Eruptia dentara la copii

     Una dintre preocuparile majore ale parintilor o reprezinta eruptia dentara, perioada care incepe in majoritatea cazurilor la 6 luni ale bebelusului si dureaza pana spre varsta de 2 ani si jumatate. In toata aceasta perioada si nu numai, este nevoie de o ingrijire atenta a dintilor de lapte.

      Ceea ce nu cunoastem multi dintre noi este ca radacinile (mugurii) dintilor se formeaza inca din viata intrauterina, la nastere dintii avand deja o mare parte din smalt formata, iar in cazuri extrem de rare, pot fi bebelusi care se nasc cu cativa dinti erupti.

  • Perioadele aproximative de timp in care apar dintii de lapte

     Dentitia temporara este alcatuita din 20 de dinti care vor erupe, in general, astfel:

– 6 luni – 8 luni – incisivii centrali inferiori;

– 8 luni – 10 luni – incisivii centrali superiori;

– 10 luni – 12 luni – incisivii laterali superiori si inferiori;

– 12 luni – 18 luni –  molarii primi inferiori si superiori;

– 18 luni – 24 luni – caninii;

– 24 luni – 30 luni – molarii secunzi inferiori si superiori.

     Important de mentionat faptul ca perioada de eruptie nu reprezinta o regula si este doar informativ scrisa, astfel ca bebelusul vostru poate avea traseul general cel mai des intalnit in cazul eruptiei dentare, sau poate avea parte de eruptie mai devreme (de la 2 – 3 luni) sau mai tarziu decat media copiilor (11 – 12 luni). Cel mai indicat este sa nu va induceti un stres suplimentar daca nu “urmareste” ordinea de aparitie in perioadele mentionate, atat timp cat totul decurge normal si este sanatos.

     Totusi, daca considerati ca perioada de incepere a dentitiei temporare este cu mult intarziata, cel mai bine este sa vorbiti cu medicul pediatru care urmareste evolutia copilului si sa faceti o vizita medicului pedodont, pentru verificari suplimentare.

  • Simptome care indica aparitia dintilor de lapte

– saliva abundenta;

– iritabilitate;

– eventuala tuse cauzata de saliva in exces;

– iritatie la nivelul pielii in jurul gurii din cauza salivei in exces;

– gingie inrosita, inflamata;

– mancarime la nivelul gingiei;

– gingie intarita in locul unde va erupe dintele;

– durere locala;

– apasat/ tras de urechi (durere extinsa din cauza eruptiei dentare);

– frecatul/ palmuitul obrajilor;

– apasarea gingiei cu degetul;

– muscat/ ros jucarii si orice alte obiecte ii ies in cale;

– somn des intrerupt.

  • Ingrijirea gingiei si a dentitiei temporare

     Inca de la primele semne de salivat excesiv, este bine sa curatam zilnic, de doua ori pe zi, gingia prin masarea acesteia cu un degetar special, textil, care ajuta la mentinerea unei cavitati bucale curate.

     Incepand cu aparitia primului dinte, este indicat sa facem trecerea de la degetar la periuta de dinti speciala, cu peri moi (noi, dupa cautari selective, am ramas fideli acestui model, cu care cel mic se impaca foarte bine, acceptand-o cu usurinta), impreuna cu care putem folosi o pasta de dinti fara fluor (sau cu o cantitate minima de fluor) – acest aspect este foarte important, intrucat copiii mici nu isi pot clati gura singuri.

     De asemenea, pentru prevenirea problemelor dentare, cel mai indicat este sa evitam ingredientele si respectiv, mancarurile provocatoare de carii, precum zaharul si dulciurile, in general, care contin zahar si alti aditivi.

  • Reducerea nivelului de durere cauzat de eruptia dentara

     Intrucat eruptia dentara, de cele mai multe ori, cauzeaza un nivel de discomfort ridicat bebelusului, putem incerca sa ii reducem intensitatea durerilor prin:

– oferirea de jucarii/ inele dentare special concepute pentru ros/ muscat;

– aplicarea unui gel gingival la nivel local;

– masarea gingiilor;

– alaptat

  • Cum a fost, pana acum, in cazul nostru

     La 1 an si 4 luni, cel mic are 4 dinti si este pe cale sa isi faca aparitia al cincilea.

     In cazul lui, durerile asociate eruptiei dentare au inceput in jurul varstei de 3 luni, insa prima eruptie a avut loc de-abia la 11 luni.

     Simptomele cele mai frecvent manifestate sunt apasarea gingiei, trasul de urechi, gingie inflamata, salivare excesiva si iritatie cutanata, in jurul gurii si la nivelul barbiei, impreuna cu treziri dese noaptea, cand durerea incepe sa fie de nesuportat.

     Desi dintii au inceput sa iasa destul de tarziu, nu au fost probleme de nivel medical, nu ne-am facut griji si nici nu au fost probleme in ceea ce priveste alimentatia, el adaptandu-se sa manance muscat cu gingia bucati de mancare, inainte de aparitia dintilor.

     Tot ce va pot spune este ca in anumite momente, cand durerea isi atinge apogeul, devine sensibilizat rau in zona cu pricina si nu doreste sa il atingem, nici macar pentru a-l masa cu gel.

     Oricum ar fi si oricat de repede sau de lent ar erupe dintii temporari, imi doresc sa ramaneti rabdatori, calmi, empatici, alaturi de cei mici. Este important sa le puteti alina durerea cum puteti mai bine, chiar si prin simplia prezenta si imbratisari. Stiindu-va langa ei, vor trece mai usor peste aceasta perioada si daca sunt implicati cu voi in diverse activitati, vor percepe ca fiind mai suportabila durerea.

 

Surse articol: Link1Link2Link3

Sursa foto: Pexels

Pregatiti pentru Craciun

     Luna decembrie: o luna de relaxare, liniste, pace, final de an, sarbatoare, timp impreuna cu familia, bradul de Craciun, culori peste tot, oras vesel. Cam asta imi vine in minte cand ma gandesc la perioada sarbatorilor de iarna.

     Este o perioada frumoasa, destinata odihnei si reflectarii de sine, a timpului de calitate in care macar pentru o clipa sa nu stam pe fuga ci sa ne bucuram impreuna de moment si sa fim recunoscatori pentru tot ce avem (este mult mai importanta implinirea sufleteasca, decat orice bogatie materiala).

     Totodata, luna decembrie, dupa cum multa lume cunoaste, se mai numeste si “luna cadourilor”, intrucat la final de luna vine Mos Craciun (pentru cei care transmit povestea asta copiilor lor) si cumva parca retraim copilaria prin ochii celor mici, imbiati de muzica de poveste, mirosul specific de mandarine si scortisoara, bradul colorat si surprizele de sub acesta.

     Recunosc, nu suntem genul de oameni care sa cumpere excesiv, mereu am fost practici si am incercat de cele mai multe ori sa luam cadouri utile, necesare persoanelor carora le adresam surpriza.

     Pe de alta parte, in ceea ce priveste cadourile care ne sunt adresate, nu ne deranjeaza absolut deloc sa nu primim si chiar mentionam acest aspect prietenilor si rudelor, consideram ca atmosfera creata si oamenii cu care ne inconjuram conteaza mult mai mult si suntem mai fericiti asa.

     Avem tot ce ne este necesar si chiar suplimentar, apreciem acest lucru enorm si atunci nu punem pret pe obiecte – pana la urma, daca stam sa ne gandim, cadourile primite ne ofera o satisfactie temporara, un sentiment de placere de scurta durata, insa aminitirile momentului si bucuria resimtita vor ramane “inregistrate” in subconstient si acest lucru ne implineste, ne ofera o stare de bine de lunga durata.

     Intrucat luna decembrie este presarata cu multe mese de Craciun, organizate cu parintii si cu prietenii (care in cazul nostru de obieci incep din a doua saptamana a lunii) si cum nu toata lumea accepta Craciunul “fara cadouri”, am inceput sa ne pregatim din timp lista de cumparaturi si astfel la jumatatea lunii noiembrie deja aveam toate cadourile achizitionate si impachetate. Nu sunt extravagante, nu sunt scumpe, sunt utile, unele sunt produse consumabile si pana la urma important este sa fie cu totii multumiti in ziua cu pricina, sa se poata bucura de ele si sa le poata folosi.

     Intotdeauna ne pregatim din timp in ceea ce priveste cumparatul de cadouri, fie ca vorbim de zile de nastere sau sarbatori mai mari, precum Craciunul. Intrucat oamenii intra in “febra sarbatorilor de iarna” de cum se termina noiembrie si pentru evitarea aglomeratiei din magazinele online sau fizice, ni s-a dovedit ca e cea mai buna abordare pentru noi: nu stam pe fuga cu cumparaturile, avem timp sa gasim ceva potrivit daca nu avem inspiratie de moment, evitam aglomeratia si astfel nivelul de stres e redus la minimum (mai ales in ceea ce priveste gasirea produsului dorit pe stoc sau durata de livrare a coletului).

     Voi cum v-ati organizat in ceea ce priveste cadourile?

 

Sursa foto: Pexels

Activitati de interior cu copiii mici pentru momentele cand este prea frig afara

     Iarna si-a intrat in drepturi (cel putin in Bucuresti), nu a mai avut rabdare sa intram oficial in prima luna de anotimp rece. Incepand de astazi, cu putine exceptii, ne rezumam la o singura iesire pe zi, intrucat vremea nu ne mai permite sa stam atat de mult afara ca inainte. Ne bucuram de ninsoare, de zapada depusa, de linistea asternuta in parcuri si de aerul tare si curat in continuare, totodata cu masura.

     Dat fiind faptul ca pe timp de iarna iesim mai putin sau in unele zile chiar deloc (luand in calcul momentele cand temperaturile scad drastic si este ger), avem nevoie de mai multe idei de activitati in interiorul casei.

     Stim cu totii, copiii au o sursa inepuizabila de energie si noi avem nevoie sa ne tinem tari, energici, rabdatori, cu bateriile incarcate si cu mintea limpede, relaxata si in deplina conectare cu cel mic/ cea mica cand vine vorba de activitati impreuna, pentru a ne simti cu totii cat mai bine.

     Noi incercam de fiecare data sa ne mentinem ocupati intr-un mod cat mai placut si distractiv cat este ziua de lunga, indiferent de locul in care ne aflam, afara sau in interior. In casa noastra veselia, rasetele, alergatul, joaca libera, gadilatul sunt la ordinea zilei si este o atmosfera incantatoare.

     Este foarte important pentru sanatatea noastra si a copilului, dar si pentru starea de spirit sa ne simtim conectati, implicati in joaca sub orice forma, prezenti cat putem de mult, sa avem timp de calitate petrecut impreuna – la final de zi, desi mai obositi (ca doar depunem efort suficient), ne simtim atat de bine, plini de fericire, mai plini de iubire, pregatiti pentru inca un rand de joaca, incarcati cu energie pozitiva, fara urma de stari negative, incarcate de stres.

     Fiind mult timp petrecut in casa in perioada urmatoare, m-am gandit sa impartasesc cu voi cateva activitati pe care noi le facem pe parcursul unei zile impreuna cu cel mic, o lista din care sa va puteti inspira atunci cand ramaneti fara idei (bineinteles, joaca este condusa de baietelul nostru in varsta de 1 an si aproape 3 luni, el ne ghideaza in aceasta directie in functie de ce se simte mai confortabil sa faca intr-un moment sau altul):

“v-ati ascunselea” ori de cate ori se poate – de cateva saptamani, este jocul preferat al baiatului nostru si devine din ce in ce mai bun la acest joc pe zi ce trece, e fascinant sa-l urmaresc cum se cuibareste intr-un colt, cum se ascunde dupa mobila, cand vede ca ma apropii de zona unde s-a ascuns (intreband “unde este oare? ca nu il vad“, il vad cu coada ochiului (ca sa nu fac contact vizual direct, sa creada ca nu il vad) cum isi muta pozitionarea discret pe jos, pe sub masa/ scaun ca sa nu il gasesc asa usor;

sortam piese impreuna – avem cateva jocuri de sortat si le aranjam piesele componente in functie de forme/ culori/ perechi de animale, dar incercam sa fim creativi si sa ne extindem imaginatia in afara placajului de lemn pe care ar trebui puse piesele. Atunci cand doreste sa se joace cu ele, are momente cand se joaca concentrat, singur, dar se uita din cand in cand sa verifice ca sunt cu el in camera si are momente cand doreste sa ne implice si pe noi; il rog sa aleaga o piesa din cateva selectate de mine pe care sa o potriveasca, ne impartim piesele de lemn in functie de culoare (mami alege sa potriveasca piesele de culoare verde, tu ce culoare preferi din rosu/ albastru/galben etc.?), sau sa le aranjam sub forma de turn sau chiar sa facem un domino din ele (adica eu il fac si el imprumuta piese de pe parcurs sau le darama cu efect);

facem puzzle-uri, sau mai bine spus le potriveste singur – ii place sa le aibe la indemana si cand se plictiseste de alte activitati, se opreste la puzzle, scoate piesele si potriveste cateva, iar cu celelalte piese incepe sa se plimbe prin casa;

ne uitam pe ilustratiile din carti/ citim/ povestim – in fiecare camera din casa avem cel putin o carte la vedere pe care cel mic se poate uita linistit, cu mentiunea ca la el in dormitor are acces la doua zone cu carti variate si poate alege altceva oricand doreste. Cand vrea sa faca o pauza de joaca/ alergare/ alte activitati, isi indreapta atentia in directia cartilor (printre cartile sale preferate sunt cele de la National Geographic Kids, cele de la Usborne, Disney si cartile cu Mog). In functie de cartea aleasa, fie da paginile in timp ce eu ii spun ce vede pe pagina sau ii numesc animale/ pasari/ planete, fie imi arata anumite pagini/ ilustratii si ii povestesc despre ce este vorba pe scurt in ele sau daca vrea, ii prezint cartea si personajele principale de pe coperta, iar apoi ii citesc, in timp ce el sta in preajma sau in brate;

Lego si alte seturi de construit – ne jucam clasic, potrivind piesele, insa cateodata ne jucam cu cuburile aranjandu-le sub forma de piramida sau alte forme neunite si il amuza tare ca le poate darama foarte usor;

– ascultam muzica si atunci cand simte nevoia, dansam – noi ascultam muzica multa zilnic, in cazul in care nu cantam la vreun instrument prin casa si il intreb adesea daca doreste sa dansam, iar atunci cand simte nevoia vine in brate, imi confirma ca doreste sa dansam si ne punem pe treaba;

facem muzica – daca nu dispuneti de instrumente muzicale, puteti improviza. Noi avem cateva instrumente muzicale, insa cand dorim sa extindem aceasta sfera, improvizam si transformam si alte obiecte in instrumente muzicale (de exemplu, avem o cutie rotunda simpatica in care isi tine niste mingi cel mic si cateodata o intoarcem si devine toba; la bucatarie anumite obiecte/ ustensile suna foarte melodios si e placut sa devenim creativi);

– pase cu mingea – fie arunca o minge mai mare prin casa pentru a o plimba si a da cateodata cu piciorul in ea, fie ia mingile mici si le arunca in directia motanului pentru ca acesta sa le prinda, intrucat il amuza ca pisicul doreste sa se joace cu obiectele rotunde;

– “zburam” – are un avion mic cu cheita, pe care o invartim si avionul incearca sa inainteze pe jos si ii place sa il tina in mana dupa ce intorc cheita si fuge cu el dintr-o camera in alta, iar noi fugim dupa el si il intrebam unde zboara;

– “coloram” – sa zicem ca putem numi aceasta activitate in acest fel, dar mai degraba se intampla astfel: avem carioci speciale pentru varsta de 1 an + (superlavabile, non-toxice) si noi ii aratam cum se face, cum desenam cateva forme geometrice si apoi cum le umplem cu culoare, apoi el ia foaia si fuge prin casa cu ea sau degusta cariocile; recunosc ca a incercat de cateva ori sa puna varful pe foaie, nu i-a iesit tocmai cum se astepta, dar o sa ajunga si in acel punct;

plimbare cu cutia – avem o cutie de depozitare pe care o folosim pe post de lighean atunci cand sortam rufele pentru spalat/ uscat si ii place la nebunie sa se urce in ea si sa il impingem prin casa, se distreaza pe cinste si joaca poate sa dureze si 7 – 10 minute neintrerupte (timp in care spatele nostru nu mai “zice” nimic, ca doar nu mai poate);

ne jucam cu perne moi de decor – pe coltarul din sufragerie ne-am alocat un mic spatiu doar pentru pernele de acest fel, sunt tare simpatice si celui mic ii place sa se joace cu ele, sa se arunce in ele efectiv; altfel, se lasa pe spate pe coltar si ii aruncam usor perna spre el sau facem pase cu perna, de la mami la tati si invers – cel mic se amuza copios si are momente cand se intinde dupa perna sa o prinda, e foarte amuzant.

     Ce alte activitati desfasurati in casa cu cei mici atunci cand vremea nu va permite sa va plimbati?

Sursa foto: Pexels

Magica varsta de 1 an – cum am sarbatorit ziua de nastere

     Timpul trecea, asa ca vazand ca ne apropiam de momentul zilei de nastere a celui mic ne-am gandit sa organizam o mica petrecere.

     Nu va ganditi ca am facut clasicul demers al sarbatoririi varstei de 1 an cu “taierea motului”, “ruperea turtei”, “alegerea obiectelor din tavita” sau alte obiceiuri si traditii. Nu, nu suntem traditionalisti, mereu am considerat ca e necesar sa ne adaptam stilului nostru si da, am citit despre obiceiuri (ce se organizeaza in mod clasic si de ce se face o activitate anume), insa daca am considerat ca nu ni se potrivesc, nu am pus in practica, mai ales ca nu suntem genul de persoane care sa faca un lucru doar de dragul de a-l face, pentru ca asa se face/ asa se stie/ nu s-a vazut altfel.

     Daca facem lucrurile diferit nu inseamna ca le facem gresit, ci doar ca nu le facem ca majoritatea; celor mai multi oameni le este teama sa iasa din tipar, sa isi expuna parerea si sa isi aplice punctul de vedere, mai ales in momentele in care pot decide acest lucru si nu de putine ori ajung sa se complaca in situatii care nu le surad, dar le lasa fara sa se implice mai mult doar ca sa “faca pe placul celorlalti”, pentru ca asa se asteapta cei din jur sa se intample (de exemplu la evenimente precum nunta, botez, alt tip de petrecere/ zile de nastere).

  • Organizarea zilei de nastere

     Am pastrat modelul nostru de a-l sarbatori pe baiatul nostru mult iubit cu un grup restrans de persoane, dupa cum ne-am organizat si alte evenimente importante din viata noastra. Cel mai bine si placut este sa fim inconjurati de oamenii cei mai apropiati noua, cei mai dragi, parinti si prieteni apropiati, oameni cu care ne simtim cel mai confortabil.

     Organizarea efectiva cred ca a inceput cu doua luni inainte – dupa ce am scris lista cu cei pe care doream sa ii invitam sa sarbatoreasca alaturi de noi ziua de nastere, am numarat 24 de persoane. Perfect! Nu aveam nevoie de mai multi oameni (cunoscuti, rude) ca sa ne simtim bine si sa fie o zi minunata. Am mentionat persoanelor din timp, pentru a fi siguri ca nu e din scurt si ca pot participa alaturi de noi la ziua celui mic.

     Cunoscand numarul de persoane care ni se vor alatura (intrucat au confirmat toti prezenta si le multumim foarte mult pentru asta), am putut face rezervare la un restaurant local, discret, unde aveam siguranta ca mancarea este gustoasa, preturile sunt mai mult decat accesibile, restaurantul este curat si cu o atmosfera placuta, si muzica buna. Nu mai era altceva de bifat.

  • Cum a decurs totul

     Ca sa ne pastram “aura de netraditionalisti”, am specificat expres ca va fi o iesire intre apropiati pe care o vom plati noi si nu o masa la restaurant pe care sa se simta ei nevoiti sa o plateasca. Nu am facut petrecere cu meniu (sincer, nu agreez deloc ideea de “bani in plic”), ci am lasat la latitudinea fiecaruia sosit sa isi comande dupa preferinta, considerand ca e cea mai potrivita abordare. Si nu am dat gres – toata lumea a fost multumita, fiecare putand sa comande dupa bunul plac ce dorea sa incerce in ziua respectiva, fara a avea impuse anumite feluri de mancare care poate nu ar fi fost pe gustul lor.

     Intre timp, cu cel mic am mers la locul de joaca, iar apoi a dorit sa se joace cu cateva dintre lucrurile pe care le primise cadou si care i-au atras atentia la prima vedere.

     Iesirea a fost timp de cateva ore la restaurant, ora stabilita acomodand programul de somn al celui mic si fara sa ii afecteze ulterior programul de somn – am stabilit ora 16 si am petrecut timp impreuna pana la ora 19:30. Cu restaurantul aproape de casa, am ajuns in timp pentru a ne pregati de seara si pentru odihna fara decalarea orei de somn.

     De asemenea, a ajutat foarte mult faptul ca i-am povestit din timp unde mergem, cu cine ne intalnim acolo si care este scopul iesirii la restaurant, a ajutat faptul ca ii cunostea pe toti cei prezenti si la final de zi nu s-a simtit iritat sau suprastimulat.

  • Aspecte care au contat in organizarea petrecerii pentru ziua de nastere a copilului mic

– sa facem totul cat mai placut, cat mai simplu, fara traditii si obiceiuri;

– restaurantul sa fie aproape de casa, pentru a nu-l decala pe cel mic cu programul de somn din timpul zilei;

– sa fie loc de joaca in interiorul/ exteriorul restaurantului pentru a oferi alternativa de joaca copiilor;

– petrecerea sa fie organizata ziua, nu seara/ noaptea pentru a nu-l debusola in ceea ce priveste somnul din timpul noptii (daca ar fi fost eveniment organizat noaptea cu siguranta agitatia si galagia nu i-ar fi priit si nu s-ar fi odihnit corespunzator);

– sa se mentina un cerc restrans de oameni invitati, ideal sa fie cunoscuti si de copil (daca nu ii poate cunoaste pe toti inainte, sa ii aratati fotografii cu persoanele respective, pentru a-l familiariza pe copil cu fetele invitatilor);

– sa fie o atmosfera familiara;

– sa fie un nvel redus de zgomot si de agitatie pentru a evita suprastimularea baietelului nostru;

– sa nu fim inconjurati de ecrane (dupa cum bine stim, in multe restaurante exista televizoare cu diagonala mare care nu pot fi evitate de copii);

– financiar, costurile sa nu fie prea ridicate.

     Voi cum ati organizat petrecerea pentru sarbatorirea varstei de 1 an a copilului?

 

Sursa foto: Pexels

Cum am scapat noi de suzeta (sau, mai bine spus, cum nu a fost nevoie de interventie)

     Suzeta, suptul degetului sau nicio varianta (de preferat)? Imi imaginez ca este un subiect comun pentru parinti. Recunosc, intrebari ne-am adresat si noi cu privire la acest aspect: daca ii oferim suzeta, va deveni dependent? Cum putem sa reducem utilizarea ei ca sa nu fie un factor de stres pentru cel mic lipsa suzetei? Dar nu a fost cazul.

    In cazul nostru, sau mai bine spus, al bebelusului, suzeta a fost mai degraba un accesoriu si absolut deloc o necesitate – un accesoriu foarte putin timp folosit, pe o perioada de maximum 4 luni daca stau bine sa ma gandesc, doar in momentele cand ieseam afara cu carutul la plimbare si doar in cazurile in care il durea gingia puternic, simtind nevoia sa roada (a avut o “Girafa Sophie” pentru dentitie, foarte utila, insa in casa o agrea cel mai mult, afara nefiind la fel de tentat sa o “mestece”). Altfel, nu.

     Dupa o perioada, desi avea suzeta in carut in caz de nevoie, nu o mai baga in seama deloc si nu am mai luat-o cu noi afara. Ne intrebam daca il va deranja, eram curiosi sa observam daca incepe sa devina agitat de lipsa acesteia, insa cel mic a fost la fel de vesel, de fericit si nu stresat de faptul ca nu mai luam la plimbare suzeta in carut.

     Intrucat a fost permanent impreuna cu mine atat acasa, cat si in alte imprejurari si datorita faptului ca a fost si este alaptat in continuare la cerere (atat cat sa nu se decaleze cu mesele), nu a avut vreodata problema in ceea ce priveste suptul degetului sau dependenta fata de suzeta.

     Am auzit atatea povesti, am citit suficient de multe informatii in aceasta directie, insa cele mai multe informatii erau transmise subiectiv, tinzand catre o directie (suzeta da dependenta) sau alta (daca nu i se ofera suzeta, copilul isi va suge degetul si scapa mai greu de acest tic decat de suzeta).

     Copiii ajung sa ceara suzeta (care de cele mai multe ori le este la indemana) sau sa isi suga degetul intrucat simt lipsa apropierii de mama si acesta este modul in care ei isi reduc temporar nivelul de stres, de anxietate.

     De multe ori, cei mici cu suflet pur, daca nu simt nevoia de hrana in momentul respectiv, de lapte matern, dar vor totusi la san, ne transmit ca au nevoie de multa de iubire, de apropiere constanta, de alinare si de alintare, vor sa se simta in siguranta, confortabil, sa se simta cuprinsi de bratele noastre, sa auda respiratia noastra, sa isi regleze bataile inimii in ritm cu ale noastre, ale mamelor lor. Poate de multe ori nici nu doresc sa stea atasati la san prea mult timp, ci doar sa vada si sa simta disponibilitate din partea fiintei in care au cea mai mare incredere.

     Imi dau seama ca in cadrul fiecarei familii, aspectele legate de suzeta/ suptul degetul/ alaptat la cerere difera – oamenii sunt diferiti, abordarile sunt diverse, poate este vorba de o familie cu mai multi copii, poate mama nu poate sta acasa impreuna cu bebelusul pe cat de mult si-ar dori, poate exista si varianta in care sa nu poata fi posibila alaptarea. Oricare ar fi motivul, este decizia fiecareia dintre voi si o respect.

     Totodata, este bine sa oferim mai multa atentie celui mic/ celei mici si sa incercam sa observam daca putem satisface si altfel nevoile decat prin oferirea suzetei ca sa faca liniste, sa se tina ocupat/ ocupata, pentru ca e mai usor sau din alte motive puerile. Intotdeauna reactiile si comportamentele copiilor nostri indica faptul ca exista nevoi nesatisfacute si acesta este modul cel mai usor pentru ei de a ne arata ce simt.

     Voi cum ati procedat, ati oferit copilului suzeta? Daca da, cat de usor a renuntat la aceasta?

 

Sursa foto: Pixabay

O pauza binemeritata

     Acum cateva dimineti ne jucam prin casa, in timp ce pe fundal se auzeau melodii de Craciun (am zis sa ne intram cum se cuvinte in atmosfera sarbatorilor de iarna).

     Era in jur 08:20. Dupa multa joaca, alergat prin casa, citit, pupat motanul si alte activitati incantatoare, asa cum se intampla in fiecare zi de la prima ora, cel mic dorea o pauza de relaxare la sanul mamei, asa ca m-am conformat – mai avea o ora si alte cateva minute pana la gustarea de dimineata, nu il decala cu mancatul fructelor si in plus, ce mod mai placut de a lua o pauza decat sa ne imbratisam si sa ne mai conectam putin.

     Ne-am asezat tacticos in balansoar si dupa ce puisorul s-a facut confortabil, s-a relaxat asa de mult incat l-a luat somnul; l-am simtit imediat moale si i-am soptit faptul ca daca doreste, poate dormi la mine in brate (daca nu simte ca e momentul de somn, chiar daca se vede ca a obosit, oricum se ridica imediat dupa ce se hidrateaza si cu cateva exceptii, doarme doar in al sau pat), asa ca in timp ce fredonam si ne leganam usor, somnul si-a intrat in drepturi.

     Si am ramas asa, imbratisati, conectati timp de mai bine de 40 de minute. Un timp minunat, o pauza de nepretuit.

     Desigur, mi-as fi dorit, in timpul in care el de obicei isi face somnul in pat, sa mai scriu pentru blog, ori sa citesc, insa ce am simtit in momentele acelea si toata abundenta de hormon al iubirii (oxitocina) care ne “inundase” corpurile lipite era de nepretuit, nu mai conta nimic altceva.

     Timpul acesta de calitate sub orice forma a sa (momentele tandre, imbratisari, sarutari, momente de alaptat) este deosebit de important pentru a putea ramane permanent conectati cu cel mic, pentru a ne simti acolo langa el, pentru a se simti iubit, increzator, confortabil, in siguranta si pentru a-i oferi baza emotionala sanatoasa pentru perioada adulta.

     Va incurajez, ca macar o data la un interval de timp, sa va opriti din ceea ce faceti, sa va iesiti din rutina si sa va conectati cat puteti de mult cu copilul, acest timp va trece, copilul va creste si tot ce simtiti acum va ramane “intiparit” in voi, in ei, insa daca timpul trece fara a fi umplut cu aceste momente, nu mai poate fi recuperat.

 

Sursa foto: Pexels


Mai puteti citi:

Ce faci atunci cand 24 de ore intr-o singura zi nu sunt suficiente

Recomandari pe timp de iarna

     Gata, e oficial: a venit frigul si pentru noi. Incepand de aseara, am trecut la caciula, cel mic ne-a spus, in felul sau ca isi doreste caciula (o aveam in ghiozdan cu noi, dar el nu a purtat-o pana in acel moment) si dupa ce i-am pus-o pe cap, s-a veselit, ii era bine si cald la urechi; dimineata am mentinut articolul vestimentar cu noi afara si se pare ca e de pastrat in perioada urmatoare.

     Mai devreme chiar am observat faptul ca din partea ANM s-a anuntat lapovita si ninsoare pentru Bucuresti incepand de astazi, de la ora 20, dar si pentru trei sferturi de tara (daca nu cumva sunt locuri deja invaluite in omat).

     Intrucat este frig si temperaturile vor fi in scadere, este bine sa tinem cont de cateva aspecte importante in ceea ce priveste imbracamintea la copii in special, aspecte indicate de medicii pediatri:

– copiii sa fie imbracati in straturi, iar la cei sub 1 an sa mai adaugam un strat in plus fata de cum suntem noi imbracati – acest lucru poate insemna fie un body/ o bluza/ un cardigan peste body pe sub geaca, fie patura cu care este invelit in carut sau protectia de iarna impermeabila din interior polar pentru sistemele de purtat (sling, wrap, marsupi, manduca);

– este indicat ca pe timp de iarna, daca temperaturile scad sub 0ºC, sa reducem timpul petrecut afara pana la maximum 30 de minute pentru bebelusi si maximum o ora pentru copiii mici de 1 – 2 ani (este ideal si sanatos atat pentru ei cat si pentru noi sa iesim zilnic, pentru intarirea sistemului imunitar, dar cu masura in perioada urmatoare);

–  important de stiut este faptul ca in primul an de viata, pe timp de iarna, daca temperatura afara scade sub -10ºC, singurele iesiri acceptate sunt vizitele la pediatru sau alte iesiri foarte scurte absolut necesare;

– perioada optima din zi pentru plimbari este in intervalul 12 – 16, intrucat se atinge cel mai ridicat nivel al temperaturii;

– intrucat copiii mici isi pierd foarte repede caldura organismului prin extremitati (acestea fiind direct expuse mediului exterior), sa fie acoperite pe tot parcursul plimbarilor cu caciula/ manusi, iar ghetele sa fie impermeabile (ca sa nu stea cu picioarele reci si umezite de la zapada);

– daca este necesara deplasarea cu masina personala pe timp de iarna cu copilul, neaparat sa ii indepartati geaca in momentul in care il asezati in scaunul special de masina, intrucat se poate supraincalzi (si astfel creste riscul mortii subite la bebelusi, iar la copiii mai mari creste nivelul de disconfort si pot transpira excesiv) – geaca este presata pe piept, fiind tinuta de centura scaunului auto si neputand sa se aeriseasca;

– pentru momentele cand este necesar gulerul sau fularul, nu acoperiti gura si nasul copilului – din cauza respiratiei peste material si a condensului creat intrucat este diferenta prea mare de temperatura intre cea din interiorul organismului si temperatura exterioara – se pot imbolnavi mai usor pe tot parcursul sezonului rece, intrucat gulerul/ fularul vor deveni un mediu favorabil virusurilor care au rezistenta sporita la umezeala (nu e necesar sa se simta materialul umed, ca sa fie mediu propice dezvoltarii virusurilor), iar daca cei mici stau cu gura acoperita vor respira doar prin acel fular.

     Voi de ce aspecte tineti cont din partea medicului pediatru?

 

Sursa articol: Link1

Sursa foto: Pexels


Mai puteti citi:

O noua zi minunata de noiembrie

Imbracamintea bebelusului in functie de anotimp

Prima plimbare a bebelusului (…si urmatoarele)

Aspecte care influenteaza starea de bine a bebelusului

Va rog, nu va mai infofoliti copiii!

Alegerea pediatrului potrivit

Raceala vs. Gripa la copii

Ce faci atunci cand 24 de ore intr-o singura zi nu sunt suficiente

     Se stie: viata e un cumul de emotii si activitati. Avem permanent cate ceva de facut, acasa ori la serviciu, dorim sa facem si mai multe lucruri, sa imbinam utilul cu placutul, sa ne relaxam, sa ne intalnim cu prieteni, sa facem calatorii si cate si mai cate. Dar ce te faci cand in ecuatie apare un copil? Clar, programul nu va mai fi cel de dinainte pe cand puteai dedica mai mult timp intr-o directie sau alta, insa nu e totul pierdut.

     Totul porneste de la noi, deschiderea noastra fata de adaptarea la noua viata si mai important decat atat, sa nu pornim cu un “handicap” autoindus prin care sa ne gandim ca gata, daca avem copil nu mai putem face nimic pentru noi, nu mai putem pleca de acasa, iar casa va fi un dezastru. Niciodata sa nu plecati de la aceste premise, altfel va veti ghida gresit in cele ce urmeaza, iar implicarea voastra nu va fi cea pe care v-o doriti, intrucat subconstientul este deja setat.

  • Ce conteaza cel mai mult: prioritizarea

     Normal, apare un nou membru al familiei, atat de mic, de firav, de dependent de noi (de mame in special), in primele luni traim ca in simbioza. Totusi, cu putina organizare si o minte limpede putem face foarte multe, fara sa o luam razna, fara sa fie dezastru in casa si totodata sa ne pastram viata sociala activa.

     Stateam zilele trecute si ma gandeam ca am ajuns la vorba tatalui meu: “Nu-mi ajung 24 de ore sa fac tot ce e de facut”. Totusi, nici nu trebuie sa facem absolut tot.

     In functie de ce avem de facut si/ sau ce ne dorim sa facem in ziua respectiva, putem prioritiza si astfel ce ramane la finalul listei si nu necesita o atentie sporita, poate fi indeplinit intr-o zi ulterioare.

     Listele sunt prietenele mele. Sunt o persoana foarte organizata si imi place sa imi organizez zilele ce urmeaza, sa imi pun pe lista ce activitati am de facut si ce as dori sa adaug suplimentar, luand in calcul ca in timpul saptamanii, toata ziua sunt cu cel mic (si cu sotul, in zilele cand lucreaza de acasa). In functie de ce activitati consider a fi mai importante, le duc pe acelea la indeplinire si astfel la finalul zilei sunt multumita de rezultat si nu ajung sa imi induc o stare de stres ca nu am facut tocmai ce trebuia a fi facut si ce-mi doream, mai degraba, sa termin.

     Noi doi facem impreuna curatenie, gatim, facem cumparaturi (ocazional comandan online de la hipermarket) si ne petrecem cat mai mult timp impreuna, asa ca incercam sa ne prioritizam cat mai bine ziua.

     Chiar daca nu aveti copii, o organizare mai buna in fiecare zi (acasa si/ sau la serviciu prin modul de lucru si atribuirea task-urilor) va ajuta sa aveti un timp mai bine utilizat si sa puteti face mai multe lucruri (sper mai multe din cele care va plac).

  • Activitati dedicate in anumite zile

     Pot incepe prin a va oferi ca exemplu, programul de curatenie in casa (consider a fi un subiect de interes pentru toti viitorii si actualii parinti), iar daca nu aveti deja un alt plan pus la punct sau o persoana din exterior care va ajuta, va puteti inspira din cele ce urmeaza.

     Va spun sincer, nu am avut probleme cu curatenia chiar deloc, dupa nastere, chiar daca pare greu de crezut. Ca sa nu imi fie greu si sa nu ma suprasolicit intr-o singura zi, mi-am impartit activitatile pe mai multe zile:

     – Luni seara (dupa ce adoarme cel mic, in jur de 20:30/ maximum 21:00) este dedicata fierului de calcat. Ii dau intalnire cu hainele noastre care isi asteapta rabdatoare fiecare randul, in timp ce noi doi ne delectam cu un film/ serial de pe Netflix sau vreun “cooking show” ca sa faca activitatea in sine mai usor de agreat (calc cu spor, nu ma plictisesc si cu foarte putine exceptii, calc toate hainele intr-o singura seara), dar in acelasi timp ne si relaxam.

     Pe de alta parte, daca stau sa ma gandesc, cred ca este singurul sau printre singurele momente de vizionat pe care le avem o data la doua-trei saptamani, cand calc.

– Joi – zi de curatenie (o parte: sters praful, schimbat lenjeriile de pat) si spalat + uscat rufe. Inainte, cand era baiatul nostru mai mic, faceam treaba prin casa seara, dupa ce adormea. De cateva luni, fac in timpul zilei activitatile impreuna cu cel mic. Il implic, ii place acest lucru, il face fericit si stiu ca il va ajuta mult in dezvoltare si ii va contura un nivel ridicat de responsabilizare.

     Ii arat cum sterg praful, ii ofer un servetel la alegere (uscat sau umed) si de obieci ajunge cu ambele maini pline de servetele cu care apoi sterge masa, pe jos, ajuta cum poate si se vede ca ii place. Acest lucru il ajuta si in invatarea altor deprinderi. Se simte important, util si ii da incredere in el ca poate face mai multe.

– Vineri – a doua parte de curatenie de peste zi: aspirat si spalat pe jos, la care adaugam toaletatul motanului nostru drag. Ii place sa dam impreuna cu aspiratorul si avand cel mai redus numar de decibeli din toatele gamele de aspiratoare existente pe piata, poluarea fonica este redusa la minimum si nu il sperie (am povestit aici, in a doua jumatate a articolului, despre modelul pe care noi il detinem si ce il face atat de placut si de nelipsit din orice casa cu copii). Tot vineri ne ocupam si de curatat in profunzime baia si bucataria, insa daca la bucatarie mai facem impreuna cu cel mic, la baie spal in timpul in care isi face somnul de peste zi (ca sa nu puna mana din greseala pe suprafata pe care o curat sau sa inhaleze vapori de la spray-urile de curatat).

     Zilele de sambata si duminica le alocam intrevederilor cu parintii si iesirilor cu prietenii, astfel ca nu avem altceva de facut in ceea ce priveste activitatile casnice.

     Inainte de copil, faceam de cele mai multe ori vineri seara toata curatenia, ca pe final de saptamana sa profitam de timp liber, prieteni si familie.

     Din punct de vedere al gatitului, facem acest lucru la cateva zile, iar la inceputul diversificarii gateam zilnic, seara, dupa ora de somn a copilului; acum am inceput sa facem si pe zi, impreuna cu el, aratandu-i si mentionandu-i ce gatim, cu ce ingrediente, cum amestecam s.a. ca sa sa se simta parte din procesul de gatit cu noi acolo.

     In celelalte zile, in functie de cum doarme cel mic in timpul zilei si seara dupa ce se culca, timpul mi-l impart intre gatit, prajiturit, citit, scris pentru blog, un curs inceput sau alte activitati antrenante si in functie de cum mi-am prioritizat, pana la ora somnului pentru noi, vad ce mai pot face pe seara respectiva.

     Pana la urma, listele si programul sunt aplicabile la nivel general, vi le puteti adapta in functie de activitatile voastre de interes.

  • In concluzie:

     Este important sa implicam copiii  in activitatile noastre, este o satisfactie instrinseca enorma pentru ei; copiii, indiferent de varsta, isi doresc sa fie ancorati in realitate si nu pusi deoparte, cu jucarii in brate, in timp ce noi facem altceva (ne aleg pe noi intotdeauna in defavoarea jucariilor si e cel mai sanatos asa), nu va suparati pe ei daca vor sa petreaca timp cu voi si sa participe la ce faceti in acel moment (doar sa nu fie periculos pentru ei).

     Chiar daca anumite activitati nu le veti putea face la aceeasi viteza cu care erati obisnuiti, va rog sa le aratati cum se face o activitate simpla sau oferiti-le alternativa la ceea ce faceti, pentru a fi pe masura lor si a nu le pune in pericol sanatatea (daca e cazul).

     Voi in ce activitati casnice ati implicat copiii si de la ce varsta ati inceput?

 

Sursa foto: Pexels

Primul nostru concediu mare cu bebelusul

     A sosit momentul: toata familia merita o vacanta pe cinste (cel putin o data pe an), oriunde ar fi aceasta stabilita: la mare sau la munte, in tara sau in strainatate, city break sau sejur, vara sau iarna (sau in orice alta perioada), singuri sau impreuna cu alte familii.

     Noi cred ca stiam intuitiv cand vom face primul concediu mare cu cel mic imediat dupa ce s-a nascut. Ne place sa calatorim, sa ne relaxam, concediile sunt o placere si indiferent de locatia aleasa si de durata lor, ne detasam de orasul aglomerat, ne incarcam pozitiv; de-abia asteptam sa plecam in trei de-acum inainte.

     Viata si calatoriile nu se sfarsesc odata cu sosirea noului membru in familie, este minunat sa mergeti impreuna cu bebelusul peste tot (chiar daca e prea mic ca sa isi aminteasca, experienta locului nou il va ajuta in dezvoltare, indiferent de varsta la care plecati pentru o perioada de relaxare binemeritata).

     Dupa ce am nascut, ne-am tot plimbat, ne-am intalnit destul des cu prietenii, ne-am pastrat constant viata activa, totusi fara exces si fara sa ii afectam rutina celui mic. Am reusit acest lucru si a decurs totul foarte bine, fara sa fie impactata in mod negativ calitatea timpului petrecut impreuna (dimpotriva) sau somnul, iar cel mic nu a resimtit factori de stres proveniti din mediul exterior.

     Daca pana atunci avusesem doar iesiri scurte, plimbari, excursii pe langa oras, acum urma sa fie putin mai departe si pentru mai multe zile (un loc nou, multi oameni, alta camera in care urma sa doarma).

  • Sejurul

     Concediul a fost pe cand bebelusul implinise 11 luni (deci aproape nu mai era bebelus, ci “toddler”, dar in cazul celor mici chiar si o luna face diferenta), iar vacanta, cum de multi multi ani nu o mai petrecusem la noi in tara, am decis sa o facem la mare,  in statiunea Navodari.

     Nu am dorit sa facem mai devreme de aceasta varsta concediul mai lung la mare, intrucat doream sa trecem de prima perioada a diversificarii si doream sa fi experimentat inainte suficiente senzatii si emotii in mediu cunoscut, ca sa ii fie mai usoara tranzitia.

     Intotdeauna, inainte sa luam o decizie, alocam timp pretios pentru a ne informa si incercam sa luam cat mai multe aspecte in calcul, ca in final sa facem cea mai potrivita alegere pentru noi trei. Si a fost!

  • Cum a decuts totul si cum a perceput schimbarea bebelusul

     Indiferent de ce urmeaza sa facem, unde urmeaza sa mergem, sau cu cine urmeaza sa ne intalnim, ii povestim mereu, ca sa nu fie luat prin surprindere (copiilor mici nu le plac surprizele, intrucat necunoscutul situatiilor le poate transmite o stare de nesiguranta, de anxietate, de stres).

     Asa am facut si in acest caz – am inceput sa ii mentionam de vacanta din timp si pe masura ce ne apropiam de data plecarii, i-am povestit si mai multe. I-am spus locatia, ce gasim acolo, cat dureaza drumul, faptul ca vom petrece mai multe zile in acelasi loc si ca vom dormi acolo (ceea ce nu se mai intamplase pana atunci), i-am transmis ca il vom intelege daca se va simti temator, nesigur, fiind un loc complet nou, dar ca vom fi acolo cu el si ca va fi in siguranta.

     Inainte cu o zi de inceperea efectiva a concediului, am facut bagajul impreuna, toti patru (sa il luam in calcul si pe motan, doar a fost de un real ajutor) – un troler mic (considerat bagaj de mana in avion), o geanta de plaja si un ghiozdan cu bunatati pentru drum au fost suficiente pentru 3 persoane (2 adulti + 1 copil sub 1 an) si 5 nopti/ 6 zile cat a durat sejurul la mare.

     Ziua cea mare a sosit si ne-am imbarcat dimineata dupa micul dejun in masina, gata de drum. In jur de ora 08:10 eram deja prinsi in centurile de siguranta, cu GPS-ul setat. Pe tot parcursul drumului s-a comportat foarte bine, am incercat sa il tinem activ, sa se simta bine, sa ne simta implicati tot timpul, ii spuneam ce vedem pe fereastra, cat dureaza drumul si ce vom gasi/ vedea la destinatie. A dormit vreo 40 de minute, ulterior a avut gustarea de ora 10:00 (fructe) si apoi am reluat procesul de conectare si de povestit.

     Fara nicio oprire necesara pe parcurs, am ajuns la hotel dupa aproximativ 2 ore si 30 de minute de mers cu masina personala. Inainte de asta, cam cu 15-20 de minute inainte sa ajungem deja incepuse sa isi piarda interesul, rabdarea si incepuse sa se agite in scaun,  incercand sa se elibereze din el – imi arata ca nu se mai simtea bine. Stiind ca nu mai avem mult, i-am spus acest lucru si i-am oferit acel sentiment de siguranta de care avea nevoie, ca sa isi recapete rabdarea pentru inca 20 de minute, pana am coborat din masina. Pe tot parcursul celor 15-20 de minute ramase i-am multumit pentru rabdare, pentru intelegere, empatizand cu el (stiu ca iti este dificil…/ inteleg de ce te simti asa, si noi dorim sa ajungem mai repede…/ si noi dorim sa ne dezmortim, dupa ce coboram, ne intindem/ ne jucam/ alergam). In tot acest timp, am avut contact vizual cu el, stand pe bancheta din spate.

     Dupa ce am ajuns la hotel si ne-am luat camera in primire, cel micut dintre noi a acceptat-o imediat. I-am prezentat spatiul, unde va dormi, ce gasim in jurul nostru si nu s-a simtit stresat absolut deloc – la cateva minute dupa ce am ajuns in camera deja se juca cu mingile colorate si se plimba cu cartile luate dintr-o parte in alta a camerei.

     Pe parcursul concediului a acceptat usor mediul nou, nisipul, apa, oamenii din jur (a fost chiar decent din punct de vedere al aglomeratiei in perioada cand am fost noi la hotel, desi era final de sezon (la jumatatea lunii august)) si am cules impreuna scoici si melci.

     Tot sejurul a fost de vis, baietelul s-a comportat minunat si desi a fost o schimbare, nu a afectat in mod negativ starea sa. Singurul aspect la care ne gandeam ca poate va fi de impact era legat de somn (el doarme pe saltea mare, de o persoana, pe parchet (pat in stil Montessori), inca de la nastere si nu stiam cum ne va acomoda camera stilul de somn), insa am avut o canapea mica cu saltea detasabila si astfel i-am putut reda patul din camera lui, acceptandu-l imediat. De asemenea, a contat mult ca i-am indus acel sentiment de cunoscut, de “acasa” prin cateva elemente din camera (o carte, un radio portabil si monitorul cu melodii de seara), dar si faptul ca i-am redat starea de somn, asa cum o resimte acasa (lumina difuza, cateva cuvinte-cheie folosite in fiecare seara ca sa stie ca urmeaza ora de somn, si inconjurat pe salteaua lui de noi doi).

  • Cateva sfaturi

1. Oferiti-le un cadru familiar – obiecte cunoscute, indragite, incercati sa pastrati o constanta in programul celui mic, folositi aceleasi cuvinte cheie, pentru a le asocia cu momentul potrivit al zile (pentru momentul gustarii, mesei, daca urmeaza ora de somn) si incercati sa le redati aceeasi atmosfera cu care este obisnuit;

2. Inarmati-va cu muulta rabdare, iar daca stiti ca aveti mult de lucrat la acest capitol, incercati sa va insuflati asta din timp, pregatiti-va asa cum il pregatiti si pe cel mic pentru schimbare;

3. Nu va temeti sa vorbiti cu copiii vostri, oricat de mici ar fi, vorbiti cu ei ca unui adult in devenire. Oferiti-le respect, conectati-va cu ei si povestiti-le, ii ajuta mai mult decat credeti. Ei inteleg mult mai multe decat pot da de inteles sau decat pot spune (daca deja vorbesc) si se va observa diferenta de abordare in comportamentul lor imediat (puteti compara, de exemplu, doua situatii similare, una in care nu i-ati mentionat, de exemplu, ca urmeaza sa va intalniti cu prieteni/ bunici si o a doua situatie in care stie ca ii va vedea – rezultatele nu se lasa asteptate, iar cel mic va primi mai bine intrevederea si va fi mai relaxat si mai increzator fata de ceilalti).

     Voi cand ati plecat prima data in concediu cu copilul?

 

Sursa foto: Pexels


 

Mai puteti citi:

Concediul pe timpul sarcinii

Prima plimbare a bebelusului (…si urmatoarele)

Imbracamintea bebelusului in functie de anotimp

Copiii mici si tehnologia – da sau nu

     Am ajuns si la acest subiect foarte amplu si extrem de important de altfel.

     Tehnologia, ecranele ne insotesc peste tot. Noi, adultii, nu ne facem griji, din punct de vedere al dezvoltarii, organele noastre sunt ajunse la maturitate, vazul si celelalte simturi sunt utilizate la maximum. Insa ce ne facem cand vine vorba de bebelusi si de copiii mici in general? Ei nu pot decide inca ce e bine si ce nu pentru ei, au incredere in noi, parintii lor, sa le oferim un mediu propice dezvoltarii lor armonioase, care sa nu ii impacteze in mod negativ.

     Intrucat sunt foarte multe de zis aici, voi incerca sa redau cat mai precis informatii utile sustinute de specialisti, completate de anumite studii efectuate de-a lungul timpului de cercetatori si care ofera raspunsuri la multe intrebari de actualitate despre accesul celor mici la tehnologie si daca acest lucru ii afecteaza intr-adevar sau nu.

     Si da: expunerea la diversele ecrane, gadget-uri le influenteaza dezvoltarea si nu in bine.

  • Dezvoltarea vazului la bebelusi (pe scurt)

     Bebelusii se nasc cu vaz, insa in primul trimestru de viata, ei vad neclar, incetosat. Sunt capabili sa detecteze existenta sau lipsa luminii in jurul lor si observa miscarea de langa ei, dar foarte vag.

     De la 3 luni vazul incepe sa se clarifice, astfel ca deja pana la 6 luni pot vedea foarte bine ce este in jurul lor, oameni, lumina, alte culori, pot deosebi chiar si anumite obiecte intre ele, daca le vad sau se joaca cu ele constant.

     Deja ajuns la 1 an, copilul mic are o vedere asemanatoare adultilor si dupa momentul primilor pasi, acestora li se dezvolta si simtul de inaltime si incep sa observe si alte detalii.

  • De ce nu e recomandat accesul la ecrane

      Nu e un aspect dupa care sa ne ghidam si sa spunem: gata, inseamna ca daca vede asemanator unui adult, il putem lasa sa se uite. Creierul are mult de “lucru”, de procesat si desi copiii inca de la nastere au toti neuronii cu care vor ramane pe parcursul vietii, legaturile dintre acestia de-abia acum se formeaza, fiind influentate de tot ce experimenteaza cei mici (emotii, oameni, culori, dezvoltarea simturilor, absolut tot).

    Intrucat vederea copiilor inca de la nastere, o buna perioada de timp, este in contiua dezvoltare, impreuna cu celelalte organe importante, precum creierul, este recomandat sa nu aibe acces la ecrane,  sa se evite aparatele luminoase, cu imagini care se misca rapid intrucat acest lucru le poate afecta buna dezvoltare.

     Expunerea timpurie la telefon/ tableta/ laptop/ TV/ alte obiecte similare, in majoritatea cazurilor, incetineste dezvoltarea cognitiva a bebelusilor, iar in cazuri extreme duce la dezvoltarea unei forme de autism virtual.

     Copiii au nevoie de multa miscare, de libertare din acest punct de vedere, pentru a se dezvolta, pentru a se descoperi, pentru a-si satisface curiozitatile fata de lumea inconjuratoare (atat cat se poate, bineinteles, fara a-l pune in pericol acest lucru) si alegand aceasta varianta de petrecere a timpului in defavoarea televizorului/ telefonului, va creste armonios, sanatos, mai fericit si nivelul de stres din interiorul familiei va fi redus considerabil.

    Odata ce copiii isi exteriorizeaza cat mai des (intr-un mediu favorabil, ideal afara, in natura) excesul de energie, ulterior sunt mai cooperanti, mai linistiti, iar cei care sunt deja intrati in clasele mici, la scoala, vor avea rezultate mai bune si un nivel de atentie si de concentrare mai mare.

     Opus, daca isi petrec mai mult timp in fata ecranelor, in spatiu inchis, vor fi mai irascibili, cu o totala lipsa de atentie si nu se mai pot concentra; alte efecte negative mai pot fi observate in intarzierea limbajului sau afectarea calitatii somnului. Asadar, specialistii sustin sa nu oferim acces bebelusilor la aceste “device-uri”. Ulterior, doar foarte putin si doar daca este cazul sau daca este un material cu miscare lina si educativ.

  • Ce este autismul virtual

     Autismul este o tulburare a creierului care afecteaza abilitatea de comunicare si de relationare cu cei din jur. Semnele autismului apar in cele mai multe cazuri inainte de 3 ani, dar s-a constatat a fi diagnosticat ulterior varstei. Parintii devin ingrijorati atunci cand observa ca al lor copil nu vorbeste si nu raspunde sau nu interactioneaza, in mod similar cu copii de aceeasi varsta; in general, copiii cu autism nu au o dezvoltare normala a vorbirii si pot parea ca sufera de surditate, desi nu este asa.

     Autismul virtual face referire la cele definite mai sus, luand in calcul si sfera timpului petrecut in fata calculatorului/ telefonului/ televizorului de catre cei mici. Psihologul clinician roman, Marius Teodor Zamfir a condus mai multe studii clinice care au aratat ca din ce in ce mai multi copii sufera de aceasta forma de autism si multi dintre acestia petreceau chiar si 4 ore sau mai mult in fata ecranului, lasati de parinti, de la varste fragede.

  • Timpul de vizionare indicat de specialisti

     Asociatia Americana de Pediatrie a creat o lista dupa care ne putem ghida, cu timpul petrecut in fata televizorului maximum indicat, in functie de varsta copilului, astfel:

0 – 2 ani: deloc (maximum apel video cu parinte/ bunic, daca are varsta 1,5 – 2 ani);

2 – 3 ani: maximum o ora pe zi, programe educative, de inalta calitate, vizualizate impreuna cu parintii pentru a i se explica ce vede, pentru intelegerea imaginilor; de evitat material video in timpul mesei sau cu o ora inainte de culcare; la inceput, daca doriti sa il familiarizati cu televizorul, puteti incepe cu 15 minute pe zi, crescand putin ulterior pana la maximul acceptat;

3 – 5 ani: maximum o ora pe zi, programe educative, de inalta calitate, vizualizate impreuna cu parintii; de evitat material video in timpul mesei sau cu o ora inainte de culcare;

5 – 10 ani: maximum o ora si jumatate pe zi, programe educative, de inalta calitate; de evitat material video in timpul mesei sau cu o ora inainte de culcare;

10 – 12 ani: maximum 2 ore pe zi.

  • Concluziile articolului

     Fiecare familie are propriile sale cutume dupa care se ghideaza in cresterea celor mai mici membri si chiar daca de la o anumita varsta in sus poate parea excesiv de redus numarul de ore petrecute in fata ecranului, ar fi ideal sa incercam sa ne apropiem cat mai mult de ele. Sunt constienta ca suntem inconjurati de ecrane peste tot unde mergem, insa daca macar acasa, unde avem control deplin asupra lucrurilor, reusim sa eliminam sau sa reducem considerabil cantitatea de media, o sa conteze enorm pentru ei.

      Noi, pana in prezent, nu i-am oferit acces deloc la ecrane baietelului nostru: televizorul il tinem inchis (ne uitam atat de rar, incat este mai mult de decor in sufragerie), la telefon umblam doar atunci cand doarme sau daca avem de facut/ primit un apel, altfel e pus deoparte, la laptop iarasi nu il lasam (vede ecranul din departare cand stie ca lucreaza sotul de acasa, insa nu il lasam in apropiere). Gasim activitati si nu e atras sa vada mai mult, stie ca ecranele nu sunt pentru el si intelege, nu insista.

     Mai putin timp in fata ecranului inseamna o dezvoltare mai buna a copilului, o implicare mai mare in activitati fizice si invatare activa sociala – tot ce are nevoie acesta in primii ani de viata pentru a se dezvolta armonios.

     Cu cat parintii sunt mai implicati in activitati cu cel mic, cu atat nu va fi simtita lipsa ecranelor; daca se petrece mai mult timp in fata televizorului, sau este auzit pe fundal, copiii sunt mai usor distrasi si parintii au tendinta sa nu fie la fel de prezenti in interactiunea cu cel mic.

     Cel mai bun lucru pe care il putem face cu totii este sa profitam de aerul curat de afara, din parcuri, sa mergem la padure, sa vizitam gradini/ palate/ muzee/ alte zone inverzite de pe langa Bucuresti/ alte orase si sa ne bucuram de timpul petrecut impreuna, sa ne folosim constructiv excesul de energie noi si copiii, mai ales, sa ne facem amintiri frumoase si sa construim relatii durabile, de incredere si iubire, unde copilul stie ca se poate simti in siguranta.

     Calitatea timpului petrecut impreuna isi lasa amprenta asupra dezvoltarii fizice si mentale ale puiului de om care este intr-o continua crestere si aceasta va face diferenta atunci cand va deveni adult.

 

Surse articol: Link1Link2Link3Link4Link5

Sursa foto: Pexels