ingredientele, in ordinea de mai sus si amestecati intai la viteza mica, apoi la viteza mare timp de 2 – 3 minute, pana aluatul devine omogen.

     Daca folositi mixer manual, amestecati mai intai faina, branza si untul la care adaugati paharul de iaurt si cele 2 oua pe rand (amestecand dupa fiecare).

     Dupa ce aluatul devine omogen, il puteti intinde pe masa de lucru pe care ati presarat putina faina inainte, ca sa nu se lipeasca si puteti decupa formele dorite. Ulerior, formele le punem in tava de copt pe care punem hartie de copt, le ungem cu ou si le ornam cu chimen/ susan. Introducem tava in cuptorul preincalzit la 180ºC timp de 16 minute, sau pana se rumenesc saratelele.

     Pofta buna!

Travaliul si nasterea naturala

     Ma gandesc de mult sa scriu despre acest lucru, despre cum s-a desfasurat totul, despre ce am simtit in momentele acelea, cat a durat, cum mi-am dat seama ca se intampla.

     Cu cat ma indepartez mai mult de momentul nasterii, cu atat am senzatia ca travaliul a durat mai putin decat a fost in realitate. Travaliul adevarat s-a declansat intr-o zi de vineri, seara si s-a incheiat a doua zi dupa-amiaza, cand bebelusul s-a simtit pregatit sa ne cunoasca. In total au fost aproximativ 23 de ore de asteptare pana la momentul cel mare.

     Cu o zi inainte de declansarea travaliului adevarat, am avut parte de travaliu fals.

  • Ce este travaliul fals si cum se manifesta

     Travaliul fals apare, de regula, in perioada premergatoare nasterii, atunci cand contractile Braxton Hicks devin din ce in ce mai frecvente si intense. Totusi, desi ar putea parea ca momentul cel mare se intampla acum, odata ce resimtiti aceste contractii, sunt mai multe aspecte de care sa tineti cont pentru a incerca sa va lamuriti daca e nevoie sa ajungeti la spital sau daca mai puteti astepta.

     Printre semnele care va indica un travaliu fals, regasim:

– contractii neregulate – pot aparea aleator la interval de 20 de minute, 10 minute, 7 minute, 3 minute;

– contractiile apar, in general, in urma incordarii abdomenului si nu a uterului efectiv;

– sarcina nu este declansata, nefiind vorba de membrane rupte sau sangerare;

– daca pozitia corpului este schimbata, de obicei contractiile se reduc sau dispar.

  • Travaliul fals in cazul meu si momentul declansarii travaliului adevarat

     Travaliul fals s-a declansat joi dupa-amiaza. In jurul orei 20 am inceput sa resimt contractii din ce in ce mai puternice (sau credeam ca sunt puternice, nu aveam cum sa le compar cu contractiile de a doua zi care anuntau cu adevarat nasterea). Stiam ca se apropie momentul nasterii (fiind la termen) si dupa o perioada, au inceput sa apara la mai putine minute, mi-am schimbat pozitia de cateva ori in pat, insa nu parea sa inceteze. De la initialele pauze de 20 de minute, intervalul intre contractii scazuse la 7 minute, 5 si apoi la 3 minute.

     Cu cateva zile inainte imi descarcasem in telefon o aplicatie pentru inregistrarea contractiilor si in functie de istoricul inregistrat, putea transmite daca sunt suficient de constante si dese pentru a merge la spital. Si la mine a fost cazul.

     Tot apasam pe ecran la fiecare contractie si deja aplicatia incepuse sa ma notifice ca e timpul sa ma pregatesc de nastere. Bun, am zis ca asta e momentul.

     Ne-am imbracat, ne-am dus la spital si m-au conectat la aparat in camera de monitorizare pentru a urmari situatia. Totusi, nu dupa mult timp, contractiile au inceput sa se reduca in intensitate, in numar, am mai avut cateva mai puternice brusc si apoi nimic. Se lasase liniste.

     Din cauza acelor cateva contractii foarte puternice care pareau a fi inceputul travaliului adevarat, medicul meu ginecolog a sugerat sa raman internata in spital peste noapte pentru a urmari activitatea fatului, iar in cazul in care s-ar declansa nasterea, sa fie totul pregatit. Mi s-a explicat ca a fost un travaliu fals, dar si faptul ca activitatea intensa arata ca urmeaza sa se intample cu adevarat: intr-o zi, doua, maximum o saptamana.

     In noaptea aceea bebelusul nu “a mai scos niciun sunet”., nu a mai reactionat decat foarte putin. Vineri dimineata m-am externat si am revenit acasa. Ne-am gandit ca oricum nu mai dureaza mult si acum eram intr-o stare de asteptare.

     Am asteptat…7 ore mai tarziu au reinceput. De data aceasta mai intens, mai puternice, mai dese, cu o durata mai mare si cu un timp si mai redus intre contractii, era clar. Simteam ca acum era cu adevarat momentul (fara sa imi spuna vreo aplicatie). In plus, dopul gelatinos se eliminase.

     Recunosc, avand in vedere ca ma simteam pregatita cu informatii, dar si mental si luand in calcul faptul ca stiam ce presupune un travaliu fals, insa totusi ma “pacalise”, de data aceasta am asteptat mai mult pana sa mergem la spital, pentru a fi sigura ca nu e din nou alarma falsa. Si nu a fost!

  • Parcursul travaliului adevarat

     Dupa ce ne-am lamurit ca “This is it!”, nu mai era cale de intoarcere. Ne-am imbracat, mi-am luat o mica geanta pregatita pentru maternitate si direct la spital. Fiind noapte, a fost liber drumul, nu a trebuit sa stam in ambuteiajele de peste zi. La spital, iarasi liber in noaptea aceea. A fost tare bine, ca a decurs totul foarte lin si ne-am mobilizat usor cu totii – ne-au preluat de indata ce am ajuns, cat pe mine m-au dus intr-o sala de consultatii pretravaliu, ca sa verifice starea sarcinii, a contractiilor si sa verifice dilatatia, sotul s-a ocupat de procesul de internare, de stabilire a rezervei, de acte si de semnat niste documente ramase pentru momentul nasterii.

     In momentul in care a fost declarat oficial ca urmeaza sa nasc, ne-au mutat in sala de nasteri naturale – eu in pat, avand monitorizate permanent contractiile si starea fatului, iar sotul langa mine. Un sprijin moral exceptional.

     Desi travaliul a durat 23 de ore, va spun sincer ca nu m-a doborat psihic, deloc. M-am simtit pregatita, ne doream foarte mult copilul si aveam certitudinea ca in urma acestor dureri/ contractii uterine, urma sa il cunoastem pe el, puiul nostru de om. Pana la urma durerile trec, ce se intampla in urma contractiilor e de infinite ori mai important.

     Pentru reducerea durerilor cauzate de contractiile uterine, am ales sa beneficiez de anestezia epidurala. Initial, nu am dorit niciun tip de anestezie, dorind sa vad daca imi poate suporta organismul intensitatea puternica a durerilor, insa o data ce au inceput sa fie mai dese si mai puternice am considerat a fi suficient. Pana la anestezia epidurala, am ales ceva mai putin intrusiv – anestezia cu entonox/ gaz ilariant, sperand ca ma va ajuta suficient cat sa pot duce asa nasterea la capat. Din pacate insa nu prea si-a facut efectul in cazul meu, asa ca in final am decis sa mi se administreze epidurala si nu am regretat decizia luata.

     La fiecare doua ore, cand efectul anesteziei incepea sa dispara, o noua doza imi era administrata, astfel ca nu durerile cauzate de contractii m-au deranjat, ci durerea resimtita de la o branula prinsa in bratul meu subtire si drept; pana la urma au mutat branula si nu m-a mai chinuit senzatia neplacuta resimtita anterior.

     Eram linistita, ma simteam in siguranta alaturi de iubitul meu sot, ma simteam fericita – a fost alaturi de mine permanent, a fost implicat, prezent in toata aceasta perioada, a fost atat de rabdator, desi imi imaginez ca a fost chiar mai obositor decat a lasat sa se vada, sa stea atatea ore nu-i usor.

     Personalul a fost foarte profesionist si implicat, de la interactiunea cu cei de la receptie, pana la anestezist si in special, medicul ginecolog. Pe toata durata travaliului si a nasterii a venit permanent sa ma verifice, sa ma intrebe cum ma simt, m-a lasat sa ma dezmortesc in mai multe intervale de timp, am facut gimnastica pe mingea de travaliu, iar atunci cand doctora nu putea sta (fiind de garda si la mine fiind proces de lunga durata), am avut permanent o moasa cu noi in sala/ zona de nasteri.

      Am apreciat implicarea maxima, grija, rabdarea, profesionalismul, etica, faptul ca m-au tratat cum nu se putea mai bine. Desi este spital privat si ma asteptam sa fie peste medie calitatea oamenilor si a serviciilor, totul a decurs chiar peste asteptari.

     De dinainte sa raman insarcinata stiam ca imi doresc sa am parte de o nastere naturala, nu luasem absolut deloc operatia de cezariana in calcul. Si ma bucur ca doctora a fost pe aceeasi lungime de unda, fiind genul de medic ginecolog care sustine nasterea de acest tip.

     Cu toate ca travaliul a durat o noapte si aproape o zi intreaga, am apreciat inzecit ca nu m-a grabit, ca nu s-a speriat si ca nu mi-a indus stare de panica avand in vedere durata mare de asteptare pana la momentul nasterii.  Mi-a spus ca daca ar mai fi durat alte cateva ore in plus si ar fi intervenit schimbari in ritmul cardiac al bebelusului am fi luat in calcul cezariana, ca sa nu ne punem viata in pericol. Ce bine ca nu a fost cazul sa ajungem acolo!

  • Momentul nasterii

     Dupa 23 de ore de asteptare, o dilatatie completa si ruperea membranelor de catre doctor, cu mult ajutor si sustinere, am reusit sa nasc un baietel sanatos, de nota 10. Era atat de mic, nu ne venea sa credem. Imi aduc aminte de parca s-a intamplat ieri. Dupa ce l-am vazut, stiu ca nu mai aveam cuvinte, eram toata un zambet larg, dar parca nu puteam vorbi. A fost un moment magic!

     Dupa momentul nasterii, cu bebelusul am stat in rezerva privata o zi si jumatate, luni la pranz fiind deja externati.

     Un singur lucru nu mi-a placut in ziua externarii la cei de la spital, ca nu se grabesc…dar deloc nu se grabesc…sa pregateasca hartiile de externare; noi de-abia asteptam sa ajungem acasa cu cel mic, sa fim doar noi si atat.

     Eu aveam biletul scris de medic inca de dimineata ca pot fi externata impreuna cu bebelusul, insa s-au miscat foarte greu la acest capitol, fiind adeverintele transmise tarziu. Pe de alta parte cand am iesit din spital, am crezut ca ne dadusera toate hartiile de externare, insa erau doar cele pentru baiat. Eu eram deja in masina cu cel mic si vine sotul sa imi spuna ca am iesit din spital fara sa am dosarul pregatit si ca ar fi trebuit sa astept sa primesc inca un acord ca sa pot sa ma externez oficial (cine sa stie daca nu mi-au comunicat acest lucru). Bine ca s-au rezolvat toate si pana dupa-amiaza am ajuns toti trei, foarte bine, acasa. Acasa – o noua dimensiune pentru familia noastra cu un mic membru al familiei.

  • Mesaj de incheiere

      Aveti incredere in voi. Aveti incredere in partenerul vostru. Incredeti-va in instinct. Daca simtiti ceva in neregula pe parcursul travaliului sau al nasterii, spuneti medicului/ moasei. Daca aveti nelamuriri, intotdeauna intrebati persoana de specialitate.

     Daca va doriti sa aveti parte de nastere naturala (si este posibila, fara aparitia complicatiilor), nu va lasati influentata de “vocea” lumii sau de motive superficiale din partea medicului ginecolog, de tipul dureaza mai putin, stim cu exactitate cand veti naste s.a. – operatia de cezariana costa mult mai mult, pot aparea complicatii mai usor, e mai dificila alaptarea imediat dupa, procesul de refacere este mai ingreunat decat la nasterea naturala si daca nu este imperios necesara, atunci medicul ginecolog care sustine acest tip de nastere nu este implicat suficient si este condus in munca pe care o depune mult mai mult de latura financiara.

     Incercati sa va pregatiti din timp cu informatii, sa stiti la ce sa va asteptati macar orientativ, sa va pregatiti psihic, sa va incarcati cu energie pozitiva, sa mentineti la un nivel cat mai redus stresul, incercati sa nu cititi si, mai important decat atat, sa nu va lasati influentati de nasterile cu probleme povestite de alte persoane (e drept, fiecare are o poveste de spus si sa fim realisti, pot aparea complicatii, insa e necesar sa tinem cont ca sunt multi factori subiectivi, ce tin de fiecare persoana in parte si de mediu, care pot contribui la probleme in sarcina sau pe parcursul nasterii si atunci cel mai bine este sa evitati sa va incarcati negativ).

    Indiferent de tipul ales de nastere, va doresc multa liniste sufleteasca, putere, daruire, rabdare si nastere fara probleme! Totul va fi bine si asa cum multe alte femei au trecut prin acest proces, voi sau sotiile/ partenerele voastre se vor descurca de minune.


Mai puteti citi:

Alegerea medicului ginecolog potrivit

Pregatirea camerei pentru nou-nascut

Lista extinsa de cumparaturi pentru proaspetii parinti

Amintiri din perioada sarcinii (partea I)

Amintiri din perioada sarcinii (partea a II-a)

Concediul pe timpul sarcinii

Alimente, bauturi si alte lucruri interzise pe timpul sarcinii

Documente necesare dupa nastere

Prima plimbare a bebelusului (…si urmatoarele)

Sugestii de cadouri pentru nou-nascuti si proaspetii parinti

Imbracamintea bebelusului in functie de anotimp

Pregatiti pentru Craciun

     Luna decembrie: o luna de relaxare, liniste, pace, final de an, sarbatoare, timp impreuna cu familia, bradul de Craciun, culori peste tot, oras vesel. Cam asta imi vine in minte cand ma gandesc la perioada sarbatorilor de iarna.

     Este o perioada frumoasa, destinata odihnei si reflectarii de sine, a timpului de calitate in care macar pentru o clipa sa nu stam pe fuga ci sa ne bucuram impreuna de moment si sa fim recunoscatori pentru tot ce avem (este mult mai importanta implinirea sufleteasca, decat orice bogatie materiala).

     Totodata, luna decembrie, dupa cum multa lume cunoaste, se mai numeste si “luna cadourilor”, intrucat la final de luna vine Mos Craciun (pentru cei care transmit povestea asta copiilor lor) si cumva parca retraim copilaria prin ochii celor mici, imbiati de muzica de poveste, mirosul specific de mandarine si scortisoara, bradul colorat si surprizele de sub acesta.

     Recunosc, nu suntem genul de oameni care sa cumpere excesiv, mereu am fost practici si am incercat de cele mai multe ori sa luam cadouri utile, necesare persoanelor carora le adresam surpriza.

     Pe de alta parte, in ceea ce priveste cadourile care ne sunt adresate, nu ne deranjeaza absolut deloc sa nu primim si chiar mentionam acest aspect prietenilor si rudelor, consideram ca atmosfera creata si oamenii cu care ne inconjuram conteaza mult mai mult si suntem mai fericiti asa.

     Avem tot ce ne este necesar si chiar suplimentar, apreciem acest lucru enorm si atunci nu punem pret pe obiecte – pana la urma, daca stam sa ne gandim, cadourile primite ne ofera o satisfactie temporara, un sentiment de placere de scurta durata, insa aminitirile momentului si bucuria resimtita vor ramane “inregistrate” in subconstient si acest lucru ne implineste, ne ofera o stare de bine de lunga durata.

     Intrucat luna decembrie este presarata cu multe mese de Craciun, organizate cu parintii si cu prietenii (care in cazul nostru de obieci incep din a doua saptamana a lunii) si cum nu toata lumea accepta Craciunul “fara cadouri”, am inceput sa ne pregatim din timp lista de cumparaturi si astfel la jumatatea lunii noiembrie deja aveam toate cadourile achizitionate si impachetate. Nu sunt extravagante, nu sunt scumpe, sunt utile, unele sunt produse consumabile si pana la urma important este sa fie cu totii multumiti in ziua cu pricina, sa se poata bucura de ele si sa le poata folosi.

     Intotdeauna ne pregatim din timp in ceea ce priveste cumparatul de cadouri, fie ca vorbim de zile de nastere sau sarbatori mai mari, precum Craciunul. Intrucat oamenii intra in “febra sarbatorilor de iarna” de cum se termina noiembrie si pentru evitarea aglomeratiei din magazinele online sau fizice, ni s-a dovedit ca e cea mai buna abordare pentru noi: nu stam pe fuga cu cumparaturile, avem timp sa gasim ceva potrivit daca nu avem inspiratie de moment, evitam aglomeratia si astfel nivelul de stres e redus la minimum (mai ales in ceea ce priveste gasirea produsului dorit pe stoc sau durata de livrare a coletului).

     Voi cum v-ati organizat in ceea ce priveste cadourile?

 

Sursa foto: Pexels

Bilute de karob cu nuci

     Aseara simteam nevoia de un nou preparat dulce. M-am gandit sa ma “joc” putin cu ingredientele si din aceasta joaca a rezultat ce vedeti in poza.

     Reteta se face repede (5 minute timpul de preparare si 12 minute timpul de coacere) si daca aveti ingredientele deja cumparate, puteti incerca preparatul impreuna cu cei mici.

  • Ingrediente:

– 250 grame unt 82% grasime (la temperatura camerei);

–5 linguri miere (dupa 1 an);

– 1 esenta mica de rom;

– 2 oua;

– 300 grame faina 000;

– 1/2 lingurita praf de copt;

– 3 linguri de karob cu varf (pudra de roscove);

– 100 grame nuci macinate.

  • Preparare:

     Daca aveti mixer planetar cu bol, puteti pune toate ingredientele, in ordinea de mai sus si amestecati intai la viteza mica, apoi la viteza mare timp de 2 – 3 minute, pana aluatul devine omogen.

     Daca folositi mixer manual, amestecati mai intai untul, mierea, esenta la care adaugati cele 2 oua pe rand (amestecand dupa fiecare); apoi adaugati faina, praful de copt, nucile macinate si in final pudra de roscove.

     Dupa ce aluatul devine omogen, il puteti transfera in tava de copt pe care punem hartie de copt, sub forma unor bile de dimensiunea unor chiftele si introducem in cuptorul preincalzit la 180ºC timp de 12 minute.

     Din cantitatea mentionata s-au format cca. 40 de bilute.

     Pofta buna!

Evenimente ce marcheaza inceputul iernii pentru copii de 1 Decembrie

     Intrucat maine sarbatorim Ziua Marii Uniri si este un eveniment cu atat mai important cu cat se implinesc 100 de ani de cand s-au unit toate provinciile istorice locuite de romani, se organizeaza diverse festivitati si evenimente pentru copii mari si mici. Totodata, acestea marcheaza inceputul calendaristic al iernii.

     Iata ce evenimente potrivite pentru familiile cu copii vor avea lor maine, de 1 decembrie:

  • Targul de Craciun Rembrandt Christmas Fair

– locatie: Hanul cu Tei, str. Lipscani nr. 63-65;

– detalii: organizat pana pe 26 decembrie, targ de Craciun dedicat celor care apreciaza produsele handmade; program: 12:00 +

  • Atelier de pictat icoane pe sticla pentru copii 4 – 11 ani

– locatie: Casa cu Rost, str. Blanari nr. 23, et. 5;

– detalii: pret 60 lei/ sedinta; program: 11:00 – 13:00

  • Ateliere de teatru si actorie copii 4 – 9 ani

– locatie: Clubul Copiilor Isteti, str. Virgil Plesoianu nr. 14A;

– detalii: 60 min/sedinta x 4 sedinte/ modul; pret 160 lei/ modul; grupe de 5 – 10 copii; program: 10:00 – 12:00

  • Pe Taramul Fanteziei – copii 5 – 10 ani

– locatie: Cabinet Individual de Psihologie Cristina-Mihaela Raileanu, str. C-tin Radulescu Motru nr. 27, bl. 34, sc. A, et. 5, ap. 22;

– detalii: 90 min/sedinta x 4 sedinte (prima fiind pe 1 decembrie si apoi in fiecaare sambata); pret 70 lei/ sedinta; grupa 6 – 8 copii; program: 10:00 +

  • Sarbatoreste Romania – Atelier kid-friendly

– locatie: Made by You, str. Silvestru 57;

– detalii: se picteaza pe ceramica motive traditionale; recomandat pentru toate varstele (copiii sub 5 ani trebuie asistati de parinti); se plateste obiectul din ceramica pictat; program: 11:00 – 20:00;

  • Pictam Iarna pe Sticla, atelier pentru copii 2- 6 ani

– locatie: Tapusele, Joyplace, str. Turnu Magurele nr. 17A;

– detalii: cost bilet 50 lei/ copil (parintii nu platesc, iar cel de-al doilea copil al familiei are reducere 50% din pretul intreg al biletului); program: 18:00 – 19:00

  • Festivalul Fulgilor de Nea

– locatie: Parcul Tineretului, bld. Tineretului

– detalii: organizat pana pe 2 decembrie; program: 10:00 – 20:00

  • Targul Oficial de Craciun Bucuresti 2018

– locatie: Piata Constitutiei

– detalii: organizat pana pe 26 decembrie

  • Manifestatie de Ziua Nationala a Romaniei

– locatie: Arcul de Triumf

– detalii: acrobatii sustinute de Iacarii Acrobati; program: 10:00 – 12:00

  • Ziua Nationala a Romaniei la muzeu

– locatie: Muzeul National Cotroceni, bld. Geniului nr. 1

– detalii: expozitie eveniment – “Marea Unire. De la victoria in Primul Razboi Mondial la Incoronarea Suveranilor Romaniei Mari”; copii sub 14 ani au acces gratuit; program: 09:30 – 15:30

  • 1 Decembrie – atelier pentru copii

– locatie: Cu Chef de Joaca, str. Avram Iancu nr. 32;

– detalii: cost 45 lei/ copil + parinte, grupa 8 copii; program: 11:00 – 13:00

  • Ivan Turbinca – spectacol pentru copii 3 ani +

– locatie: Opera Comica pentru Copii, Calea Giulesti nr. 16;

– detalii: Sala UnderGrant, pret 20 lei/ bilet; program: 10:00 – 11:00 si 12:00 – 13:00

  • Magic Christmas 2018

– locatie: Spitalul Fundeni, sectia de Oncologie pentru copii;

– detalii: organizat pana pe 12 decembrie; colectare jucarii si impartirea lor; program: 12:00 +

  • Daruri de Mos Nicolae 2018

– locatie: Muzeul National al Satului “Dimitrie Gusti”, sos. Kiseleff nr. 30

– detalii: organizat pana pe 5 decembrie se colecteaza donatii de jucarii, haine, dulciuri s.a. pentru copii; program 09:00 – 17:00

  • SoulKids – atelier de Life-Skills pentru copii 6 – 12 ani

– locatie: Education Point, str. Mendeleev nr. 7

– detalii: program format care ajuta copilul sa dezvolte incredere in sine, totul transmis prin jocuri si povesti; pret 650 lei; program: 10:00 – 14:00

  • Nespusele. Expozitie interactiva kid-friendly

– locatie: Institutul Francez – Atrium, bld. Dacia nr. 77

– detalii: organizat pana pe 7 decembrie, intrarea libera; program: luni – vineri 09:00 – 20:00 si sambata 10:00 – 15:00

     Asadar, daca nu aveti deja alte planuri stabilite pentru acest final de saptamana si sunteti in capitala, aveti de unde alege. Daca doriti sa participati la evenimentele in cadrul carora se formeaza grupe de lucru cu copii, este indicat sa luati legatura cu organizatorii pentru verificarea disponibilitatilor si pentru rezervarea locului.

     Distractie placuta!

 

Sursa foto: Pexels

Activitati de interior cu copiii mici pentru momentele cand este prea frig afara

     Iarna si-a intrat in drepturi (cel putin in Bucuresti), nu a mai avut rabdare sa intram oficial in prima luna de anotimp rece. Incepand de astazi, cu putine exceptii, ne rezumam la o singura iesire pe zi, intrucat vremea nu ne mai permite sa stam atat de mult afara ca inainte. Ne bucuram de ninsoare, de zapada depusa, de linistea asternuta in parcuri si de aerul tare si curat in continuare, totodata cu masura.

     Dat fiind faptul ca pe timp de iarna iesim mai putin sau in unele zile chiar deloc (luand in calcul momentele cand temperaturile scad drastic si este ger), avem nevoie de mai multe idei de activitati in interiorul casei.

     Stim cu totii, copiii au o sursa inepuizabila de energie si noi avem nevoie sa ne tinem tari, energici, rabdatori, cu bateriile incarcate si cu mintea limpede, relaxata si in deplina conectare cu cel mic/ cea mica cand vine vorba de activitati impreuna, pentru a ne simti cu totii cat mai bine.

     Noi incercam de fiecare data sa ne mentinem ocupati intr-un mod cat mai placut si distractiv cat este ziua de lunga, indiferent de locul in care ne aflam, afara sau in interior. In casa noastra veselia, rasetele, alergatul, joaca libera, gadilatul sunt la ordinea zilei si este o atmosfera incantatoare.

     Este foarte important pentru sanatatea noastra si a copilului, dar si pentru starea de spirit sa ne simtim conectati, implicati in joaca sub orice forma, prezenti cat putem de mult, sa avem timp de calitate petrecut impreuna – la final de zi, desi mai obositi (ca doar depunem efort suficient), ne simtim atat de bine, plini de fericire, mai plini de iubire, pregatiti pentru inca un rand de joaca, incarcati cu energie pozitiva, fara urma de stari negative, incarcate de stres.

     Fiind mult timp petrecut in casa in perioada urmatoare, m-am gandit sa impartasesc cu voi cateva activitati pe care noi le facem pe parcursul unei zile impreuna cu cel mic, o lista din care sa va puteti inspira atunci cand ramaneti fara idei (bineinteles, joaca este condusa de baietelul nostru in varsta de 1 an si aproape 3 luni, el ne ghideaza in aceasta directie in functie de ce se simte mai confortabil sa faca intr-un moment sau altul):

“v-ati ascunselea” ori de cate ori se poate – de cateva saptamani, este jocul preferat al baiatului nostru si devine din ce in ce mai bun la acest joc pe zi ce trece, e fascinant sa-l urmaresc cum se cuibareste intr-un colt, cum se ascunde dupa mobila, cand vede ca ma apropii de zona unde s-a ascuns (intreband “unde este oare? ca nu il vad“, il vad cu coada ochiului (ca sa nu fac contact vizual direct, sa creada ca nu il vad) cum isi muta pozitionarea discret pe jos, pe sub masa/ scaun ca sa nu il gasesc asa usor;

sortam piese impreuna – avem cateva jocuri de sortat si le aranjam piesele componente in functie de forme/ culori/ perechi de animale, dar incercam sa fim creativi si sa ne extindem imaginatia in afara placajului de lemn pe care ar trebui puse piesele. Atunci cand doreste sa se joace cu ele, are momente cand se joaca concentrat, singur, dar se uita din cand in cand sa verifice ca sunt cu el in camera si are momente cand doreste sa ne implice si pe noi; il rog sa aleaga o piesa din cateva selectate de mine pe care sa o potriveasca, ne impartim piesele de lemn in functie de culoare (mami alege sa potriveasca piesele de culoare verde, tu ce culoare preferi din rosu/ albastru/galben etc.?), sau sa le aranjam sub forma de turn sau chiar sa facem un domino din ele (adica eu il fac si el imprumuta piese de pe parcurs sau le darama cu efect);

facem puzzle-uri, sau mai bine spus le potriveste singur – ii place sa le aibe la indemana si cand se plictiseste de alte activitati, se opreste la puzzle, scoate piesele si potriveste cateva, iar cu celelalte piese incepe sa se plimbe prin casa;

ne uitam pe ilustratiile din carti/ citim/ povestim – in fiecare camera din casa avem cel putin trei carte la vedere pe care cel mic se poate uita linistit, cu mentiunea ca la el in dormitor are acces la doua zone cu carti variate si poate alege altceva oricand doreste. Cand vrea sa faca o pauza de joaca/ alergare/ alte activitati, isi indreapta atentia in directia cartilor (printre cartile sale preferate sunt cele de la National Geographic Kids, cele de la Usborne, Disney si cartile cu Mog). In functie de cartea aleasa, fie da paginile in timp ce eu ii spun ce vede pe pagina sau ii numesc animale/ pasari/ planete, fie imi arata anumite pagini/ ilustratii si ii povestesc despre ce este vorba pe scurt in ele sau daca vrea, ii prezint cartea si personajele principale de pe coperta, iar apoi ii citesc, in timp ce el sta in preajma sau in brate;

Lego si alte seturi de construit – ne jucam clasic, potrivind piesele, insa cateodata ne jucam cu cuburile aranjandu-le sub forma de piramida sau alte forme neunite si il amuza tare ca le poate darama foarte usor;

– ascultam muzica si atunci cand simte nevoia, dansam – noi ascultam muzica multa zilnic, in cazul in care nu cantam la vreun instrument prin casa si il intreb adesea daca doreste sa dansam, iar atunci cand simte nevoia vine in brate, imi confirma ca doreste sa dansam si ne punem pe treaba;

facem muzica – daca nu dispuneti de instrumente muzicale, puteti improviza. Noi avem cateva instrumente muzicale, insa cand dorim sa extindem aceasta sfera, improvizam si transformam si alte obiecte in instrumente muzicale (de exemplu, avem o cutie rotunda simpatica in care isi tine niste mingi cel mic si cateodata o intoarcem si devine toba; la bucatarie anumite obiecte/ ustensile suna foarte melodios si e placut sa devenim creativi);

– pase cu mingea – fie arunca o minge mai mare prin casa pentru a o plimba si a da cateodata cu piciorul in ea, fie ia mingile mici si le arunca in directia motanului pentru ca acesta sa le prinda, intrucat il amuza ca pisicul doreste sa se joace cu obiectele rotunde;

– “zburam” – are un avion mic cu cheita, pe care o invartim si avionul incearca sa inainteze pe jos si ii place sa il tina in mana dupa ce intorc cheita si fuge cu el dintr-o camera in alta, iar noi fugim dupa el si il intrebam unde zboara;

– “coloram” – sa zicem ca putem numi aceasta activitate in acest fel, dar mai degraba se intampla astfel: avem carioci speciale pentru varsta de 1 an + (superlavabile, non-toxice) si noi ii aratam cum se face, cum desenam cateva forme geometrice si apoi cum le umplem cu culoare, apoi el ia foaia si fuge prin casa cu ea sau degusta cariocile; recunosc ca a incercat de cateva ori sa puna varful pe foaie, nu i-a iesit tocmai cum se astepta, dar o sa ajunga si in acel punct;

plimbare cu cutia – avem o cutie de depozitare pe care o folosim pe post de lighean atunci cand sortam rufele pentru spalat/ uscat si ii place la nebunie sa se urce in ea si sa il impingem prin casa, se distreaza pe cinste si joaca poate sa dureze si 7 – 10 minute neintrerupte (timp in care spatele nostru nu mai “zice” nimic, ca doar nu mai poate);

ne jucam cu perne moi de decor – pe coltarul din sufragerie ne-am alocat un mic spatiu doar pentru pernele de acest fel, sunt tare simpatice si celui mic ii place sa se joace cu ele, sa se arunce in ele efectiv; altfel, se lasa pe spate pe coltar si ii aruncam usor perna spre el sau facem pase cu perna, de la mami la tati si invers – cel mic se amuza copios si are momente cand se intinde dupa perna sa o prinda, e foarte amuzant.

     Ce alte activitati desfasurati in casa cu cei mici atunci cand vremea nu va permite sa va plimbati?

Sursa foto: Pexels

Magica varsta de 1 an – cum am sarbatorit ziua de nastere

     Timpul trecea, asa ca vazand ca ne apropiam de momentul zilei de nastere a celui mic ne-am gandit sa organizam o mica petrecere.

     Nu va ganditi ca am facut clasicul demers al sarbatoririi varstei de 1 an cu “taierea motului”, “ruperea turtei”, “alegerea obiectelor din tavita” sau alte obiceiuri si traditii. Nu, nu suntem traditionalisti, mereu am considerat ca e necesar sa ne adaptam stilului nostru si da, am citit despre obiceiuri (ce se organizeaza in mod clasic si de ce se face o activitate anume), insa daca am considerat ca nu ni se potrivesc, nu am pus in practica, mai ales ca nu suntem genul de persoane care sa faca un lucru doar de dragul de a-l face, pentru ca asa se face/ asa se stie/ nu s-a vazut altfel.

     Daca facem lucrurile diferit nu inseamna ca le facem gresit, ci doar ca nu le facem ca majoritatea; celor mai multi oameni le este teama sa iasa din tipar, sa isi expuna parerea si sa isi aplice punctul de vedere, mai ales in momentele in care pot decide acest lucru si nu de putine ori ajung sa se complaca in situatii care nu le surad, dar le lasa fara sa se implice mai mult doar ca sa “faca pe placul celorlalti”, pentru ca asa se asteapta cei din jur sa se intample (de exemplu la evenimente precum nunta, botez, alt tip de petrecere/ zile de nastere).

  • Organizarea zilei de nastere

     Am pastrat modelul nostru de a-l sarbatori pe baiatul nostru mult iubit cu un grup restrans de persoane, dupa cum ne-am organizat si alte evenimente importante din viata noastra. Cel mai bine si placut este sa fim inconjurati de oamenii cei mai apropiati noua, cei mai dragi, parinti si prieteni apropiati, oameni cu care ne simtim cel mai confortabil.

     Organizarea efectiva cred ca a inceput cu doua luni inainte – dupa ce am scris lista cu cei pe care doream sa ii invitam sa sarbatoreasca alaturi de noi ziua de nastere, am numarat 24 de persoane. Perfect! Nu aveam nevoie de mai multi oameni (cunoscuti, rude) ca sa ne simtim bine si sa fie o zi minunata. Am mentionat persoanelor din timp, pentru a fi siguri ca nu e din scurt si ca pot participa alaturi de noi la ziua celui mic.

     Cunoscand numarul de persoane care ni se vor alatura (intrucat au confirmat toti prezenta si le multumim foarte mult pentru asta), am putut face rezervare la un restaurant local, discret, unde aveam siguranta ca mancarea este gustoasa, preturile sunt mai mult decat accesibile, restaurantul este curat si cu o atmosfera placuta, si muzica buna. Nu mai era altceva de bifat.

  • Cum a decurs totul

     Ca sa ne pastram “aura de netraditionalisti”, am specificat expres ca va fi o iesire intre apropiati pe care o vom plati noi si nu o masa la restaurant pe care sa se simta ei nevoiti sa o plateasca. Nu am facut petrecere cu meniu (sincer, nu agreez deloc ideea de “bani in plic”), ci am lasat la latitudinea fiecaruia sosit sa isi comande dupa preferinta, considerand ca e cea mai potrivita abordare. Si nu am dat gres – toata lumea a fost multumita, fiecare putand sa comande dupa bunul plac ce dorea sa incerce in ziua respectiva, fara a avea impuse anumite feluri de mancare care poate nu ar fi fost pe gustul lor.

     Intre timp, cu cel mic am mers la locul de joaca, iar apoi a dorit sa se joace cu cateva dintre lucrurile pe care le primise cadou si care i-au atras atentia la prima vedere.

     Iesirea a fost timp de cateva ore la restaurant, ora stabilita acomodand programul de somn al celui mic si fara sa ii afecteze ulterior programul de somn – am stabilit ora 16 si am petrecut timp impreuna pana la ora 19:30. Cu restaurantul aproape de casa, am ajuns in timp pentru a ne pregati de seara si pentru odihna fara decalarea orei de somn.

     De asemenea, a ajutat foarte mult faptul ca i-am povestit din timp unde mergem, cu cine ne intalnim acolo si care este scopul iesirii la restaurant, a ajutat faptul ca ii cunostea pe toti cei prezenti si la final de zi nu s-a simtit iritat sau suprastimulat.

  • Aspecte care au contat in organizarea petrecerii pentru ziua de nastere a copilului mic

– sa facem totul cat mai placut, cat mai simplu, fara traditii si obiceiuri;

– restaurantul sa fie aproape de casa, pentru a nu-l decala pe cel mic cu programul de somn din timpul zilei;

– sa fie loc de joaca in interiorul/ exteriorul restaurantului pentru a oferi alternativa de joaca copiilor;

– petrecerea sa fie organizata ziua, nu seara/ noaptea pentru a nu-l debusola in ceea ce priveste somnul din timpul noptii (daca ar fi fost eveniment organizat noaptea cu siguranta agitatia si galagia nu i-ar fi priit si nu s-ar fi odihnit corespunzator);

– sa se mentina un cerc restrans de oameni invitati, ideal sa fie cunoscuti si de copil (daca nu ii poate cunoaste pe toti inainte, sa ii aratati fotografii cu persoanele respective, pentru a-l familiariza pe copil cu fetele invitatilor);

– sa fie o atmosfera familiara;

– sa fie un nvel redus de zgomot si de agitatie pentru a evita suprastimularea baietelului nostru;

– sa nu fim inconjurati de ecrane (dupa cum bine stim, in multe restaurante exista televizoare cu diagonala mare care nu pot fi evitate de copii);

– financiar, costurile sa nu fie prea ridicate.

     Voi cum ati organizat petrecerea pentru sarbatorirea varstei de 1 an a copilului?

 

Sursa foto: Pexels