“I-auzi, altul care tuseste…”

     Pe cand eram azi in parc, la un moment dat am mers sa il dau pe cel mic intr-un Kiddie Ride de la Davimat, aparatele acelea atrgatoare si distractive pentru copii.

     Dupa ce am introdus cardul si jucaria a pornit, cel mic era in extaz. Intrucat inainte de asta mancase niste fructe, i-am dat sa bea apa cat statea acolo, in aparat. Dupa bunul obicei, a luat cateva guri de apa atat de mari, incat s-a inecat si a tusit de cateva ori, pentru a-si elibera caile respiratorii.

     In timpul acesta, se apropia o bunica cu nepoata, sa o aseze intr-un aparat de langa noi si profund deranjata de tusea baiatului (tuse care a durat mai putin de 2 secunde), a zis pentru sine, dar cu voce tare ca sa empatizez, pe un ton veritabil suparat si din care reiesea ca stie de ce tuseste: “I-auzi, altul care tuseste…fir-ar!”.

     Clar, din replica aceasta insotita de tonalitatea vocii si mimica fetei pe care o avea in momentul respectiv, credea ca e racit/ gripat si ca imprastie germeni in aer, ca sa fie darnic si cu altii prin parc (fara a sti de fapt de ce tuseste; e in regula, nici nu trebuie sa stie). Mai mult decat atat, din acest tipar de comportament copiii prind foarte repede si ar fi indicat sa fim atenti in general cum abordam anumite situatii in jurul lor.

     Cel mic nu este racit, are rezistenta mare (pana in prezent, la 1 an si 2 luni ale sale, a racit doar de trei ori) si se pare ca eforturile noastre chiar dau roade si il ajuta (mai multe despre diferenta dintre raceala si gripa si cum crestem gradul de imunitate la copil, am scris aici).

     Sunt convinsa ca acea fetita este dusa la gradinita, in colectivitate, unde exista si copii raciti, dar asta nu inseamna ca toti copiii din jur sunt raciti, de asemenea.

    Mai degraba, ce vreau sa spun cu asta este ca ar fi bine si mai ales ar fi indicat sa incercam sa nu ne mai dam cu parerea asa rapid indiferent despre ce e vorba (tuse, stranut, cresterea copiilor in general sau alte subiecte ce nu implica copiii), oricat de pueril ar fi subiectul, mai ales daca nu cunoastem contextul/ persoanele.

     Luand in calcul situatia de fata, sunt atatia factori din cauza carora copiii si adultii, deopotriva, tusesc sau stranuta, incat nu-mi ajung cele zece degete de la maini sa le enumar.

     Ideea din spate este ca nu, daca un copil/ adult tuseste nu inseamna ca este racit/ gripat. Poate tusi din cauza faptului ca a inghitit prea multa apa, ca il deranjeaza vreun rest de mancare ramas in gat, poate in aer este mai mult praf; o persoana poate tusi de asemenea, daca trece pe langa alti oameni care fumeaza in spatiul deschis – acel fum de tigara daca este inhalat, provoaca iritatii ale mucoasei, iar organismul declanseaza tusea in semn de aparare ca sa nu patrunda in interior.

     La fel si in cazul in care cineva stranuta – nu inseamna ca este racit. La nou-nascuti, spre exemplu, stranutul este un ajutor in eliberarea cailor respiratorii de tot acel lichid amniotic in care a trait timp de noua luni.

     Stranutul poate fi declansat si din alte motive, precum alergii sezoniere sau rinita alergica, umiditate in procentaj nepotrivit pentru organismul uman, particule de praf sau daca in apropiere este o persoana care s-a dat cu o cantitate excesiva de parfum pe haine si emana un miros puternic intepator, dar si alte exemple.

      In cazul meu, desi cu imunitate crescuta, am zile in care tusesc si (mai ales) stranut destul de des (fara sa fie vorba de virusuri). Am rinita alergica si din cauza particulelor de praf, acarienilor, parfumului puternic de la o persoana sau provenit de la un magazin de parfumuri, stranut imediat si in reprize lungi cateodata; din cauza stranuturilor puternice, bineinteles ca am nasul infundat, din cauza faptului ca se inflameaza mucoasa nazala. Asta nu inseamna ca sunt racita (insa trebuie sa ma scuz de fiecare data fata de cineva daca imi reactioneaza organismul asa, ca sa stie ca nu sunt contagioasa si ca este in regula, nu va lua raceala/ gripa de la mine).

     Intr-o era marcata de cresterea periculos de mare a numarului de alergii diagnosticate la copii si la adulti si intr-o mare de oameni cu acces imediat la internet, in loc sa ne informam corect, sa cunoastem mai mult si sa acceptam aceste schimbari care au loc, ne complacem in aceeasi situatie de a ne da cu parerea de ceva ce credem ca avem cunostinta, dar nu stim cu adevarat. Un moment de reflectare.

     Mi-as dori sa nu mai emitem judecati. Sa incercam sa fim mai buni pentru noi si pentru copiii nostri. Doar asa, prin exemplul propriu, vor deprinde si ei adevaratele valori dupa care sa se ghideze in viata.

 

Sursa foto: Pexels

Va rog, nu va mai infofoliti copiii!

     Ma gandesc sa scriu de mult articolul acesta. Zilnic ma cuprinde indignarea atunci cand observ adultii pe langa care trec, imbracati sumar pe temperaturi de primavara-vara (cum a fost si astazi), dar care merg agale alaturi de copiii lor bine imbracati, ca nu cumva sa ii atinga un fir de aer.

     Astazi, afara au fost inregistrate 29ºC la soare (parca urmeaza sa vina vara, nu iarna) si nu mare mi-a fost mirarea sa vad in parc parinti imbracati normal, cu tricou, dar ai caror copii erau chinuiti, “blindati” cu caciula (nelipsita prin parcurile din Bucuresti, cu cateva exceptii), hanorac (eventual cu gluga peste caciula), vesta de fas sau jacheta de fas (jacheta de toamna) peste body/ bluza, am mai vazut si bebelusi (imbracati prea bine) acoperiti cu paturica din fleece peste.

     Va rog, nu va mai inofoliti copiii, si ei sunt oameni! Un copil, cat de mic, nu este asa sensibil precum pare (exceptie fac cazurile speciale) si in afara de primul an cand doar pe timp de iarna are nevoie de un strat in plus, in celelalte perioade ale anului il imbracati cu tot atatea straturi de haine cate purtati si voi atunci cand iesiti in lume. Mai multe despre cum imbracam copilul in functie de anotimp, am scris aici.

     Eu eram in tricou, cel mic in bluza de bumbac subtire cu maneca lunga (maneci pe care le-am ridicat imediat ce am iesit afara si am resimtit razele puternice ale soarelui) si la soare ne era cald si asa.

     Nu imi pot imagina ce simt cei mici, care nu pot verbaliza si care adesea le arata non-verbal parintilor/ bunicilor ca exista un discomfort (dar adesea ignorat) si care sunt nevoiti sa ramana asa imbracati pe toata perioada plimbarii – este un adevarat pericol pentru sanatatea lor (iar sub varsta de 1 an exista riscul mortii subite de la caldura excesiva). Acesta este un apel pentru a ii ajuta sa le fie bine; empatizati cu ei. Daca va e cald, dati-le jos stratul in plus, daca sufla vantul puternic si este aer rece, daca va este racoare, puneti-i un hanorac/ o geaca. Doar atunci cand este cazul.

     Daca este cald si purtati doar o bluza/ tricou in partea de sus, asa il puteti imbraca si pe cel mic/ cea mica. Cel mai usor si indicat, de altfel. este sa imbracati copilul in straturi (tricou/ body – cardigan/ hanorac – geaca) in functie de vreme; depinzand cum resimtiti apoi temperatura aerului cand iesiti afara, puteti foarte usor sa indepartati straturile in plus pentru a reduce discomfortul copilului.

      Atunci cand resimtiti un discomfort termic cat de mic, ganditi-va ca un bebelus il resimte mai puternic. Copiii, atunci cand sunt mici, se incalzesc de trei pana la cinci ori mai repede decat un adult, deci cu atat mai mult necesita atentie acest pas de imbracare, pentru a se evita supraincalzirea si chiar insolatia.

     Insolatia la copii nu este obligatoriu sa apara dupa o perioada de stat la temperatura ridicata mult timp sau in soare direct, ci se poate intampla si la copiii mici (cel mai adesea atunci cand inca nu au grad crescut de mobilitate) care sunt prinsi in scaunele de masina (si cu prea multe straturi pe ei) sau atunci cand sunt plimbati prin parc in carutul acoperit (cu patura/ prosop/ esarfe etc.) – acest lucru se intampla deoarece aerul in interiorul carutului nu circula, nu este oxigenat, iar materialul din care este confectionat carutul de obicei nu respinge caldura din exterior.

     Un copil sanatos este un copil fericit. Ajutati-l sa ramana asa.

 

Sursa articol: Link1

Sursa foto: Pexels

Sa ne descoperim – Tipuri de personalitate

     Unul dintre cele mai importante aspecte care ne definesc este reprezentat de tipul de personalitate predominant.

     In acest articol m-am gandit sa prezint cele 16 tipuri de personalitate formulate de Isabel Briggs Myers, care se bazeaza pe indicatorul MBTI elaborat de psihanalistul Carl Jung.

     Personal, consider ca este extrem de important sa ne cunoastem pe noi insine, sa ne acceptam asa cum suntem, sa ne observam comportamentul si sa ne descoperim o serie de abilitati si calitati pe care sa le conturam – toate acestea ne definesc. Totodata, stiind cine suntem cu adevarat, putem aborda cu mai mult tact si usurinta persoanele din jurul nostru, fara sa le judecam si fara sa le fortam sa devina ceea ce nu sunt.

     Acest subiect m-a pasionat intodeauna si intrucat am aprofundat asupra sa, cu ajutorul diverselor materiale scrise din care am invatat, cursuri, dar si multumita experientei mele in lucrul cu oamenii prin natura activitatii desfasurate in directia Resurselor Umane (HR), m-am gandit sa transmit aceste cunostinte mai departe. Sper ca informatiile sa va ajute, sa va clarifice multe aspecte despre voi si despre cei din jur, sa puteti colabora mai bine la serviciu, sau acasa si sa intelegeti mai bine comportamentul copiilor vostri (daca aveti in familie).

     Aceste tipuri de personalitate ne ofera o imagine de ansamblu foarte mare cu privire la cat de diferiti suntem si cu ajutorul lor ii putem intelege, ii putem accepta si aprecia pe ceilalti, dupa cum mentioneaza chiar autoarea cartii “Eu ce tip de personalitate am?”, Renee Baron (terapeut care mai bine de 18 ani a predat ateliere de lucru despre “autoacceptare”, “optiuni in cariera” si “educarea pozitiva a copiilor”).

     In functie de preferintele oamenilor, s-au creat patru perechi de preferinte opuse. Din cele patru perechi, avem o inclinatie/ o preferinta catre una in defavoarea celeilalte si tindem sa o folosim predominant:

  1. Extravertit (E) sau Introvertit (I) – perechea aceasta face referire la directia in care preferam sa ne indreptam atentia si energia pe care o acceptam din exterior (in sistemul dezvoltat MBTI, se foloseste “extravertit” si nu “extrovertit”);
  2. Senzorial (S) sau Intuitiv (N) – aceasta pereche face referire la cum adunam/ absorbim informatiile din mediul exterior;
  3. Reflexiv (T) sau Afectiv (F) – ne indica cum avem tendinta de a evalua informatiile adunate/ absorbite si de a lua decizii;
  4. Judecativ (J) sau Perceptiv (P) – ne indica orientarea stilului de viata pe care il avem cu privire la tot ce ne inconjoara.

     In cazul in care nu ati facut in trecut testul Myers-Briggs, il puteti accesa aici in limba engleza, iar cel in limba romana il gasiti aici. Mai jos va ofer o descriere generala a celor 16 tipuri de personalitate dezvoltate.

 

  • Cele 16 tipuri de personalitate (raportate la preferinte)

     1. ESTJ

– cei care au acest tip de personalitate au atentia indreptata in zona supervizarii, organizarii oamenilor;

– le place sa aplice regulile asa cum le cunosc traditional puse in practica sau preluate de la o autoritate superioara, fara a incerca sa le schimbe/ adapteze;

– tot cu acest tip de personalitate sunt cei care fac parte din diverse grupuri organizate, intrucat isi doresc sa gaseasca persoane cu acelasi tip de gandire ca al lor, simt nevoia permanenta de apartenenta;

– pentru ESTJ familia este un pilon central, iar participarea la varii evenimente in cadrul familial este vazuta ca fiind obligatorie;

– sunt persoane traditionale, religioase chiar, care tin cont de zile de nastere si alte sarbatori anuale;

– ESTJ promoveaza etica muncii – statutul social, prestigiul trebuie castigate prin munca efectiva, prin implicare si efort;

– posibile ocupatii pentru ESTJ includ predatul, coaching-ul, lucrul in zona bancara si aria manageriala.

     2. ESTP

– cei carora testul le-a indicat tipul acesta de personalitate sunt persoane spontane, foarte active; activitatile care implica putere, viteza, trairi intense si risc sunt cele mai atractive pentru ei;

– le place competitia si ies invingatori – cei mai de succes vanzatori sunt ESTP;

– respecta si admira oamenii care ii bat la propriul joc;

– totodata, recunoasterea slabiciunii este resimtita ca un esec pentru ESTP;

– le place sa fie in centrul atentiei si ii uimesc pe ceilalti prin indrazneala de care dau dovada.

     3. ESFJ

– cei cu personalitatea ESFJ sunt “entertainer-i” adevarati – le plac petrecerile, zilele de nastere si alte motive de sarbatoare sunt un motiv in plus de implicare si bucurie;

– le place sa fie responsabili – observa clar problema si muncesc din greu;

– ajuta in mod voluntar oamenii si se asteapta la acelasi lucru si de la ceilalti;

– sunt emotionali si usor afectati de ceea ce spun/ fac cei din jur;

– unii ESFJ isi canalizeaza emotiile si trairile, prin intermediul actoriei;

– sunt genul de persoane a caror energie este foarte rapid consumata de catre mediul exterior;

– atunci cand este nevoit sa ia o decizie ce implica risc de confruntare, rezulta un conflict intern care ingreuneaza hotararea si punerea ei in aplicare;

– ESFJ are adesea un rol de ingrijitor, simte pericolul si este vigilent – cele mai bune domenii in care activeaza sunt cel de ingrijire medicala si educatia primara.

     4. ESFP

– persoanele care au acest tip de personalitate iubesc oamenii, emotiile, povestirile si distractia;

– au o natura spontana, impulsiva;

– adunarile sociale reprezinta o stimulare pozitiva pentru acesti oameni;

– gandesc si vorbesc mult intr-o maniera de tip spider-web – aproape incoerenta fata de ascultator, prin sarirea de la o informatie la alta;

– sunt atrasi de tot ce este nou: moda, idei, tehnologie;

– sunt atrasi sa lucreze in invatamantul primar;

– le place sa vorbeasca cu oamenii despre oameni; multi ESFP pot fi identificati prin conversatia de douazeci de minute necesara din punctul lor de vedere pentru a raspunde la o simpla intrebare.

     5. ISTJ

– sunt adesea numiti “detectivi” – au un sentiment de bine si rau, in special in ceea ce ii priveste;

– sunt recunoscuti pentru devotamentul de care dau dovada;

– punctualitatea este un cuvânt de ordine al ISTJ; pot ocupa pozitii precum secretar, grefier sau om de afaceri;

– dau adesea impresia ca sunt oarecum reci si rigizi;

– atunci cand se impun noi proceduri ei le respecta fara probleme;

– se frustreaza usor de inconsecventele altora, mai ales atunci cand celelalte parti implicate nu isi respecta angajamentele;

– ocuparea functiilor judiciare sau implicarea in alte situații care impun luarea unor hotarari dificile sunt pentru ISTJ.

     6. ISTP

– sunt in mod fundamental executanti, lucreaza in mod mecanic si nu artistic ;

– stau latenti, pastrandu-si energia pana cand un proiect demn de ei apare;

– cei cu tipul de personalitate ISTP sunt greu de inteles in nevoia lor de spatiu personal si acest aspect le afecteaza relatia cu cei din jurul lor;

– tind să devina inflexibili atunci cand se simt “amenintati”, in sensul unor pareri contradictorii venite din exterior;

– acestia se exprima, in general, non-verbal; daca sunt nevoiti sa vorbeasca, comunica foarte abrupt, la obiect;

– in ceea ce priveste cariera, cei mai multi tind spre zona de mecanica, inginerie, sau chiar sa lucreze ca paramedici sau pompieri.

     7. ISFJ

– ISFJ-urile se caracterizeaza mai presus de toate prin dorința lor de a sluji – au o nevoie acerba de a se simti de ajutor;

– sunt adesea subapreciati la locul de munca, dar si acasa – cei din jur ajung sa profite de pe urma loialitatii si generozitatii lor (desigur, problema este uneori agravată de ei isisi);

– la locul de munca, ISFJ sunt lucratori metodici si exacti, adesea cu abilitati analitice neasteptate; sunt, de asemenea, priceputi in confruntarile cu grupuri mici sau cu situatii individuale;

– locurile de munca pentru un ISFJ includ: predare, asistenta sociala, cea mai mare parte a activitatilor religioase, asistenta medicala, medicina – practica generala, lucrari de secretariat, precum si anumite tipuri din cadrul zonei administrative.

– in timp ce etica muncii lor se afla pe lista prioritatilor, familia reprezinta centrul universului lor;

– pun un accent puternic pe comportamentul conventional si sunt permanent preocupati sa fie “draguti” cu ceilalti;

– ISFJ au câțiva prieteni apropiați, sunt extrem de loiali fata de acestia si sunt pregatiti sa le ofere sprijin emotional si practic;

– le displace confruntarea.

     8. ISFP

– sunt genul de persoane dornice sa traiasca experiențe avangardiste, sau chiar sa stabileasca tendinte;

– ei trăiesc aici și acum si se lasa “dusi de val”;

– unii barbati ISFP sunt extrem de competitivi, in special in activitati sportive si nu stiu sa piarda. Aceasta natura competitiva,promoveaza dorinta de asumare a riscurilor;

– educația organizata este dificila pentru majoritatea ISFP-urilor, iar multi dintre ei abandoneaza inainte de a finaliza invatamantul gimnazial; interesul lor poate fi pastrat prin invatarea experientială, la care multi exceleaza;

– ISFP-urile sunt mai putin orientate spre fantezie; totusi se bazeaza puternic pe visele de zi, poezie, proza si cautari filosofice.

     9. ENTJ

– ENTJ au o tendinta naturala de a da directive; acest lucru poate fi exprimat cu finete sau cu insensibilitate;

– cei care sunt ENTJ au nevoie de incurajare pentru a se organiza, a face un plan;

– ENTJ-urile sunt decisive – vad ce trebuie facut si atribuie in mod frecvent roluri celorlalti; putine alte tipuri pot egala capacitatea lor de a ramane hotarate in conflict;

– atunci cand este contestata veridicitatea informatiilor transmise, ENTJ poate sa devina argumentativ in mod reflex.

     10. ENTP

– “Inteligent” este cuvantul care poate descrie cel mai bine ENTP-urile;

– sunt de obicei persoane verbale, precum si cerebrale si, in general, le place sa argumenteze – atat din motive proprii, cat si sa-si demonstreze abilitatile de dezbatere;

– ENTP-urile tind sa aiba un simt pervers de umor;

– persoanele de acest gen sunt inovatoare și ingenioase in rezolvarea problemelor;

– atat la locul de munca, cat si acasa, acestia sunt foarte pasionati de diverse obiecte sau activitati – cu cat mai sofisticate cu atat mai bine, insa odata ce acestea au fost “rezolvate” sau au devenit prea familiare, ele vor fi inlocuite cu altele noi;

– sunt, în principiu, persoane optimiste, dar pot deveni nemultumite in ceea ce priveste micile obstacole si inconveniente;

– sunt capabili sa relationeze foarte usor cu ceilalti;

– abordarea in comunicarea cu un ENTP trebuie sa fie simpla, fara lucruri ascunse, fara “jocuri”.

     11. ENFJ

– multi ENFJ au o putere extraordinara de a influenta pe altii cu abilitatile lor interpersonale, dar de obicei, nu este vorba de manipulare, ci ei cred in visele lor si se vad pe ei insisi ca ajutoare si facilitatori;

– ENFJ sunt studenti la nivel global – ei vad imaginea de ansamblu, iar orientarea lor este expansiva;

– unii dintre ei pot jongla un numar uluitor de responsabilitati sau proiecte simultan si multi ENFJ au abilitati de antreprenoriat;

– cu acest tip de personalitate se asociaza foarte usor organizarea si hotararea – sunt organizati in sfera afacerilor, la serviciu;

– ENFJ cunosc multi oameni si apreciaza interactiunea cu ei;

– iau adesea mai multe sarcini decat pot face si deseori se neglijeaza pe sine ca sa ii ajute pe ceilalti.

     12. ENFP

– ei doresc sa ajute si sa fie iubiti si admirati de alte persoane – aceasta este rareori o problema pentru ENFP, deoarece transmit multa caldura sufleteasca si au o carisma aparte;

– isi iau energia din contactul constant cu lumea exterioara;

– ENFP au adesea valori si puncte de vedere puternice, uneori surprinzatoare – tind sa-si foloseasca abilitatile si contactele sociale pentru a convinge pe altii cu blandete si entuziasm de corectitudinea acestor pareri; acest lucru duce uneori la neglijarea celor apropiati, in timp ce depun eforturt pentru a schimba lumea;

– relatiile lor pot fi “incercate” de atentia lor de scurta durata, fiind foarte usor distrasi;

– unele persoane ar putea avea nevoie sa simta ca sunt in centrul atentiei, pentru a-si confirma imaginea de sine ca o persoana minunata si fascinanta;

– la locul de munca, ENFP sunt placuti, prietenosi si interactionează intr-o maniera pozitiva si creativa;

– un studiu a arătat că ENPF sunt semnificativ suprareprezentati in psihodrama – majoritatea au o tendinta naturala de a juca un rol si de a actiona conform cu ce si-au stabilit;

– multi sunt atrasi de jurnalism, iar alti ENFP sunt adepti ai disciplinelor matematice;

– au capacitatea de a face un strain sa se simta ca un vechi prieten, datorita abordarii lor deschise.

     13. INTJ

– uneori proiecteaza in exterior o aura de “claritate”, de incredere in sine; totusi, aceasta incredere este transpusa intr-o stare de arogantate;

– spun imediat daca pot ajuta pe cineva sau nu, sunt foarte specifici la acest capitol si stiu sa comunice bine cu cei din jur;

– oamenii de acest fel sunt perfectionisti, cu o capacitate aparent nesfasita de a imbunatati ce ii intereseaza, dar cateodata par a fi naivi, dorindu-si perfectiunea si din partea celorlalti;

– sunt oameni pragmatici si dau dovada de multa imaginatie si fiabilitate in ceea ce fac;

– optiunile tipice ale carierei unui INTJ sunt in domeniul stiintelor si ingineriei, dar pot fi gasite in general acolo unde este necesara o combinatie de intelect și incisivitate; oamenii de acest tip se pot ridica la pozitii de conducere atunci cand doresc sa investeasca timp pentru a-si imbunatati abilitatile;

– sunt persoane private; in relatiile personale pot fi foarte implicati si dispusi sa depuna mult timp si efort pentru ca totul sa functioneze cat mai bine;

– au tendinta de a avea putina rabdare si de a intelege mai putin lucruri precum discutiile si flirturile mici (pe care majoritatea tipurilor le considera parte din distractia unei relatii).

     14. INTP

– INTP- urile sunt genul de oameni plictisitori, analitici; se pot afunda atat de mult in gandurile proprii incat nu ajung sa cunoasca lumea si ce se intampla in jurul lor;

– le place sa ii corecteze pe ceilalti atunci cand gresesc cat de putin, avand un avantaj natural de a activa ca gramaticieni și lingviști;

– o preocupare majora pentru un INTP este sentimentulul puternic al esecului iminent;

– prezinta fascinatie pentru multimile logice si functionarea lor interioara este adesea exprimata printr-o detasare fata de mediul inconjurator – realizarea unei sarcini sau a unui scop este mutata in plan secundar;

– par sa se bucure in special de jocuri de risc, Bridge, Stratego, sah, Go si diverse jocuri de cuvinte.

     15. INFJ

– INFJ-urile se disting atat prin complexitatea caracterului lor, cat si datorita gamei neobisnuite si profunzimii talentelor;

– au tendinta de a fi idealisti și sunt in general “executanti”, precum si visatori – aceasta combinatie rara a viziunii determina adesea persoanele de acest gen sa nu isi asume atat de multa responsabilitate pe cat ar fi necesara in anumite cazuri;

– sunt profund ingrijorati de relatiile lor cu indivizii, precum si de starea umanitatii in general – sunt deseori confundati cu extrovertiti, deoarece par a fi atat de interesati de oameni;

– sunt foarte introvertiti, dar au niste abilitati empatice de mare putere care echilibreaza relatia lor cu ceilalti;

– de obicei le este mai usor sa isi exprime gandurile, sentimentele, emotiile pe hartie – acestia tind sa aiba abilitati puternice de scriere;

– desi aparent linistiti, INFJ au convingeri profunde cu privire la aspectele cele mai grele ale vietii; cei care sunt activisti, tind catre un astfel de rol – sunt acolo pentru cauza, nu pentru glorie personala sau putere politica.

     16. INFP

– INFP-urile vad viata intr-un mod absolut, de un roz aparte, traiesc intr-o lume fantezista; copiii INFP prezinta adesea acest lucru, trecand de la realitate la fantezie si inapoi – cu putine exceptii, copilului i dezvolta o imaginatie asa bogata, incat jucariile prind viata si comunica cu prieteni imaginari;

– INFP se lupta cu problema perfectiunii lor etice, ca de exemplu indeplinirea datoriei pentru o cauza de mare anvergura;

– conflictul lor interior poate fi descris ca fiind nu bun sau rau, ci pe o scară mare, Bun vs. Rau; desi partea negativa trebuie luata in considerare, INFP crede ca in cele din urma triumfa binele.

     Acestea fiind spuse, sper ca rezultatul testului sa va faca sa va intelegeti mai bine, in primul rand pe voi insiva si apoi pe ceilalti.

     In urma testului efectuat, a reiesit ca sunt ENTJ.

     Voi ce rezultat ati obtinut? Considerati ca vi se potriveste tipul de personalitate reiesit in urma intrebarilor?

 

Surse articol: Link1Link2

Sursa foto: Pexels

Imbracamintea bebelusului in functie de anotimp

     Cei mai multi dintre noi au aceasta dilema cu privire la imbracamintea aleasa pentru bebelus: cum sa il imbrac? cat de gros sau de subtire ar trebui sa fie imbracat? ce tip de haine sunt mai potrivite in functie de anotimp?

     In functie de anotimp si de conditiile meteorologice, este indicat sa imbracam adecvat copilul, pentru a evita supraincalzirea, de la prea multe haine, sau hipotermia, de la expunerea indelungata la temperaturi joase fara hainele potrivite.

  • Cum alegem hainele potrivite pentru bebelus

     Atunci cand alegem hainele pentru cel mic/ cea mica, este important sa verificam calitatea materialului textil din care acestea sunt confectionate. Conteaza, de asemenea, ca textura sa fie fina,  materialul sa fie moale, sa fie bine lucrate, sa ofere flexibilitate si sa nu il irite.

     Cel mai bine este ca pentru primele luni, sa ii luam doar haine cu capse si nu nasturi, fermoar (exceptie geci, daca e cazul bineinteles) sau alt tip de prindere. Capsele se prind/ desfac usor si avem acces imediat la scutec sau doar pentru schimbarea hainelor; la hainele cu nasturi dureaza mai mult pana le inchidem/ deschidem si in plus de asta, pot prezenta un pericol pentru copil, daca nu sunt cusuti bine. Totodata, sa tinem cont sa fie fara cusaturi rigide, insertii care pot zgaria pe interior pielea si sa nu contina puf/ blana sau alte accesorii adaugate peste material ce pot dauna copilului.

     Materialul de baza pentru hainele bebelusului il reprezinta bumbacul. Ulterior, ii puteti cumpara si haine din alte materiale bune, de calitate, precum in, canepa, lana merinos, bambus  (fine, termoizolante, nu retin umezeala, respira pielea). Este important sa tinem cont de materialul din care sunt fabricate hainele, intrucat un nou-nascut se poate irita chiar si de cinci ori mai usor decat un adult de la hainele pe care le poarta.

  • Cum imbracam bebelusul in functie de vreme

     Bebelusii se pot supraincalzi de trei pana la cinci ori mai repede decat un adult. De aceea, este ideal sa il imbracam cu tot atatea straturi cate purtam si noi (primavara, vara si toamna), iar iarna mai adaugam un strat in plus.

     Pe timp de vara, este suficient un body/ tricou, pantaloni scurti si palarie pentru protectie solara.

    Atunci cand vremea de afara este nefavorabila, este rece, temperatura este foarte scazuta pe timp de iarna, celui mic ii mai adaugam un strat in plus care poate insemna fie un body/ o bluza/ un cardigan peste body pe sub geaca, fie patura cu care este invelit in carut sau protectia de iarna din polar pentru sistemele de purtat (sling, wrap, marsupi, manduca). Acest lucru este bine sa il respectam in primul sau an de viata si pentru a nu pierde caldura corpului prin extremitati, e bine sa fie acoperite si acestea.

     Daca din diverse motive aveti nevoie sa mergeti cu masina pe timp de iarna cu copilul, neaparat sa ii indepartati geaca, intrucat se poate supraincalzi (si astfel creste riscul mortii subite la bebelusi) – geaca este presata pe piept, fiind tinuta de centura scaunului auto si neputand sa se aeriseasca.

  • Semne ca nu ii este bine

     Atunci cand nu le este bine sau nu se simt confortabil, bebelusii ne dau imediat de inteles. “Vorbesc” cu noi foarte bine prin intermediul limbajului non-verbal, ne arata acest lucru si este bine sa le urmarim si implicit, sa le “ascultam” comportamentul. Se pot inrosi la fata, agita, pot plange sau pot trage de haine daca simt ca le este prea cald.

     Cand este prea rece, unui bebelus i se racesc extremitatile si abdomenul (punctul important dupa care ne ghidam daca mai e nevoie de un strat suplimentar), tremura si se agita.

     Voi cum ati ales sa imbracati bebelusul in functie de conditiile meteo?

 

Sursa articol: Link1

Sursa foto: Pexels

Aspecte care influenteaza starea de bine a bebelusului

     Este cunoscut faptul ca un bebelus, de dinainte de a se naste, este influentat de factori interni si externi in dezvoltarea sa, indiferent de etapa in care se regaseste.

     Cei mici inteleg mult mai multe decat pare, iar prin intermediul comportamentului lor, putem observa acest lucru, in prima parte a vietii lor comunicarea non-verbala fiind cea mai importanta “sursa” de informatii cu privire la starea lor.

     Atunci cand fatul se dezvolta in interiorul uterului mamei sale, dezvoltarea sa este influentata de multi factori interni si externi. Aceasta influenta exterioara se manifesta ulterior si mai puternic dupa nastere.

     Inca din prima zi, bebelusul proaspat venit pe lume este supus unor experiente noi, persoane, stari emotionale, mirosuri, zgomote, imagini si alte lucruri necunoscute pana la acel moment. Toate acestea ii influenteaza dezvoltarea fizica, mentala, emotionala si ii afecteaza parcursul ulterior, in functie de o serie de aspecte care isi lasa “amprenta” asupra sa.

  • Cele mai importante aspecte care influenteaza starea bebelusului:

nevoile fiziologice – indeplinirea lor si prezenta completa (atat fizica, cat si emotionala) a mamei si/ sau a tatalui sunt doua aspecte foarte importante pentru cel mic/ cea mica. Daca bebelusul este hranit, schimbat, ingrijit, el se va simti bine, va fi fericit si linistit.

starea emotionala a parintilor – se spune ca bebelusii plang mult, insa multi nu se intreaba si de ce se intampla acest lucru.

     Bebelusii nu pot comunica altfel decat prin plans, mai ales la inceput cand nu si-au dezvoltat inca ganguritul sau motricitatea, pentru a ne indica catre ceva anume care ii supara. Atunci cand plang, este clar ca nu se simt bine, ceva ii deranjeaza, reprezinta un discomfort sau o amenintare perceputa, la care adultul este nevoit sa gaseasca o solutionare pentru a linisti copilul si a-i oferi acel sentiment de siguranta de care are atat de multa nevoie.

     Ei sunt foarte usor influentati de starea de spirit a mamei si a tatalui, a persoanelor cu care isi petrec timpul, in general. Daca parintii sunt linistiti, fericiti, calmi, rabdatori si se simt impacati cu situatia lor actuala de orice natura, atunci si bebelusul are o stare de pace, de calmitate, este linistit si nu are motive de suparare/ frustrare sau de alta natura negativa. Insa daca din diverse motive, starea mamei si/ sau cea a tatalui este alterata, sunt suparati, tristi, nervosi sau au alte probleme cu impact negativ emotional, acest lucru este resimtit imediat, prin lipsa rabdarii, prin tonul vocii, prin mimica fetei, prin actiunile pe care le fac si cum le fac.

     Bebelusii simt imediat prin tonul vocii si viteza cu care vorbim, prin expresia fetei (sunt extrem de atenti la ochi si la buze), dar si prin intensitatea respiratiei daca ceva este in neregula cu adultul de langa ei si preiau aceeasi stare.

     De aceea, va rog, ca atunci cand observati ca cel mic plange si stiti deja ca are scutecul schimbat, ca este mancat, ca nu are probleme de sanatate, uitati-va intai la voi: cum va simtiti? de ce va simtiti asa? observati cauzele si ce puteti face pentru a schimba ceva in bine pentru voi intai.

     Din punctul meu de vedere, acest aspect conteaza in proportie de 90%, atat de mult observam cat il influenteaza starea noastra. Cum noi suntem informati, linistiti si fericiti si implicati complet, vedem ca aceasta stare buna, pozitiva, se transmite si celui mic, la randul sau avand o stare de fericire, veselie permanenta, energie si curiozitate sa exploreze mediul, simtindu-se in siguranta cu noi alaturi si avand foarte putine momente de panica/ stres/ frustrari/ alte emotii negative.

     Descoperirea sinelui, a starilor interioare ajuta mult la reducerea starilor neplacute, anxioase si la reducerea stresului transmis catre cel mic/ cea mica, reducandu-se astfel rata de declansare a plansului la bebelusi (va voi povesti intr-un articol viitor totul despre somatizare si cum impacteaza ea viata noastra si a copiilor nostri, un factor atat de esential de cunoscut, dar subevaluat, chiar ignorat).

mediul inconjurator prin factorii microclimatici (temperatura si calitatea aerului, umiditate, lumina naturala/ soare, presiune atmosferica, altitudine) – atat in casa si respectiv in camera copilului, cat si afara, acesti factori pot afecta negativ starea acestuia, daca nu se tine cont de cateva aspecte care sa reduca discomfortul resimtit de copilul mic.

     Temperatura ideala in camera copilului, indiferent de anotimp, mai ales in primii ani de viata, se regaseste in intervalul 21 – 24ºC, putand sa scada dupa primele 5 – 6 saptamani de viata pana la minimum 19ºC (putin cam rece pentru noi, dar am observat ca temperatura este bine resimtita de organismul copilului).

     Umiditatea optima se regaseste in intervalul 40 – 60%. De obicei, atunci cand este cald sau foarte cald afara, umiditatea este crescuta (vara in camera copilului s-a inregistrat si umiditate de 75% +), iar toamna tarzie si iarna umiditatea scade (in mijlcul iernii higrometrul ne-a indicat o scadere pana la 28%).

     Pentru scaderea umiditatii avem doua dezumidificatoare care chiar ajuta, absorb umezeala din aer, dar pentru mentinerea umiditatii potrivite pe perioadele calde functioneaza aproape non-stop (insa consumul de curent electric nu a fost influentat cu mult, fiind foarte putin consumatoare de energie electrica). Este important de stiut ca atunci cand umiditatea depaseste pragul de confort de 60%, creste riscul aparitiei si mentinerii in aer a diverselor bacterii si virusuri care pot afecta starea de sanatate a voastra sau in special a micutului om, care inca nu are imunitatea intarita.

     Pentru cresterea umiditatii, in cazul in care aerul este foarte uscat, folosim un umidificator cu un rezervor generos, pentru a nu-l incarca cu apa zilnic. Atunci cand aerul este prea uscat, cel mic se poate infunda mult mai usor si ii poate crea discomfort crescut mai ales pe timpul noptii. Asadar, umiditatea chiar conteaza sa fie in parametri optimi.

     Prezenta luminii naturale, absorbtia de vitamina D de la soare chiar ajuta mult. Stim foarte bine cum ne simtit noi, adultii, atunci cand este innorat afara, iar daca sunt mai multe zile fara soare vizibil pe cer, atunci starea noastra se altereaza imediat, ne simtim somnorosi, melancolici, avem o stare generala de letargie care duce la frustrare si la alte stari ulterioare cu impact negativ emotional. Daca la noi are un impact asa de mare, sa nu ne miram daca cei mici vor resimti aceste stari mult mai profund si nestiind cum sa le gestioneze, plang pentru a ne spune acest lucru.

expunerea la tehnologie prea devreme – aici este un subiect foarte amplu pe care l-am abordat detaliat aici, insa ca o nota generala, s-a constantat de catre specialisti faptul ca daca bebelusii si copiii mici (pana la varsta de 2 ani) sunt expusi de timpuriu la ecrane de orice tip (telefon, tableta, laptop, calculator, TV) sunt predispusi la a dezvolta autismul virtual si nu se mai pot concentra, nu mai pot reactiona la auzul vocii parintilor, dar si alte efecte nedorite ce pot afecta pe termen lung dezvoltarea lor ca viitori adulti (creierul este in dezvoltare, vazul la fel, iar imaginile colorate, aprinse si prea rapide prin miscarile vazute pe ecran, sunt dificil de perceput pentru copil si astfel afecteaza crearea legaturilor neuronale). Chiar si functionarea unui televizor in fundal, fara vizionare directa, poate duce la intarzieri in dezvoltare, prin natura programului prezentat, a tonalitatea vocii, a rapiditatii cu care se vorbeste.

plimbarea in spatii aglomerate, zgomotoase, suprastimulatoare.

Ce alti factori au influentat starea copilului vostru?

 

Surse articol: Link 1Link 2Link 3.

Sursa foto: Pexels

 

 

Scutece lavabile vs. scutece de unica folosinta

     Inainte de nastere, pe cand tot cautam informatii in legatura cu diverse produse pentru bebelus, am inceput sa ma documentez mai in detaliu cu privire la ce tip de scutece ar merita sa luam, care sunt mai bune si din ce motive, dar si alte aspecte relevante.

     Noi cu al nostru “toddler” folosim ambele variante de scutece, asa ca m-am gandit sa va impartasesc principalele avantaje si dezavantaje ale utilizarii lor:

  1. Scutecele lavabile
  • Avantaje:

– daca bugetul permite, pot fi achizitionate o singura data toate (de obicei este ideal sa se cumpere macar 20 de scutece, ca sa fie suficiente pentru schimbatul bebelusului si sa nu spalati zilnic);

– chiar daca este un cost mare initial, va sfatuiesc sa faceti un calcul si sa observati pe termen lung cat de mare va fi diferenta de bani data pe scutecele lavabile vs. cele de unica folosinta;

– sunt eco-friendly, evitand acumularea de deseuri;

– fiind din microfribra interiorul, nu irita pielea bebelusului si astfel nu apare iritatia de scutec;

– sunt foarte absorbante;

– se spala usor si pot fi uscate la uscatorul de rufe automat;

– unele modele au masura unica (noi am optat pentru aceasta varianta Freetime All-In-One de la bumGenius, de care suntem foarte multumiti) si nu raman mici;

– modelul pe care il avem noi are inserturile incluse in scutec (nu trebuie cumparate separat);

– au inchidere cu capse si nu exista riscul desfacerii scutecului (exista si modele cu arici/ scai, dar nu au aceeasi sustinere si cele mai multe dintre ele au nevoie de chilot de sustinere).

  • Dezavantaje:

– pretul ridicat (datorat calitatii scutecelor) – ca sa va faceti o idee, un singur scutec textil de la bumGenius are un pret intre 81 – 109 lei, depinzand de site-ul de pe care achizitionati;

– scutecele murdare de scaun necesita curatare inainte de spalarea efectiva la masina de spalat;

– creste numarul de spalari > creste consumul de apa rece > creste suma de plata la intretinere – am achizitionat de la inceput 15 scutece si intervalul de spalare este la 3 zile (mentionez ca pe timpul noptii, cel mic foloseste scutec de unica folosinta), altfel am fi spalat la 2 zile;

– in vizite/ deplasari de lunga durata, ar trebui sa luati cu voi mai multe scutece care ocupa mai mult spatiu decat cele de unica folosinta si veti avea bagajul incarcat si la intoarcerea spre casa, prin scutecele schimbate.

2. Scutece de unica folosinta

  • Avantaje:

– usor de prins;

– foarte absorbante;

– mai ieftine decat scutecele lavabile (insa facand calculul doar pe termen scurt; pe termen lung nu e fezabila afirmatia);

– se arunca dupa fiecare utilizare, nu necesita curatare/ spalare;

– ocupa putin spatiu in geanta/ ghiozdan, iar in deplasari/ vizite/ plimbari de lunga durata dupa ce le schimbi, nu mai esti nevoit/ -a sa le pui intr-o punga ca sa revii cu ele acasa, folosite.

  • Dezavantaje:

– pe termen lung este o investitie foarte mare din punct de vedere financiar – in medie, un copil, pana la varsta la care ajunge sa isi poata face nevoile fiziologice la olita/ toaleta, schimba in medie 7800 de scutece (mult!) – ganditi-va cati bani pot fi economisiti;

– nu sunt eco-friendly – fiind de unica folosinta, dupa utilizare trebuie aruncate la cosul de gunoi si astfel se produce acumularea de deseuri;

– creste riscul aparitiei iritatiei de scutec din cauza materialului din interior.

     Acestea fiind spuse, indiferent de ce varianta alegeti pentru micutul vostru/ micuta voastra, important este sa se simta bine, sa nu il incomodeze si sa absoarba umezeala din interior, pana cand veti reusi sa ii ghidati spre olita/ toaleta.

     Voi ce tip de scutec ati achiztionat pentru bebelus si care a fost motivatia pentru alegerea facuta?

 

Sursa foto: Pexels

Prima plimbare a bebelusului (…si urmatoarele)

     Felicitari! Tocmai ce ai ajuns aproape de finalul celui de-al treilea trimestru de sarcina, deja te imaginezi tinand bebelusul in brate si cate si mai cate facand apoi.

     Unul dintre primele ganduri in legatura cu bebelusul (dupa hranit, schimbat, somn bineinteles) se indreapta catre plimbarile impreuna cu acesta: de cand? cat? unde? cum?  de ce? sunt cateva intrebari la care va voi ajuta sa gasiti raspuns.

  • De cand putem scoate bebelusul afara?

     Bebelusul este mult mai pregatit pentru prima plimbare decat se crede. Acesta poate fi scos afara inca din prima zi dupa ce ati parasit maternitatea, indiferent de anotimp, cu conditia ca vremea sa va permita acest lucru. Daca nu exista complicatii dupa nastere sau recuperare ingreunata, nu e nevoie sa asteptati un anumit numar de zile pana la prima plimbare.

     Totusi, daca afara este ploaie, vant puternic sau ceata este indicat sa amanati iesirea. In primele luni de viata pediatrul indica evitarea acestor fenomene meteorologice pentru ca cel mic sa poata avea o adaptare blanda la mediul extern si strain lui.

     De mentionat ca cele mai bune perioade din zi pentru plimbare, in functie de anotimp, sunt:

– vara: in prima parte a zilei si/ sau spre seara (important este ca plimbarea sa nu fie facuta in mijlocul zilei (de evitat orele 11 – 17, atunci cand soarele este cel mai puternic) si de asemenea, ideal sa nu impacteze somnul de seara al bebelusului);

iarna: perioada de mijloc a zilei, atunci cand putem vorbi de temperaturi mai ridicate decat dimineata sau seara.

     Important de stiut este faptul ca in primul an de viata, pe timp de iarna, daca temperatura afara scade sub -10ºC, singurele iesiri acceptate sunt vizitele la pediatru sau alte iesiri foarte scurte absolut necesare.

  • Cat este indicat sa dureze plimbarile?

     Dupa cum ne-a povestit si noua pediatrul, in prima zi se poate face o scurta plimbare de 10 minute, ca sa se poata obisnui cu lumina naturala, cu aerul, cu temperatura. Din a doua zi, putem creste durata plimbarii cu cate 10 – 20 minute, in functie de aceeasi factori mentionati mai devreme. Astfel, dupa cateva zile, deja putem vorbi de stat afara si 1 ora intreaga.

  • Unde iesim cu bebelusul?

     In primele 6 – 8 saptamani, neaparat sa evitati spatiile comerciale, zonele aglomerate, cu poluare fonica mare sau orice alt tip de spatiu care poate suprastimula copilul.

     Cele mai favorabile plimbari cu cel mic/ cea mica sunt in natura, fie ca vorbim de gradina casei (acolo unde e cazul sa dispuneti de spatiu verde), plimbari prin parc sau chiar prin padure (dar ideal ca padurea sa aibe un spatiu organizat, asa cum este de exemplu la Edenland sau la Comana – pentru cei care au acces usor la aceste locatii cu masina personala).

  • Cum ne pregatim pentru plimbari?

     Din proprie experienta, cele mai potrivite momente pentru plimbari sunt cele imediat dupa masa, cand copilul este hranit si poate sta linistit macar pentru o perioada de inceput in carut sau in sistemul de purtat.

     In functie de cat timp veti sta afara/ in vizita si de momentul zilei in care doriti sa iesiti cu cel mic/ cea mica, puteti lua cateva scutece de schimb, un rand sau mai multe de haine, o paturica, un prosop, biberon cu lapte (in cazul in care nu puteti alapta sau daca temperatura scazuta de afara nu va permite acest lucru), servetele umede si uscate suficiente, pompa nazala si serul fiziologic, dar si alte obiecte necesare, daca exista anumite nevoi speciale.

  • De ce este bine sa iesim zilnic cu bebelusul afara?

     Toate aceste iesiri il ajuta pe cel mic sa isi intareasca imunitatea, fiind expus la diverse microorganisme gasite in aer. Totodata:

– aerul curat din natura si lumina naturala il ajuta pe bebelus la o buna functionare a organismului si la dezvoltarea optima a organelor;

– aportul de vitamina D este sustinut natural (ajuta la dezvoltarea organismului si la intarirea oaselor) prin expunerea la soare, insa aceasta expunere este ideala atunci cand nu sunt cele mai puternice radiatii solare (de evitat orele 11 – 17 pe timp de vara, iar atunci cand este absolut necesar sa iesiti cu el/ ea in acest interval orar, folositi o crema de protectie solara potrivita pentru varsta copilului);

– se obisnuieste cu miscarea si cu zgomotele externe;

– aceste plimbari sunt relaxante si va incarcati cu energie pozitiva.

  • Primele noastre plimbari

     Noi suntem genul de persoane sportive, mereu activi, mereu in miscare, mereu la plimbare (pot spune ca pe cel mic l-am obisnuit cu natura si plimbarile de dinainte sa se nasca). Asadar am iesit inca din prima zi.

     Initial, am inceput cu o plimbare de aproximativ 20 de minute la care cel mic s-a comportat foarte bine, nu a parut deranjat de noua experienta, iar a doua zi a fost o zi asa de buna din punct de vedere al conditiilor meteo, incat am ajuns sa stam in jur de 2 ore prin parc.

     Ulterior, dupa primele saptamani, am ajuns sa stam afara 1 – 2, chiar si 3 ore, cu cate doua iesiri zilnice atunci cand nu am avut alte planuri pe ziua respectiva.

     Voi cand ati iesit prima oara cu bebelusul afara?

 

Surse articol: Link 1Link 2.

Sursa foto: Pexels

 

Alegerea pediatrului potrivit

     Se apropie momentul nasterii si deja te gandesti ca poate ar fi cazul sa faci si pasul acesta si sa te sfatuiesti cu partenerul de viata cu privire la ce pediatru sa alegeti pentru copilul vostru. Alegerea nu e prea usoara, dar nici grea, depinzand de optiunile de care dispuneti.

  • Aspecte care conteaza in alegerea pediatrului :

sa fie aproape de domiciliu – localizarea este foarte importanta, conteaza mult timpul alocat pana la cabinet si inapoi acasa, sa nu se simta stresat bebelusul de durata mare, de eventualul trafic indurat (daca mergeti cu masina personala sau taxi) sau aglomeratia din transportul in comun; pot exista momente in care sa aveti nevoie sa ajungeti de mai multe ori intr-o luna daca, de exemplu, cel mic/ cea mica nu se simte bine sau i s-a declansat vreo viroza, a facut febra si lista poate continua;

sa aibe un cabinet curat/ sterilizat – in special atunci cand mergeti la primele controale de rutina, bebelusul este cel mai vulnerabil din punct de vedere al mediului in care este plimbat/ tinut; asadar conteaza ca masurile de igiena sa fie pastrate (de aceea este recomandat sa faceti o vizita pediatrului inainte de venirea pe lume a bebelusului, ca sa puteti observa daca exista nereguli in acest sens);

sa ii placa ceea ce face, sa indrageasca copiii si sa fie rabdator – aceste trei aspecte conteaza mult pentru noi si acea vizita de dinaintea nasterii poate ajuta la observarea mediului si a starii generale din cabinet, in functie de care puteti decide ca vi se potriveste acel pediatru sau nu.

     Daca nu va transmite o stare placuta, nu pare implicat si nu are rabdare sa va ofere explicatii cu privire la ingrijirea bebelusului sau legat de alte subiecte, atunci cu atat mai mult copilul va fi influentat de starea sa de spirit si de agitatia transmisa si nu se va simti confortabil la vizitele medicale (mentionez faptul ca in primul an de viata al copilului, vizitele medicale sunt lunare pentru observarea starii acestuia, masuratori, vaccinuri, asadar puneti pret pe energia transmisa de pediatru in lucrul direct cu copiii).

sa aibe disponibilitate pentru vizite la domiciliu, atunci cand situatia o cere (in caz de viroze puternice, boli contagioase);

sa ofere siguranta pastrarii unei comunicari deschise, accesibila telefonic pentru parinti oricand intervine ceva (nu doar atunci cand urmeaza sa ajungeti la cabinet pentru programarea lunara);

timpul de asteptare in fata cabinetului sa fie redus – daca se intampla ca de fiecare data cand ajungeti acolo sa asteptati mult dupa ora stabilita pentru control, inseamna ca nu exista suficient respect pentru pacienti si nu isi organizeaza programul/ durata programarilor asa cum ar trebui;

pretul consultatiilor – de obicei consultatiile se platesc la pediatri inscrisi la unitati medicale private, insa intotdeauna verificati acest aspect si in cazul in care mergeti la un medic pediatru care lucreaza intr-o unitate de stat sau inscris la un cabinet medical individual.

  • Alegerea noastra

     Noi ne-am ales pediatrul cu o trei saptamani inainte de momentul nasterii. Am primit numele pediatrului prin recomandare de la un prieten si nu am regretat alegerea facuta. Doamna doctor este implicata, mereu atenta si citind din nou lista de mai sus, bifam toate punctele mentionate.

     De fiecare daca cand urmeaza sa avem programare, ii povestim celui mic unde urmeaza sa mergem, cu cine ne intalnim, ce se va intampla, cat dureaza, iar daca urmeaza si vaccinare, in ziua cu pricina, inaine cu 30 de minute de ora la care ne-am programat, aplicam Romla (atunci cand gasim la farmacii; este o crema cu efect de amortire a zonei unde se administreaza vaccinul subcutanat) ca sa nu il deranjeze intepatura. Incercam astfel sa ii creeam o stare cat mai pozitiva si cunoscuta, ca sa stie ca nu i se va intampla nimic rau, intrucat nu dorim sa devina o experienta neplacuta si posibil traumatizanta din punct de vedere emotional.

     Voi ce ati luat in calcul cand v-ati decis sa va inscrieti copilul la un anumit pediatru?

 

Sursa foto: Pexels

“Ce atata iubire…”

     Astazi am fost martora unei mici “scene” in parc (si din pacate prea multe astfel de scene dureroase se intampla in fiecare zi in parcurile din Bucuresti) si m-am gandit sa elaborez putin ce am vazut, auzit si simtit in momentele acelea.

     Prea multe persoane se comporta nepotrivit cu cei mici si ii trateaza cu dispret, un comportament care din pacate ii va afecta pe viitor. Atunci cand vor ajunge adulti, copiii de azi vor deveni fie victime, fie agresori la randul lor –  pentru ca nu le-a fost implinita nevoia de dragoste si de atentie/ prezenta si nu vor fi capabili sa le ofere altor persoane.

     Era o bunica cu 3 copii mici (pareau frati, semanau si pareau destul de apropiati de varsta):

     In spate, bunica o smucea pe fetita cea mica, tacuta si speriata de altfel de comportament si desi dorea sa fie imbratisata, raspunsul primit a fost un “Taci!” puternic, urlat, cu gura inclestata de furie si frustrare. In acel moment, sistemul limbic al fetitei a reactionat: aceasta a coborat capul intre umeri, privirea in pamant, o postura complet umila si paralizata (sigur nu era prima data cand simtea asa de puternic acel sentiment de furie din partea persoanei care ar fi trebuit sa ii ofere siguranta, dragoste si alinare).

     In fata lor, mergeau ceilalti doi copii, o fata si un baiat, nu mai mari de 4 – 5 ani. Dupa ce au asistat amandoi la imbranceli, fetita mai mare s-a intors catre celalalt copil si a spus cu o voce soptita si sincera: “Rares, te iubesc!”; se citea din priviri ca erau traumatizati de acest comportament abatut asupra lor si tot ce parea ca isi doresc era iubire, dragoste neconditionata, nimic mai mult.

     Nici bine nu a terminat de vorbit, ca din spate se ridica ca un val furios vocea inconfundabila a bunicii: “Lasa cu iubitu`, ce atata iubire…” – copiii aveau privirile triste si si-au continuat drumul prin parc intr-o liniste complet nenaturala. In loc de veselie, joaca, energie, stari pe care un copil are nevoie sa le exploateze la maximum, regaseam 3 copii cu emotii puternic negative, pe care clar ca nu le experimentau pentru prima data.

     Ce vreau sa spun in urma exemplului oferit este faptul ca toti copiii, indiferent ca sunt bebelusi, in etapa de “toddler”, scolari sau mai mari, isi doresc afectiune. Omul este construit prin natura sa sa fie o fiinta sociala, care are nevoi si dorinte – cea mai mare nevoie este cea de afectiune, de iubire neconditionata; pentru oricare dintre noi este imperios necesar sa existe un sentiment de iubire, prezenta, apartenenta, pentru conferirea unei sigurante (indiferent de ce se intampla, sa stie ca are pe cineva alaturi, care nu il/ o va judeca).

      Daca in loc de sentimente puternice, pozitive, insuflam o stare alterata de emotii, copii ca cei din exemplul de mai sus vor ajunge adulti supusi, nesiguri pe ei si pe ceea ce pot face, vor ramane in umbra gandurilor lor, neputand lua decizii singuri, pentru ca le-a fost luat acest drept atunci cand erau mici si considera ca nimic din ce fac nu este bine (aici regasiti mai detaliat profilul persoanei supuse).

     Un copil se spune ca este oglinda parintelui si a mediului in care traieste; in momentul in care observi sau interactionezi cu un copil, chiar de la cele mai mici varste, se pot observa anumite detalii in comportamentul sau, iar tipul de parenting abordat isi lasa amprenta. Tot ce a vazut si auzit in familie si la cei din jur cu care a avut interactiuni dese se transmite in actiunile sale si in limbajul sau, preluandu-le ca atare si considerand ca “asa trebuie sa fie” doar pentru ca nu a vazut si altceva (mai ales daca, de exemplu, este de natura distructiva).

     Pe mine ma pasioneaza aceasta stiinta din spatele reactiilor, am studiat limbajul non-verbal mult timp si o fac in continuare; de asemenea, am la activ mai multe cursuri in zona de neurostiinta, dezvoltarea creierului la copii si alte subiecte similare de mare impact.

     Toate aceste informatii studiate ma ajuta sa “citesc” din ce in mai bine oamenii pe care ii intalnesc, sa vad lumea asa cum este de fapt, o lumea reala, dincolo de acele masti purtate zilnic (unde emotiile stau ascunse si urmeaza sa rabufneasca ca un vulcan). Totodata, acestea ma ajuta sa imi inteleg foarte bine copilul, sa fiu prezenta complet si sa ii inteleg starile si de ce alege sa se comporte in felul in care o face, dar si sa stiu cum sa reactionez si ce sa fac ca sa nu ii impactez in mod negativ starile.

Sursa foto: Pexels

Schema vaccinarii copiilor la nivel national

     M-am gandit sa ating acest subiect “sensibil”, intrucat este important sa fim constienti de faptul ca noi, parintii, avem o responsabilitate mare fata de copiii nostri, prin asigurarea unei stari de sanatate corespunzatoare a lor.

     Nu doresc sa influentez pe nimeni in deciziile sale, ci doar sper ca atunci cand parintii decid vaccinarea pentru copiii lor, sau o refuza, sa se decida dupa cautari aprofundate asupra subiectului si nu din motivele gresite (ca de exemplu influenta persoanelor publice care nu au studii medicale, dar care doresc influentarea maselor de oameni fara baze stiintifice, dovedite in sensul sustinerii parerii lor).

  • Vaccinarea: obligatorie sau nu

     “Pentru vaccinarile obligatorii, furnizorul de servicii medicale are obligatia de a informa parintii sau, dupa caz, reprezentantul legal al copilului cu privire la calendarul național de vaccinare, consimtamantul acestora pentru vaccinare fiind prezumat, cu exceptia situatiei in care parintii sau, dupa caz, reprezentantul legal refuza, in scris, vaccinarea.” (Art. 7, alin. 2 din legea privind organizarea si finantarea activitatii de vaccinare a populatiei in Romania)

     Pentru clarificare, desi la o prima privire pare obligatorie vaccinarea, pana la finalul alineatului observam ca totul consta in consimtamantul parintelui cu privire la vaccinare, dar aceste vaccinuri prezentate ca fiind obligatorii sunt de fapt de rutina (obligatorii prin lista data de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS)), dar nu si in Romania.

     Totusi, este recomandat sa ne vaccinam copiii, intrucat nu se nasc cu imunitatea formata si acestea ii ajuta sa isi intareasca sistemul imunitar si sa le usureze “lupta” cu racelile, gripele si toate bolile care pot aparea si pot produce complicatii majore in organismul lor, daca nu au acest ajutor. Totodata, imunitatea oferita de vaccinare ofera ajutor si celor din jur, evitandu-se astfel riscul crescut de izbucnire a epidemiilor.

  • Lista vaccinurilor obligatorii conform programei nationale, gratuit efectuate in maternitati sau de catre medicul pediatru:

in primele 24 de ore dupa nastere – vaccinul hepatitic B (Hep B);

intre 2- 7 zile dupa nastere – vaccin de tip Calmette Guerrin (BCG) (de obicei se face in a doua zi, in maternitate);

la 2 luni – vaccin diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic-Haemophilus B-hepatitic B (DTPa-VPI-Hib-Hep. B), vaccin pneumococic conjugat;

la 4 luni – vaccin diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic-Haemophilus B- hepatitic B (DTPa-VPI-Hib-Hep. B), vaccin pneumococic conjugat;

la 6 luni – vaccin diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic-Haemophilus B- hepatitic B (DTPa-VPI-Hib-Hep. B), vaccin pneumococic conjugat;

la 11 luni – vaccin rujeolic-rubeolic-oreion (ROR);

la 5 ani – vaccin rujeolic-rubeolic-oreion (ROR);

– la 6 ani – vaccin diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic (DTPa-VPI);

– la 14 ani – vaccin diftero-tetano-pertussis acellular (DTPa).

  • Lista vaccinurilor optionale, care ajuta la protejarea copiilor de alte boli sau complicatii ale acestora in anii copilariei:

vaccin rotaviral – se fac 2 doze la 2 si 4 luni sau 3 doze la 2, 4, 6 luni (in functie de tipul de vaccin folosit), dar poate fi administrat si incepand cu 6 saptamani (cu un interval minim de vaccinare de 4 saptamani);

vaccin varicelic – se administreaza 2 doze la interval de 4 – 8 saptamani (daca apare o intarziere intre doze mai mare de intervalul recomandat, a doua doza poate fi administrata oricand, fara a fi nevoie sa se repete prima doza);

vaccinul hepatitei A – se administreaza 2 doze la interval de minim 6 luni calendaristice, incepand cu varsta de 18 luni; daca intervalul depaseste 18 luni, nu este nevoie sa se repete prima doza;

vaccinul HPV – sunt 3 doze de administrat intre 9 si 11 ani (la fete), interval intre prima si a doua doza fiind de 1 – 2 luni, iar intre prima si a treia doza de 6 luni. Daca secventa de vaccinare este intrerupta, nu este nevoie sa fie reluata intreaga serie, ci doar continuata cu dozele ramase;

– vaccin meningococic – doza initiala se face la 11-12 ani cu o doza de rapel la 16 ani; persoanele care primesc doza initiala de la 16 ani in sus, nu mai au nevoie de rapel, decat in conditiile in care sunt expuse riscului de boli meningococice;

vaccin gripal – se poate face de la 6 luni – 8 ani si la prima vaccinare gripala se administreaza 2 doze la interval de minimum 28 de zile, iar pentru copii care au varsta peste 9 ani, cate 1 doza in fiecare an.

  • Cum am aplicat noi schemele de vaccinare cu cel mic

     Dupa ce ne-am documentat bine in legatura cu vaccinurile si am vorbit detaliat pe marginea acestui subiect cu pediatra celui mic, am decis (desi eram decisi in proportie de 99 % dinainte) sa ii facem toate vaccinurile, atat cele obligatorii, cat si cele optionale. Pentru noi imunizarea este foarte importanta si cu siguranta ca ne dorim ca baiatul nostru sa sufere cat mai putin din cauza unor boli care inca se pot contracta atat de usor prin aer sau prin contact direct cu alte persoane purtatoare/ suprafete infectate.

     Tin sa mentionez din nou ca fiecare dintre noi este liber sa ia propriile decizii. De asemenea, este important ca odata cu hotararea luata, sa ne asumam ceea ce spunem/ facem si sa acceptam eventualele consecinte, in masura in care vor exista, fara sa fim luati prin surprindere.

     Oricare ar fi decizia voastra in legatura cu vaccinarea propriilor copii, va doresc cat mai putine probleme de sanatate – viata e mai frumoasa cand suntem sanatosi si ne putem bucura de ea.

 

Sursa: Link 1Link 2Link 3Link 4Link 5.

Sursa foto: Pexels